218 matches
-
Iar soarele pătrundea greu printre clădirile înalte. Edificiul Tribunalului era foarte aproape de cel al Judecătoriei. Ceva mai departe de birourile avocaților și de mișcarea oamenilor de toate vârstele, sexele, culorile și preocupările, la câteva zeci de metri distanță, pe o ulicioară îngustă și retrasă, în apropierea unei biserici cu un trecut aproape la fel de întins ca al urbei înseși, doi bărbați discutau destul de aprins tot despre bani. Atâta doar că nu era vorba de pensii și salarii... Unul dintre ei, înalt și
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
puțin peste orele 9,30. După ce a dat din brațe agitat și a mai scuipat pe jos de câteva ori, părea că a luat o decizie. A privit chiorâș în jur și, când s-a convins că sunt singuri în ulicioara aceea izolată, a băgat mâna dreaptă în buzunarul de la spate al blugilor lustruiți de îndelungata purtare și, fără să se uite la avocat, a șoptit descurajat: - Mergem, dom'ne advocat, că așa ne-a fost vorba. Eu mă țin de
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
din sala de cinematograf s-a despărțit în grupuri mari, fiecare apucând-o în direcții diferite. La fiecare răspântie grupurile mari se răsfiră în grupuri mai mici, unele întârziind înainte de a-și alege direcția. Astfel s-a întâmplat ca pe ulicioare lui dragă, în miez de noapte, să pășească împreună cu Doina, vecina lui blondă, a cărei frumusețe o ignorase pur și simplu până în acel moment. Încărcătura emoțională o aveau amândoi, datorită filmului recent vizionat. Mai lipsea un pic de curaj pe
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
pe-ale mierlei viori, Natura toată freamătă prin mici viețuitoare, Primăvară, ne aduci tremurători fiori! Bine-ai venit, la noi, mlădioasă fecioară! Cu blândul tău zefir ce ne bate-n în fereștri, Ne înflorești grădinile dinlăuntru și de-afară Pe ulicioara vieții noastre, cochetă când pășești! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvară, mlădioasă fecioară / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PRIMĂVARĂ, MLĂDIOASĂ FECIOARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365232_a_366561]
-
nu pe strada asta locuiești; l-a repezit dl. Constantin pe Albert. Ziele de martie de până atunci fuseseră ploioase; pământul devenit noroios îi amintea lui Albert spaima pe care o trăise atunci când, mic fiind, își simțise picioarele imobilizate. Pe ulicioara lui cărase și înșirase, atât cât putuse, pietre pe ici pe colo. Lui unuia, îi erau suficiente pentru a sări din piatră în piatră dar masivitatea domnului Constantin impunea căi ocolite. S-a gândit să-i explice motivul ocolului dar
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
trecut, soră-mea Tia era plecată pe Valea Strâmbii la țarnă la polog, trecuse binișor de miezul nopții și eu uitasem să-nchid orătăniile curții. Ne despărțirăm ca oamenii plecând fiecare la câsele lor, iar eu eram aproape de intrarea pe ulicioară. Pe la mijlocul uliciorii, prin dreptul lui Falcă ceva se mișca pe jos, venea așa ca un fel de umbră albă(!), o curelușă mare ce se mlădia și se târa încolo și-ncoace, am rămas așa cu o nehotărâre de a-mi
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
troiene cât o casă, Iar prin câte o ogradă Oameni hâtri de zăpadă! Vine iarna, nu-i de glumă! De o lună cade brumă, Gheața pe la mal se prinde, Pruncii pregătesc colinde, Câte-un fulg din cer coboară Uneori pe ulicioară. Vine iarna, nu-i de șagă, Pruncilor li-i tare dragă! Ies în ușă și o cheamă: -Hai la noi, nu-ți fie teamă! Referință Bibliografică: VINE IARNA! / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23
VINE IARNA! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370528_a_371857]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NUCA DISCORDIEI Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului La mijloc de ulicioară, Pe un ciot, în fapt de seară, (Serios sau într-o doară) Se certau un corb și-o cioară Că-n curtea lui Moș Ilie, Cel de lângă prăvălie, S-au vândut (nu-i jucărie) Două nuci la preț de-o
NUCA DISCORDIEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369719_a_371048]
-
