197 matches
-
acel moment la Paris, nu a asistat la premiera. Era prima opera (a doua a fost Aida ) la care compozitorul nu avea să asiste la premiera. Și de fiecare dată când s-a întâmplat așa, patriotismul local s-a simțit ultragiat și primirea operei a fost ostilă. Lui Verdi i s-a reproșat că după ce își umpluse buzunarele cu lire englezești și franci francezi, ar fi putut să-și permită să studieze puțin și pe clasici. Era pur și simplu expresia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de conștiință, realizând că și-a părăsit, odată cu bărbatul, și fiica, Maria, pe atunci o copiliță în vârstă de doi ani. Invocând drepturile ei firești, cere să fie lăsată să o revadă, dar se izbește de refuzul aspru al soțului ultragiat. După mulți ani de la plecarea Elizei de acasă, rana lui nu s-a închis, ceea ce îl face să fie cu atât mai neîndurător. Curios, autorul ține partea iresponsabilei frivole, al cărei zbucium târziu i se pare lui că o răscumpără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
formă de delfin. Și acum, capul masiv al delfinului era izbit de ușă cu o forță care părea să cutremure întreaga casă. Gheara fricii mi-a încleștat inima și m-a făcut să sar în picioare. Rosina? Nu. Ben. Soțul ultragiat. Văzuse scrisoarea. Oh, Dumnezeule, ce nebun fusesem! Am alergat spre ușă, cu intenția de a o zăvorî, ca să mă apăr de el, dar spaima m-a zăpăcit stârnindu-mi dorința de a înfrunta răul, așa încât am deschis ușa. Hartley a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau Brigitte Bardot ar fi vizitat atelierul de creație al celor doi celibatari convinși -, dornice să cunoască de la sursă, direct, pe viu, locul în care prindea viață galeria impresionantă a sfinților din sinaxarul ortodox român -, a doua zi, pictorii noștri, ultragiați, vexați și răvășiți adânc, până-n cea mai profundă și tainică fibră a constituției lor maladive -, ar fi apelat de urgență la serviciile de specialitate ale preotului paroh autohton, sprijinit de forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce mă cuprinsese. Am vrut să mă așez pe marginea șanțului să mă liniștesc, dar picioarele îmi tremurau ca apucate de friguri. Mi se împăienjeniseră ochii de lacrimi, printre ele vedeam deformată gloata de copii îndepărtându-se. Mă simțeam umilit, ultragiat... Eu am vrut să merg la deal, să-l văd pe tata, știam că muncește din greu, încovoiat deasupra butucilor de viță de vie; am vrut ca cei din cartier să știe unde este dealul pe câmpia nesfârșită. Noi avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sfera teatrului în maniera lui Mihail Davidoglu în favoarea subtilităților maziliene și afiliindu-se la linia Horia Lovinescu sau Ecaterina Oproiu, G. începe să dilueze grandilocvența în favoarea tristeților lirice și să aducă la rampă problematica inerentă cuplului aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți în amurg, Împăcare târzie, apoi zece piese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
a duegnei, lăsînd numai melodia în surdină a viorilor." La distanță, îngroșate de caricatură, liniile metaforei teatrale se desenează cu cinism. Viena revăzută în timp, și fără Salema, este o scenă fericită, de pe care s-au șters ca din memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează la o supralicitare a mecanismului sugestiei, aici prin "recuzita" scenică. Direct și derizoriu, "finalul de operetă" nu comunică doar într-o banală expresie sentimentul protagonistului la amintirea cuplului rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
165-168; Iorgulescu, Prezent, 188-191; Negrici, Introducere, 77-81; Grigurcu, Existența, 421-425; Călinescu, Biblioteci, 201-211; Regman, De la imperfect, 172-185; Dimisianu, Subiecte, 171-178; Ștefănescu, Prim-plan, 324-329; I. Negoițescu, Despre Mircea Dinescu, RL, 1990, 14; Ion Buzera, Mircea Dinescu sau despre ravagiile purității ultragiate, R, 1990, 2; Mircea Mihăieș, Golgota și retur, O, 1990, 17-18; Alex. Ștefănescu, Poezia cu rază mare de acțiune, RL, 1990, 20; Ioan Holban, Cei doi Dinescu. 1. Spre Europa pe Drumul Mătăsii. 2. Estetica angajării, CRC, 1990, 20, 21
