267 matches
-
numită Voluntarii, avînd drept scop apărarea orașului de o posibilă invazie catolică. Mișcarea voluntarilor protestanți a cunoscut un succes fulgerător: în 1779, avea 45 000 mii de oameni antrenați și înarmați, iar în 1783, 150 000 de oameni numai în Ulster. Mișcarea a avut și o dimensiune politică, ea cerînd independența Irlandei, eliminarea restricțiilor economice la care era supusă de către metropola, independentă (nu numai autonomia) Parlamentului protestant de la Dublin. Ultimele două cereri au fost acceptate de Londra, care se află într-
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cînd au fost înfrînți în bătălia de la Vinegar Hill. Rebeliunea a izbucnit și în Nord, unde erau concentrate fiefurile ideologice ale Irlandezilor Uniți (mai ales in comitatele Antrim și Down). Numai 13 000 de adepți au putut fi mobilizați în Ulster. Prost echipați și izolați, au fost o pradă ușoară pentru trupele guvernamentale. Conducătorii insurgenților, Henry Joy Mc Cracken și Henry Monro, au fost executați. Un alt loc unde rebeliunea a izbucnit a fost ținutul Wexford. Britanicii se temeau că francezii
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
peste 25 000 de rebeli fiind uciși. Forțele franceze conduse de generalul Humbert au debarcat în comitatul Mayo după ce rebeliunea se sfîrșise, fiind respinse cu ușurință. O altă tentativă de debarcare a fost împiedicată de flotă engleză la nord de Ulster. În această bătălie navală, Wolfe Tone a fost luat prizonier și trimis la Dublin pentru a fi judecat. Tone s-a sinucis în celula unde fusese închis. Rebeliunile irlandeze au determinat reconsiderarea statutului juridic și administrativ al Irlandei de către autoritățile
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Tînăra Irlanda și îndepărtîndu-se de grupul constituționalist al lui O'Connell. Radicalizarea a fost determinată și de consecințele politice ale Mării Foamete. Acestui curent i s-a alăturat și ziarul The United Irishman, fondat de fiul unui pastor presbiterian din Ulster, John Mitchell, si la care colabora și Smith O'Brien. Acest ziar răspîndea ideile republicane, susținînd revoltă. Influențați de revoluția din Franța din februarie 1848, mișcarea Tînără Irlanda a organizat o rebeliune în iulie 1848, sub conducerea lui William Smith O'Brien
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în Irlanda în detrimentrul catolicilor. Reapariția Parlamentului de la Dublin ar fi deplasat centrul politic al Irlandei de la Londra către sudul irlandez catolic, fapt inacceptabil pentru elită politico-economică protestanta. Nordul protestant era mult mai dezvoltat din punct de vedere economic. În Ulster se concentrau industria navală, cu mari șantiere la Harland, Wolff și Belfast (acolo unde a fost construit Titanicul), industria textilă, industia alimentară, producția de tutun și alcool. Orașul Belfast semăna mai de grabă cu Glasgow și Liverpool decît cu orașele
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
alegerilor din 1886 și a cunoscut trei curente: unionismul ulsterian, unionismul irlandez, format din minoritatea protestanta din Sud, puternică din punct de vedere financiar, si unionismul britanic, tendința întruchipata de Partidul Conservator și de liberalii unioniști. Fieful unioniștilor a fost Ulsterul. În urmă recensămîntului din 1881 în provincia Connacht, protestanții catolici reprezentau 4,3 % din populație, față de 95,3 % catolici, în timp ce în Ulster protestanții se aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
vedere financiar, si unionismul britanic, tendința întruchipata de Partidul Conservator și de liberalii unioniști. Fieful unioniștilor a fost Ulsterul. În urmă recensămîntului din 1881 în provincia Connacht, protestanții catolici reprezentau 4,3 % din populație, față de 95,3 % catolici, în timp ce în Ulster protestanții se aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a constituit principalul avantaj în lupta împotriva autonomiei. Chiar și înaintea primului proiect al legii autonomiei din 1886, existau temeri privind izbucnirea unui
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