Îți promit mândruța mea, Că la poartă mult n-oi sta, Dacă-mi dai o sărutare, O să fug mândro la vale. Stai neică și nu fugi, Pe la mine când mai vii, Eu te-aștept seară de seară, La poarta din ulicioară. O să vin mândruțo dragă Și-o să stăm o noapte-ntreagă, La poarta din ulicioară, Să te țin Mărie-n poală. Vol Călător prin destinul nimănui Referință Bibliografică: Spune-mi tu, dragă Mărie / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPUNE-MI TU, DRAGĂ MĂRIE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362633_a_363962]
-
o sărutare, O să fug mândro la vale. Stai neică și nu fugi, Pe la mine când mai vii, Eu te-aștept seară de seară, La poarta din ulicioară. O să vin mândruțo dragă Și-o să stăm o noapte-ntreagă, La poarta din ulicioară, Să te țin Mărie-n poală. Vol Călător prin destinul nimănui Referință Bibliografică: Spune-mi tu, dragă Mărie / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2320, Anul VII, 08 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Coandă : Toate
SPUNE-MI TU, DRAGĂ MĂRIE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362633_a_363962]
-
stare nudă, tocmai bun de interpretat și ornat în laboratorul de pretutindeni al radioșanțului. Trebuiau mai întâi să-și limpezească și potrivească gândurile pentru a da șansă de biruință faptelor, descâlcirii unor ițe ale naibii de încurcate. Satul, cartierul, ulița, ulicioarele și toate maidanele nu scăpaseră împărțirii pe căprării, cu suținători pe criterii și motivații diferite, unele bizare invocând simpatia pentru vocabularul pseudo-porno „trimbulind” cu care își gratula, de căte ori i se permitea, asistența, adesea (sau mai ales !?) feminină și
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
acum de Anul Nou. C-au venit 'napoi acasă, după douăzeci de ani, Ion cu Leana lu' Cipezăr, cetățeni americani. Și-uite-așa, Revelionul l-au făcut din case-n case Pe la rude și prieteni până-n zori, la ora șase. Și-ntorcând pe ulicioară, către casa părintească, Ion Cipezăr, beat cum cuiul, începu să-și amintească: -Măi nevastă, ții tu minte când erai pe vremuri fată? Uite-aici, pe întuneric am făcut-o prima dată! I-arătă Ionică gardul de la fostul Ceapeu: -Hai s-
MARE SHOW DE ANUL NOU!!! de SORIN OLARIU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359430_a_360759]
-
cu leșin „domnesc” numai când mintea-i zornăia ideea uneltirii pusă-n născoceală, darmite-n lucrare împlinită - Ceva s-a schimbat și nu'șce, vere Niță. O simt și să zic așa, nu sunt un învârtit să nu văz că ulicioara de sub tălpi nu mai șovăie la-naintare, pasul e mai ușor, ceva mai sigur și nepoticnit. - Vere, tre'să ai orbu găinii și inimă de pitpalac ușuit și rebegit ca să nu recunoști că ideile vin și când i-ai pus
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DEZRĂDĂCINARE Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dezrădăcinare Iubito, iar am fost la țară, În Poarta Țărni la arat Pe la noi pe ulicioară Dar pe unde n-am umblat?! În Slava la cosit de fân Și în Bogheta la scăldat Și-am fost la nucul cel bătrân Și la lucernă-n sus de sat. Era frumos, era senin Și-am fost la mărul
DEZRĂDĂCINARE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360479_a_361808]
-
acum de Anul Nou. C-au venit 'napoi acasă, după douăzeci de ani, Ion cu Leana lu' Cipezăr, cetățeni americani. Și-uite-așa, Revelionul l-au făcut din case-n case Pe la rude și prieteni până-n zori, la ora șase. Și-ntorcând pe ulicioară, către casa părintească, Ion Cipezăr, beat cum cuiul, începu să-și amintească: -Măi nevastă, ții tu minte când erai pe vremuri fată? Uite-aici, pe întuneric am făcut-o prima dată! I-arătă Ionică gardul de la fostul Ceapeu: -Hai s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
acum de Anul Nou.C-au venit 'napoi acasă, după douăzeci de ani,Ion cu Leana lu' Cipezăr, cetățeni americani.Și-uite-așa , Revelionul l-au făcut din case-n casePe la rude și prieteni până-n zori, la ora șase.Și-ntorcând pe ulicioară, către casa părintească,Ion Cipezăr, beat cum cuiul, începu să-și amintească:-Măi nevastă, ții tu minte când erai pe vremuri fată?Uite-aici, pe întuneric am făcut-o prima dată!I-arătă Ionică gardul de la fostul Ceapeu:-Hai s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
de paie ! Suntem jar de cărbuni.“ (Ardere - pag.127). Citez dintr-o altă frumoasă poezie, doar două strofe, cu regretul că, de data aceasta, spațiul tipografic pe care-l am la dispoziție, mă împiedică să citez poemul în întregime: „Pe ulicioare înflorit-au ploi de fericire, / e iarnă cu adevărat, decorul minunat, / sunete pe schiuri alunecă în vale, / natura-i fericită și-ndeamnă la visare. //...// Ne ninge-a poezie peste poeți imberbi, / vârcolacii nopții rod luna de pe cer. / Zăpezi umane cad
