5,157 matches
-
C. Rogozanu Troica amintirilor. Sub patru regi este un volum de memorii ale unui aristocrat român: Gh. Jurgea-Negrilești. Nu veți găsi aici nici mari dezvăluiri, nici un personaj politic sau cultural ca nimeni altul, uitat și recuperat. Este vorba mai ales de o viață apusă, cea interbelică, de o anume atitudine, cea aristocrată, de o anume scriitură, cea a rememorării calme, senine în ciuda nebuniei timpurilor. Prefața cărții este extrem de importantă - Constantin Țoiu ne introduce tocmai
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Și toată povestea lui are o morală: viciul este cel mai mare dușman al viciului... Locurile cele mai la modă din Bucureștiul interbelic sînt descrise cu mare grijă la amănunte. Cum erau chelnerii, ce anume se servea, ce mărci, acum uitate, de mașini poposeau în fața restaurantului respectiv. Corso-ul era de departe cel mai iubit. Acolo autorul l-a cunoscut pe Vinea. Amîndoi erau împătimiți de șah. Vinea i-a acordat un mare favor - un filtru din melanjul special al baronului
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Barbu, Andrei, apoi nume mai recente, efemeride florale care aproape că nu se mai folosesc (Lăcrămioara, Garofița) sau altele, care și-au făcut relativ de curînd intrarea în lumea noastră, indiferent de vechimea lor: Matilda, Violeta, Patricia. Există nume aproape uitate, solemne sau ridicole pentru omul din societatea secolului 21, deși sensul lor originar impune: Eufrosina cu tot cortegiul ei de derivate (Frosa, Frosinica, Frăsina etc., dar și masculinele Eufrosin, Frosin, Sin, Sinești) vine de la numele uneia dintre cele trei grații
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet." Mi s-a părut mereu că nu mai este nimic altceva esențial de spus. La șaizeci și cinci de ani de la moartea lui, pe 7 mai, Topîrceanu pare un poet uitat. Și de critică, în ochii căreia el nu aparține modernității, și de marele public, ale cărui gusturi s-au schimbat. Popularul poet de odinioară, laureat al Premiului Național și membru corespondent al Academiei, are soarta lui Minulescu și a altora
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
nu ar exista nimic, nici măcar sinucidere. I se mai poate reproșa cărții o oarecare redundanță, nu foarte supărătoare însă, atît timp cît discursul e o pendulare între povestire și tonul obișnuit al istoriilor de acest fel. Literatura, înaltă sau complet uitată, e un domeniu de analiză privilegiat pentru autor, din moment ce aceasta pune în scenă, și încă din belșug, sinucideri. Semnificativ e faptul că Minois alege drept graniță simbolică între atitudinea medievală, predominant blamantă asupra sinuciderii, și atitudinea interogativă asupra problemei, nu
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
profan n-a avut nici ochi, nici urechi și nici simțire, în general. Și parcă anume spre a confirma acea minunată zicală conform căreia din moment ce cauți ceva, înseamnă că ai și găsit, Tudor Octavian găsește. Găsește obiecte și fantasme, lumi uitate, exilate, neglijate și, de multe ori, abia născute, deși vîrsta lor este respectabilă, artiști și opere, destine fascinante și ingratitudini implacabile ca o piatră de mormînt. Rezultatul acestor rătăciri somnambule și al acestor fascinații aproape mistice este recent apăruta sa
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
de multe ori, abia născute, deși vîrsta lor este respectabilă, artiști și opere, destine fascinante și ingratitudini implacabile ca o piatră de mormînt. Rezultatul acestor rătăciri somnambule și al acestor fascinații aproape mistice este recent apăruta sa carte Pictori români uitați, NOI, media print, București 2003, căreia chiar i-am scris o prefață, pentru că eu însumi visez și rătăcesc similar și pentru că, asta e, văd lucrurile la fel. Adică, De aici așa se vede! Ca orice organism tînăr, trezit la o
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
Covaci, pe Buzești și la capătul lumii tramvaiului 14, o adevărată cruciadă împotriva prejudecăților, a semidoctismului axiomatic și a vulgarității abil camuflate în spatele unor stereotipuri didactice. El caută, cu forma sportivă a unui alpinist și cu acribia unui entomolog, artiști uitați, spirite rătăcite, destine frînte și străluciri proaspete, sufocate însă fără speranță sub nămolurile ne-simțirii, adică ale lipsei noastre de simțire adevărată. Privind înlăuntrul acestei aventuri, vom putea observa noi înșine că arta românească nu este unidimensională, că panoramarea lumii