fost Ulsterul. În urmă recensămîntului din 1881 în provincia Connacht, protestanții catolici reprezentau 4,3 % din populație, față de 95,3 % catolici, în timp ce în Ulster protestanții se aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a constituit principalul avantaj în lupta împotriva autonomiei. Chiar și înaintea primului proiect al legii autonomiei din 1886, existau temeri privind izbucnirea unui război în Ulster. A fost formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a constituit principalul avantaj în lupta împotriva autonomiei. Chiar și înaintea primului proiect al legii autonomiei din 1886, existau temeri privind izbucnirea unui război în Ulster. A fost formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în Ulster. A fost formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite au sărbătorit evenimentul pe
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite au sărbătorit evenimentul pe străzile Belfastului. În ajunul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite au sărbătorit evenimentul pe străzile Belfastului. În ajunul dezbaterii celui de-al
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
a fi modernizarea culturii gaelice tradiționale. În anul 1893 a luat ființă cea mai importantă asociație culturală irlandeză: Liga Gaelica (Conradh na Gaelige), inițiativa aparținînd poetului Douglas Hyde, fiul unui pastor protestant din Connaght, si istoricului Eoin MacNeill, originar din Ulster, de confesiune catolică. Liga Gaelica s-a declarat a fi o asociație apolitica al carei principal obiectiv era lupta împotriva unei anglicizări complete. Mișcarea s-a dezvoltat mai ales începînd cu anul 1898, fiind impulsionata de un tînăr student la
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
soluția pentru obținerea independenței de către Irlanda. El a preferat să teoretizeze rezistență pasivă și boicotul economic, fiind în favoarea unui protecționism economic care ar fi permis Irlandei sudice și agrare o dezvoltare industrială accentuată. Această idee era profund dezagreabila unioniștilor din Ulster, a căror prosperitate industrială depindea de politică de liber comerț, practicată de Londra în cadrul Imperiului. Griffith și-a exprimat opiniile politice prin intermediul ziarului The United Irishman 17 pe care l-a înființat la 4 martie 1899, si mai apoi în
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
și ultimul obstacol din calea adoptării mult visatei legi a autonomiei Irlandei. Dacă Partidul Autonomist Irlandez s-a bucurat și a așteptat încrezător rezolvarea principalei sale revendicări, nu același lucru îl făceau unioniștii, aparent înfrînți. Acest curent politic predominant în Ulster a început să se organizeze pentru a contracara o inevitabilă revenire la putere a liberalilor încă din martie 1905, cînd s-a constituit un Consiliul al Unioniștilor din Ulster 30 menit să coordoneze acțiunile politice anticatolice. Această organizație reunea asociații
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
lucru îl făceau unioniștii, aparent înfrînți. Acest curent politic predominant în Ulster a început să se organizeze pentru a contracara o inevitabilă revenire la putere a liberalilor încă din martie 1905, cînd s-a constituit un Consiliul al Unioniștilor din Ulster 30 menit să coordoneze acțiunile politice anticatolice. Această organizație reunea asociații unioniste locale, reprezentanți ai puternicului Ordin de Orania,31 parlamentari unioniști atît din Camera Comunelor, cît și din Camera Lorzilor. Consiliul Unionist era condus de un comitet director care
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Camera Comunelor, cît și din Camera Lorzilor. Consiliul Unionist era condus de un comitet director care reunea nu numai oameni politici, ci și oameni de afaceri și mari industriași. Acest comitet director a fost însărcinat să dirijeze campania unionista din Ulster. Puternicul sentiment de coeziune dintre diversele categorii sociale din rîndul comunității protestante a constituit un factor foarte important în obținerea unor succese politice însemnate. În fruntea Consiliului Unionist s-a impus avocatul Edward Carson, adjunct al Procurorului General în timpul guvernării
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
