367 matches
-
Erau înregistrări din concerte. Am reținut însă și câteva gesturi marca Z. Când ai cântat cu Filarmonica Portuguesa de la Montreal, țintind cu arcușul către un violonist din orchestră, care, probabil, a luat-o razna pe partitură, i-ai spus dirijorului, ultimativ: "Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat concertul, dar eu nu te-am aplaudat. Interesant este cum Dumnezeu l-ai depistat pe cel care a virusat armoniile, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dumnezeu nu vedea cu ochi buni că epitropul prea se îndeletnicea cu vînătoarea de șase ori pe săptămînă, uneori și în ziua Domnului. Dascălul dusese vorba mai departe. În două săptămîni ajunge vorba la dom Caludi care-i trimite invitație ultimativă popii să vină pînă la el acasă. "Părinte, aud că mă vorbești." Popa, nimic: "Noi, pe binefăcătorul...?" "Așa ziceam și eu. Ce-ar fi dacă mi-ai binecuvînta puștile, ca să terminăm cu zvonurile?" Popa îi spune că nu se poate
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]
-
demult) e semnificativ. Fiindcă marchează granița dintre înzestrare, cu care-și permite să fie oricât de generos, și creație, de care, dintr-un scrupul demn de încredere, ține cu dinții. Prima iubire, literatura, nu suportă deadline-uri. Nu se lasă trimisă ultimativ către editori, așa, ca gazetăria către redacțiile revistelor. Nu-l zorește cu nici un chip. Oricât ar amâna-o, e bun amânată. Pentru onestul cetățean Mitchievici, ficțiunea reprezintă cam ceea ce însemna pentru opulentul cetățean Kane magia cuvântului ultim, Rosebud. Din toate
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
își recapătă, pas cu pas, credința pierdută în tinerețe (pe fondul crizei biologice, determinate de pleurezie). Studenta compară - foarte interesant - momentul amintit cu inițierea etică din Autobiografia lui Franklin, unde Ben practică o virtute în fiecare zi, cu speranța că, ultimativ, va deveni alt om. Astfel de asociații nu sînt posibile decît dacă citești în mod real. In absența lecturii, hermeneutica (dacă ea va fi existînd cu adevărat în stare pură!) nu-ți folosește aproape la nimic. Cursul de literatură americană
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
izul de republică bananieră. Moartea și boala, în istorie, nu sînt văzute ca niște calamități inexpugnabile, ci în postura lor de factori firești ai condiției noastre pe pămînt. Împotriva lor omul a luptat, după puteri, în toate epocile, fiind totuși, ultimativ, înfrînt (Andrei e impresionat de o vitrină enormă, de zece-cincisprezece metri pătrați, plină cu pilule de toate culorile: acestea sînt, în medie, medicamentele pe care le înghite un individ modern pe parcursul vieții lui). Mumiile egiptene, deși impenetrabile în misterul lor
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
filmului, întregul mecanism determinist este ateleologic, întregul proces este alimentat cu un combustibil practic inepuizabil, prostia, care pentru a nu rămîne singură se însoțește cu cupiditatea. Osbourne (Ozy) Cox (John Malkovich) analist la C.I.A., retrogradat pe un post minor, demisionează ultimativ decis să-și scrie sarcastic-resentimentar memoriile. Katie Cox (Tilda Swinton), soția infidelă, care se pregătește în secret pentru un divorț, sfătuită de avocat, copiază din computerul său o serie de date utile privitoare la conturile acestuia incluzînd din greșeală cîteva
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
e un mafiot" se va juca, sâmbătă la Teatrul Național din Timișoara, cu poliția la ușă, din cauza amenințărilor prezente într-o scrisoare primită recent de către conducerea instituției culturale. În plus, la doar câteva zile după ce Teatrul Național a primit scrisoarea ultimativă, mai multe culte din Timișoara au solicitat instituției modificarea titlului piesei, deoarece "este provocator, blasfemiator și aduce atingere gravă învățăturii despre Dumnezeu". Mai multe culte din Timișoara, printre care Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timișoarei, Episcopia Ortodoxă Sârbp de Timișoara, Protopopiatul
Spectacol de teatru, apărat de poliție. Cultele, ofensate de titlul piesei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79384_a_80709]
-
o moralitate oarecare, gen "fumatul dăunează grav sănătății". Ai sentimentul că genul filmului polițist trece printr-o criză chiar și după ce ai vizionat The Mole (Cîrtița, 2006) al lui Scorsese, cu un final sec mizînd pe același tipar al administrării ultimative a justiției, mai precis a pedepsei în afara cadrului legal, dar cu o justificare la care orice spectator aderă voios stimulîndu-i nevoia de raționalitate și compensație morală. Noaptea e a noastră (We Own the Night, 2007) al lui James Gray n-
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