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
Cornelia Ștefănescu Înainte de a descrie ediția Texte uitate - Texte regăsite, cuprins și alcătuire ce vin să ilustreze direct ideea vitalității textelor vechi, folosesc prilejul să reproduc o secvență de comentariu. Am găsit aici, ca într-o oglindă, tot ce gândisem de ani buni despre literatura noastră veche, mereu
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
scrie: „Dta, dle Lefter, ai încasat barem o palmă de la cineva?! Căci o palmă zdravănă sau chiar un șut în fund ți se cuvin!” Cronicarul e de părere că, față de asemenea lucruri, singura soluție civilizată este ignorarea. Dl Vieru trebuie uitat, șters din memoria cititorilor adevărați, lăsat să țină companie politrucilor culturali de odinioară care i-au inspirat gestul și care-i cînta osanale în continuare. Tovărășia unui Vadim Tudor nu-i putea aduce dlui Vieru nici talent, nici caracter. Doar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
pregătit o sănătoasă mîncare spirituală. RB: Respectul este sporit și de recunoașterea de către Occident a valorii unor scrieri est-europene, a unor autori care au reușit să transmită, dincolo de frontierele țărilor lor, atît expresia suferinței, cît și a unor realități necunoscute, uitate, ignorate în Apus. Este și cazul dumneavoastră... IK: Așa este. Fiecare dintre noi vrea să transmită în primul rînd un mesaj... RB:...mesajul închis într-o sticlă aruncată în mare... IK:...într-adevăr, „une bouteille à la mer”. Mesajul a
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
mă cunoaște publicul este mai important decât un premiu literar”. Citatul este aproximativ, dar am păstrat esențialul. După 1989, scriitorii, indiferent de forța talentului, au intrat într-o zonă gri, iar dacă nu au făcut nițică politică au fost chiar uitați. Să nu ne amăgim cu impresia că în alte țări (Franța, Germania, SUA ș.a.) situația este aceeași. Scriitorii importanți sunt cunoscuți acolo și de cei care nu îi citesc. Televiziunea și celelalte mass media au grijă să-i țină în
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
și medalioane critice - volum ilustrat de un portret al autorului executat de Marcel Iancu. Lucian Boz a readus astfel, nostalgic, în actualitate "icoanele pe lemn" ale lui Arghezi ori singularul "Paradis al suspinelor" al lui Ion Vinea - sau pe prea uitatul Jaque Costin cu savuroasele lui "Exerciții pentru mâna dreaptă" - ori pe nedrept uitatul Constantin Fântâneru și încă mulți alți prieteni scriitori. Se cuvine de bună seamă să nu uităm nici constanta lui colaborare la "Jurnalul literar" unde, începând din 1994
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
Iancu. Lucian Boz a readus astfel, nostalgic, în actualitate "icoanele pe lemn" ale lui Arghezi ori singularul "Paradis al suspinelor" al lui Ion Vinea - sau pe prea uitatul Jaque Costin cu savuroasele lui "Exerciții pentru mâna dreaptă" - ori pe nedrept uitatul Constantin Fântâneru și încă mulți alți prieteni scriitori. Se cuvine de bună seamă să nu uităm nici constanta lui colaborare la "Jurnalul literar" unde, începând din 1994 și până în anul 2002, a publicat numeroase pagini memorialistice, cronici literare dar și
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
etc. Apoi, sînt galeriile unor profesioniști cu multă experiență, cum ar fi Zamfir Dumitrescu, Alexandru Ghildus, Maria Magdalena Crișan, Ovidiu și Marie-Jeanne Bădescu de la Timișoara, proprietarii galeriei Brancoveanu 28, casele de licitație Alice și Monavissa, si, evident, că nu trebuie uitate magazinele de artă cum sînt Galeria Dorobanți, sau cele administrate de Ștefan Grinberg, Radu Nicolae etc.etc. Deși aceste forme ale pieței de artă, ca și altele pe care nu le mai amintim acum, sînt prezente de bună calitate, ele nu
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Elenă Zottoviceanu Angrenați în evoluția rapidă a unui prezent tot mai acaparator, fascinați de noutate, suntem într-o goana continuă, ignorând adesea un mare spațiu de idei și creație din trecut. Și dacă ne-am întoarce privirile spre acele valori uitate am avea, cu siguranta, surprize. Un asemenea teritoriu neexplorat este cel al creației muzicale transilvănene din secolele XVII și XVIII. În spațiul multicultural în care au viețuit timp de secole etnii diferite, fiecare și-a adus contribuția specifică la viață