al Procurorului General în timpul guvernării conservatoare (1900-1905), membru al Parlamentului din partea Universității din Dublin și un strălucit orator. Lui Carson i s-a alăturat James Craig, un industriaș multimilionar, proprietar al unor fabrici de whiskey, deputat din partea comitatului Down din Ulster. Cei doi au fost cei mai înverșunați opozanți ai autonomiei Irlandei. Încă dinaintea introducerii celui de-al treilea proiect al legii pentru autonomia Irlandei, James Craig a organizat, în septembrie 1911, o mare manifestație unionista la Craigavon, una din reședințele
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
a adresat mulțimii, spunînd: "cu ajutorul lui Dumnezeu, voi și eu vom învinge cea mai periculoasă conspirație organizată vreodată împotriva unui popor liber. Dacă proiectul autonomiei va trece, va trebui să fim gata că a doua zi dimineață să instauram în Ulster un guvern protestant." Carson a acuzat puterea de la Londra de înaltă trădare, denunțînd că cinica vînzarea drepturilor fundamentale ale unei populații loiale în schimbul unor avantaje trecătoare. După părerea unioniștilor, trădarea Londrei elibera populația protestanta de orice angajamente, dîndu-i dreptul de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
unor avantaje trecătoare. După părerea unioniștilor, trădarea Londrei elibera populația protestanta de orice angajamente, dîndu-i dreptul de a lua guvernarea în propriile mîini. Unioniștii se puteau baza în Marea Britanie pe curentul imperial reprezentat de Rudyard Kipling (autorul unei poezii întitulate Ulster 1912), si pe conservatorii conduși de Bonar Law, om politic născut în Canada, prezbiterian cu descendentă ulsteriană. La 11 aprilie 1912, primul ministru al Mării Britanii a prezentat în Camera Comunelor cel de-al treilea proiect al legii privind autonomia
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cum era și în ianuarie 1886, și în acest interval nu a încetat niciodată să fie preferată de patru cincimi din electoratul reprezentînd poporul irlandez. Analizați atent cifrele și ele vor deveni și mai semnificative." Asquith a atacat și problema Ulsterului, singura provincie unde autonomia era contestată. Dar Ulsterul era reprezentat în Camera Comunelor de 17 parlamentari unioniști și 16 autonomiști. "Niciodată nu am subestimat forță și hotărîrea minorității, care mai degrabă ar muri decît să accepte autonomia. Dar nu pot
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
acest interval nu a încetat niciodată să fie preferată de patru cincimi din electoratul reprezentînd poporul irlandez. Analizați atent cifrele și ele vor deveni și mai semnificative." Asquith a atacat și problema Ulsterului, singura provincie unde autonomia era contestată. Dar Ulsterul era reprezentat în Camera Comunelor de 17 parlamentari unioniști și 16 autonomiști. "Niciodată nu am subestimat forță și hotărîrea minorității, care mai degrabă ar muri decît să accepte autonomia. Dar nu pot admite și nu voi admite că drepturile unei
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
avea autoritatea morală și culturală de a veghea la păstrarea drepturilor minorităților, fapt extrem de necesar în Irlanda. Cameră Comunelor urma să fie formată din 164 de parlamentari aleși, fiecare parlamentar urmînd să reprezinte 27 000 de votanți. În aceste condiții, Ulsterul ar fi avut 59 de delegați, Leinsterul, 41, Munsterul, 37, iar Connaught, 25. Dacă între cele două Camere ar fi intervenit dispute, s-ar fi aplicat procedura utilizată în Africa de Sud: cele două Camere s-ar fi reunit, votînd împreună. Puterea
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
nici un ajutor de dincolo de Canalul Irlandei atunci cînd oră luptei va sosi. Același Andrew Bonar Law rostea în cadrul unei manifestații unioniste desfășurate la Blenheim, în Anglia, că sînt lucruri mult mai puternice decît majoritățile parlamentare. Nu-mi imaginez că rezistență Ulsterului să slăbească, de aceea voi fi alături de această provincie. Proiectul de lege privind autonomia Irlandei a fost votat de către Cameră Comunelor în ianuarie 1913 și acordă puține drepturi viitorului Parlament de la Dublin. Guvernul britanic păstra controlul în domeniile cheie precum
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]