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
urcat în trăsurile de lângă gară sau de lângă Teatru, am înghițit praful și m-am cufundat în noroaie, m-am îmbrăcat ca și ceilalți, am râs, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit... Îi știu străzile drepte și ulicioarele dosnice, palatele și maghernițele, parcurile și apa Crișului Repede, tulbure ori palidă, legănată între maluri sau îngustându-se la vremi de secetă", mărturisește autorul în preambulul cărții. Cititorii sunt invitați la această călătorie în timp, deschizând pe rând filele fiecărui
VIATA COTIDIANA IN ORADEA INTERBELICA de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 49 din 18 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342437_a_343766]
-
casă, și îi găsesc prin vechile icoane, în ochii mei tristețile mă apasă, aș vrea să te întorci, bade Ioane, și tu să vi înapoi, mătușă Mărioară căci satul este gol și e pustiu, nu mai stă nimeni azi pe ulicioară la crâșmă nu mai pute a rachiu, grădinile sunt goale, ogrăzile la fel și câinii s-au mutat din sat nu mai auzi nici behăit de miel iar câmpul este gol și nearat, nu mai miroase în sat a pâine
ÎNTOARCEREA LA SAT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342724_a_344053]
-
Titi, vin hingherii! - Știu; adunați pietre, cât mai multe! - Sunt de cealaltă parte, în capătul străzii. - Chemați-i și pe ceilalți .... - Cei care nu pot să alerge, să nu arunce cu pietre! - Dacă se vor lua după noi, intrăm pe ulicioară la moș Cioran și sărim prin spate, spre câmp. - Câinii lui moș Cioran au să-i sfâșie! - Se vede duba! .... - Vin, vin ... - Ascundeți-vă deocamdată; nu trebuie să știe ce-i așteaptă. Încrâncenarea copiilor nu cunoștea margini. Cei mari păreau
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
am privit lung, fără să clipesc, în apă. Nu-mi rămânea decât să-mi fac un mic bagaj, să plec încotro văd cu ochii, precum acele personaje din basmele copilăriei. Și am pornit. Dar, înainte chiar de a ajunge la ulicioară, am zărit un bătrân trecând spre casă, cu șase miorițe și un berbecuț în urmă. Plângea amar. Auzisem seara trecută, la magazin, că moșul își va vinde oile. De ce plângea? Era ceva mirific dincolo de lacrimi, de poveștile ciobanilor, dincolo de puterea
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
de paie ! Suntem jar de cărbuni.“ (Ardere - pag.127) . Citez dintr-o altă frumoasă poezie, doar două strofe, cu regretul că, de data aceasta, spațiul tipografic pe care-l am la dispoziție, mă împiedică să citez poemul în întregime: „Pe ulicioare înflorit-au ploi de fericire, / e iarnă cu adevărat, decorul minunat, / sunete pe schiuri alunecă în vale, / natura-i fericită și-ndeamnă la visare. //...// Ne ninge-a poezie peste poeți imberbi, / vârcolacii nopții rod luna de pe cer. / Zăpezi umane cad
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
delicate și frumoase versuri, proaspete, cu o notă de voioșie coșbuciană: Iarna-și cerne-ncet făina Peste sat și peste vale, Iar pe cer stinge lumina Văruind bătrâna cale. . . . . . . . . . . După prânz, spre sat coboară Zarvă dinspre derdeluș, Țâncii fug pe ulicioară, Mamele-i strigă din uși; Fac pe dealuri gălăgie De sperie curcile, Târlie după târlie Zboară ca nălucile; Unii fac moși de zăpadă, Cu ochi magici din tăciuni Și stârnesc atâta sfadă, Parcă-ar fi cete de huni... (Iarnă în
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
2014 Toate Articolele Autorului În Duminica Floriilor, Muica Lina a lui Băcănuș venea încet-încet de la slujbă, ducând în batistă un pumn de anafură - să ia pe nemâncate toată săptămâna câte-o firimitură... Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
care să nu fi fost așternute cu piatră, iar pe ulițe se află săpate fântâni și de amândouă părțile sunt săpate șanțuri mari îndreptate spre râuri și lacuri. Și când plouă, prin aceste șanțuri se scurge apa de pe ulițe și ulicioare, iar din curți apa de ploaie se scurge în ulițe prin niște tuburi...” ( Jurnal de călătorie în China - Nicolae Milescu Spătarul ) Au trecut 380 de ani de la nașterea lui Nicolae Milescu Spătarul ( 1636 - 1708 ), poreclit Cârnul, după ce domnitorul Moldovei, Iliaș
UN SPION VALAH ÎN SOLDA ŢARULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371598_a_372927]