adus democrația americană într-un impas și au creat o anumită aură celor doi adversari ireconciliabili. Niciun președinte american nu a mai reușit să capteze atenția la fel de mult, poate doar Bill Clinton cu sexgate-ul de care a fost însă exonerat ultimativ. Reunind cele trei scandaluri, avem toate ingredientele unui roman captivant: sex, spionaj și crimă. Clinton era carismatic, semăna cu Robert Redford, John Kennedy avea șarmul său, la care s-a adăugat cel al divei americane Marlyn Monroe pe care pop-artul
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
vor fi reuniți în final!) duce la o tragedie cumva previzibilă: din neglijența mamei (băute și singure din nou), nou-născuta fiică a lui Harry, Rebecca, moare înecată în cadă. Ne-am aștepta, prin urmare, ca teribilul examen existențial să reprezinte, ultimativ, pragul maturizării (violente) a protagonistului. Romanele următoare infirmă însă presupunerea. În Întoarcerea lui Rabbit, Angstrom (acum părăsit el de soția Janice) intră într-un straniu proces "paideic", sub "maieutica" unei tinere bogate, fugite de acasă, și a unui traficant de
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
de contemporani: ca un mare scriitor al timpului, dar și ca un reper al comportării demne, ca un factor de conștiință, ca un model, spre a vorbi ca azi. Dacă a făcut sau nu, în fața lui Ceaușescu, acea declarație patetică, ultimativă, e mai puțin important decât faptul că, simbolic, i se atribuie. Întreg spiritul Imposibilei întoarceri face de altfel plauzibilă legenda amenințării cu sinuciderea, o „confirmă”. Unii cititori de mai târziu au ținut să vadă în chiar titlul cărții lui Marin
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
părinților însoțit de soția sa și nepotul Joshua. În fața unei degradări simbolice, a pierderii aurei eroice, Ion. I. Ion nu ezită să persuadeze pe rând pe funcționara de la minister, acră și cu parapon, pe directorul Asociației Veteranilor de Război și, ultimativ, chiar pe Ion J. Ion care detestă festivismele și armata și pe care-l determină să-i dea o semnătură că renunță la medalie în favoarea lui. O clipă, eroul autentic, care și-a lăsat o mână pe câmpul de luptă
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
mai profund, mai radical: el răstoarnă, cu noul său instrument de cunoaștere, granițele stabilite. Mai mult, creația sa capătă toate aparențele unei chei universale a lumii. Este simplă, privește orice, poate da seama de orice. Devine tot mai febrilă, mai ultimativă, mai stranie. În ordinea cunoașterii, seamănă cu strigătul pătrunzător al unui poem genial. După cezură, toate rezultatele astfel obținute ne somează să acceptăm că tot ce întreprinde acest creator reprezintă «ridicarea vălurilor» de pe «chipul necunoscut al existenței». Totul îi iese
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
și nici nu-i interesează ce scriu Manolescu, Patapievici, Ciocârlie ori Baconsky. La tinerețe, arată precum studentul dintr-o fotografie luată la o demonstrație în Iași: un „indignat" cu fălcile umflate ce poartă o pancartă pe care scrie, social-democrat și ultimativ, „Da-ți-mi bursa înapoi!" Pentru astfel de analfabeți e limpede că bursa reprezintă deja echivalentul pensiei. La bătrânețe, le vezi ura și frustrarea pe chipurile cu privire agresivă, prin care n-a pătruns, de la luarea licenței, niciun strop din
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
cu o figură inexpresivă de pește în același bazin bolborositor cu perechea consternată, somată să consimtă sub amenințarea arbaletei pe care Rémy o ține îndreptată spre ei. Familia, citadela onorabilității burgheze, constituie o țintă pentru cei doi rebeli viatici care ultimativ se rad în cap, conferind o turnură extremă întreprinderii lor vaticinare. Idealul familiei burgheze - o călătorie în Irlanda alături de familie -, ideal afișat și el tot într-un supermarket, adoptat naiv de Rémy, îi provoacă o criză de furie lui Patrick
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
dreagă busuiocul, ambele privite cu dispreț nedisimulat de către ofițerul german, Col. Freitag (Udo Schenk), obișnuit cu ordinea și disciplina teutone. Aflat la un pas de a vedea cu ochii lui oroarea, aflată în spatele ușii unui vagon, personajul Malaparte este împiedicat ultimativ de un soldat român, în ciuda documentelor de care dispune. Însă poate vedea gropile umplute cu var pentru depozitarea cadavrelor și mormanul de încălțăminte și îmbăcăminte al evreilor morți sau petele de sânge de pe zidurile primăriei, semnele unor execuții sumare. Ceea ce
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
nu doar restrictivă, ci, după autorul lui The Ambassadors/Ambasadorii, de-a dreptul falsă. Noi nu corectăm "adevărul", adaptîndu-l universului interior, ci îl modificăm pur și simplu, "inventîndu-ne" o existență în interiorul căreia ne distribuim ca protagoniști. James crede, de aceea, ultimativ că, dacă arta e mimesis, atunci ea nu poate fi decît reflecția acestei "coruperi" ontologice a realității. Romanul "taie" o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din "ficțiune". "Adevărul" său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît "problema" romanului nu e