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
în primă audiție ( am putea spune absolută, căci ele nu au mai fost auzite de sute de ani) un grupaj de lucrări provenind de pe aceste meleaguri, care s-au dovedit a fi perfect valabile estetic. Să regasești contactul cu muzicile uitate și să apropii de simțirea ascultătorului de azi opere concepute în cu totul alt spirit este problema principală a interpretării acestui gen de repertoriu. Teoriile moderne propun fie ideea istoricității stricte ( instrumente vechi, respectarea minuțioasa a rigorilor scriiturii etc.) fie
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
un intelectual lucid care își propune să nu înghită pe nemestecate tot ce i se oferă. Își pune întrebări, observă inadvertențe, sancțonează derapajele logice mai mult sau mai puțn voite. Și, mai mult decît orice, readuce în atențe farmecul demult uitat al unui gen publicistic pentru mulț intrat în desuetudine: reportajul artistic. n Radu Ciobotea, Război cu Doctor Blues, Editura MIRTON, Timișoara, 250 pag.
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
Val Gheorghiu O frază precum "Casele frumoase au o geometrie simplă: te orientezi numaidecît" întîlnită în recentul roman al lui Antonio Tabucchi îți resuscită brusc uitate vizite (aranjate, întîmplătoare), îți ațîță noi curiozități exploratorii. Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe ori, repetarea vizitei în aceeași încăpere tocește cumva acuitatea percepției, iar diagnosticul suportă (motivata) aproximare. E un transfer inevitabil
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu Mircea Eliade, revăzut recent la Paris, după douăzeci de ani"; Hai să ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da, promitea că va fi mîine la
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
Nicolae Manolescu Încă un scriitor pe trei sferturi uitat: Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1882 28 mai 1963). Dubla aniversare, din toamna trecută și de la finele lui mai curent, n-a trezit nici cel mai mic ecou. Dificultatea receptării moderne a prodigioasei opere a scriitorului ardelean i s-a părut
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
barurilor din centrul Capitalei. O Românie în care totul era permis (Cioran și Eliade nu numai că nu erau „nomina odiosa", dar se aflau pe buzele tuturor), glumele și vorbele de duh se țineau lanț, bunele maniere nu erau niciodată uitate (delicioasă scena evocată de Dan Ciachir în care un domn sărută ceremonios mîna unei doamne pe plaja de nudiști de la 2 Mai), iar temuții conducători comuniști erau mai degrabă prilej de bășcălie decît de teroare. Sfîrșitul comunismului a însemnat nu
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
noi astăzi binele și răul." Va descoperi cititorul cărții lui Cătălin Avramescu că antropofagul este departe de a fi un simplu figurant al gîndirii și discursului filosofic european despre om. Din contră, convinge afirmația că acesta este "un mare personaj uitat al filosofiei". În ce fel, mai exact? Teza centrală a cărții e mai mult decît surprinzătoare. Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
s-au referit la Sărbătoarea pascală, de la Mitropolie la închisori unde s-au oficiat slujbe. Interpretarea unor evenimente suna, de exemplu, pe Antenă, în felul următor: biserica din Jurești, Timiș, a ars din cauza unui blestem. Despre o eventuală neglijență, lumînări uitate aprinse etc., nimic. Cauza trebuia să aibă conotație religioasă.
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
când în camera noastră cu draperii întunecate de catifea de la Împăratul Romanilor, când în piața orașului unde îmi prezentase, ca pe o veche cunoștință a sa, statuia lui Nepomuk, sfântul cu limba tăiată și ținută în mână - vechi frânturi pierdute, uitate, lăsate în urmă și, iată acum regăsite, din acea lungă poveste a vieții ei, pe care nu mă mai săturam să o ascult. Pentru copilul de lângă ea, farmecul acelor locuri și lucruri, ce avea să i le facă de neuitat
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]