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
este un tot unitar, în care nu doar dansatorii ci și actorii dansează, chiar remarcabil de bine, iar artistul păpușar se integrează și el, în unele momente, mișcării scenice. Textele preluate din Barbu Fundoianu - Benjamin Fondane sunt înterogații și strigăte ultimative, sentințe necruțătoare asupra stadiului în care ajunsese atunci omenirea și în care se află și astăzi și dureroase constatări, destinate neuitării: Am avut un chip. Un chip de om" Și acest chip nu trebuie să dispară, spectacolul dorindu-se a
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
tonus egal, fără fluctuații și cu o evidentă, chiar dacă subînțeleasă, convingere că totul este stabil și mereu disponibil, în timp ce artistul din spațiul ex-comunist, cel asiatic și cel din America Latină are o nevoie imperativă de comunicare, o dorință de afirmare aproape ultimativă și manifestă acea urgență de a răspunde la solicitare ca și cînd o a doua șansă nu s-ar mai ivi. Tot la acest nivel, al participărilor, dar și al motivațiilor din spatele deciziei de a participa, poate fi evaluată și
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
nu este ce pare a fi și unde spectrul nazismului revine cu acești „doctori ai morții". Dacă acceptăm ideea că Teddy este un bolnav psihic inclus într-un complicat program de recuperare asistat de cei mai buni medici, de ce este ultimativ confruntat cu amenințarea de a fi lobotomizat? Sigur că regizorul se poate prevala de faptul că tot ce ni se livrează este trecut prin filtrul patologic al unei „realități" de ordin secund, însă în acest caz nimic despre lumea reală
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
niniviți, sub amenințarea calamităților, să se-ntoarcă la o viață virtuoasă. Drept urmare, orașul lor e salvat. Când mai apoi Iona e trimis cu același mesaj în Babilon, locuitorii îl iau drept profet mincinos. (Nu le vorbise și celorlalți în termeni ultimativi ? Și iată, nici un rău n-a cuprins Ninivele, remarcă ei.) Pentru ca o cetate să fie cruțată, trebuie ca alta să piară: „Bănuiești ce s-a întâmplat: fix într-o lună de la sosirea lui Iona, izbucni o epidemie de ciumă care
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
acest personaj între a-i configura profilul unui laș și pe cel al unui crud și implacabil senior feudal care-și păstrează demnitatea și cruzimea în fața propriei sale morți. În mod cert, din punct de vedere al tradiției, ceea ce descalifică ultimativ un astfel de senior este lașitatea și nu cruzimea, însă valori mai puternice care însoțesc procesul de modernizare, de secularizare, condamnă comportamentul iresponsabil politic al lordului Narintsugu. Cel care îl apară, samuraiul Hanbei Kitou, este prizonierul vechiului cod al samuraiului
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
poem-alegorie s-a făcut prin sacrificarea unei reale vocații, vocația lirică. La Philippide. lirismul a fost ținut în frînă, încorsetat în favoarea filozofiei, dar nu a dispărut niciodată complet. În punctele de vîrf ale vastelor poeme, liricul și-a cerut deseori ultimativ drepturile, iar finalurile - de un neașteptat lirism - ale întinselor compuneri fac uneori retenibil întregul poem. Asemenea revanșe involuntare au născut cîteva dintre versurile antologice lăsate de heraldul Visurilor...: „Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin?/ Mi-e sufletul
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Sau, spus mai pe șleau: „Ce-ar fi s-o las baltă?...”. Ceea ce, întrucât sunt foarte decis în unele situații, am și realizat. De altfel, mi-e și ușor. Lăsatul baltă e specialitatea casei. Din Lusitania, Bazil ne poftește oarecum ultimativ: „O să vizitați Muzeul Banatului dacă vă mai codiți mult”. Eu, iubitor de viață, în tot mai multe dimineți îmi spun da’ de ce m-aș scula? Sunt diminețile bune când n-am în șantier nici o promisiune isteață care m-ar obliga
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
nu doar restrictivă, ci, după autorul lui The Ambassadors/Ambasadorii, de-a dreptul falsă. Noi nu corectăm „adevărul”, adaptîndu-l universului interior, ci îl modificăm pur și simplu, „inventîndune” o existență în interiorul căreia ne distribuim ca protagoniști. James crede, de aceea, ultimativ că, dacă arta e mimesis, atunci ea nu poate fi decît reflecția acestei „coruperi” ontologice a realității. Romanul „taie” o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din „ficțiune”. „Adevărul” său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît „problema” romanului nu e
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]