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
de respirație, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius Oprea. Notație a cotidianului contondent, cinic tulburat în funcțiile sociale, lirism virulent al individului noninseriabil, care nu se poate „angrena” fără supliciul agresării sale exterioare, poeziile lui D. poartă amprenta sensibilității ultragiate a nouăzecismului, a cărei notă comună este perceperea realului ca un spectacol dezarticulat și coroziv. Față de ludicul optzeciștilor, care îmbiba terapeutic versificația, nouăzecismul are o gesticulație mai în nota expresionismului, a exasperării de a fi, semn, acesta, de radicalizare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
aproape că terminase exteriorul și se pregătea să înceapă lucrul „înăuntru”, la diverși locatari. Încât, ca și la alții, în acel început de martie, și la noi era vraiște. Dezordinea din cameră, devenită neprimitoare, străină m-a gonit de acasă. Ultragiată, sensibilitatea mea specială față de spațiul domestic intim, ocrotitor mi-a decis atunci, în acea după-amiază, soarta. Nu mi-a plăcut să stau în casă, în condițiile haosului ce domnea în ea, și, ca împins de un resort, m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei o aventurieră și, printr-o eroare de calcul, a repudiat-o și a dus împotriva ei o campanie aspră de batjocorire și de disprețuire, făcînd un gol total în jurul ei. Jockey clubul de la Buenos Aires
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și expresivitatea îndelung hrănită cultural. O analiză temeinică [...] a poeziei lui ar trebui să ne arate cum reușește poetul să creeze impresia că își transcrie aproape automatic, fără nici o sintaxă lirică, întunecatele lui viziuni, coșmarele, torturantele mișcări ale unui suflet ultragiat, și, în același timp, să recurgă la o expresivitate în care să se regăsească, sedimentate, resturile unei atât de intense și de profunde culturi poetice. Conflictul acesta între spontaneitate, brut, cruzime, originalitate absolută, pe de o parte, și elaborație, artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
foarte bun... excepțional) sunt necesare trei condiții : să scrie bine, să aibă gust, să aibă cultură (măcar de specialitate, dacă nu generală). Caranfil are cultură (de specialitate). De scris, scrie cam așa : Morgenstern se întrece pe sine, ba în maternitate ultragiată, ba strașnică muiere, ba în fragilitate, ba în furie înfricoșătoare învăluită în șal ca într-o armură. Sau (pentru amestecul de cinema și picanterie paparață care-i caracteriza și emisiunea) : Semnificativă e distribuirea Marinei Vlady în rolul devoratoarei femei, fiindcă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și „Revista literară”. Deși în lirica ei se simte influența lui Eminescu, cele mai multe versuri păstrează un ton personal, dar fără prea multă profunzime. Adeptă a liricii de tip heinean, poeta versifică frecvent ca urmare a dezamăgirilor în iubire. Sensibilitatea ei ultragiată pare să fie acută, dar nu își găsește totdeauna expresia artistică adecvată. Notabile sunt sinceritatea sentimentului și discreția lirismului. Tonul lamentațiilor este estompat, deși extremele sentimentale se fac simțite deseori. Tânguirea după iubirea pierdută e atenuată de melancolie și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
marcheze emfatic dezaprobarea față de tranzacțiile țării sale cu un personaj ca dictatorul pakistanez Zia-ul-Haq, regizorul Mike Nichols n-o simte ; nu că Nichols le-ar aproba, dar pe el nu-l interesează, ca pe Stone, să o facă pe conștiința ultragiată a Americii. Tonul lui nu e tonul unui cabotin isteric, care ne cere să ne prefacem șocați de faptul că în politică se fac anumite lucruri, ci al unui om de lume pentru care e de la sine înțeles că ele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui M.D., cu o agonizantă interogație asupra sensului comunismului, ca întreprindere utopică. În momentul în care el a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ideea monopolului puterii de către partidul comunist, reacția ultragiată a aparatului polițienesc titoist nu s-a lăsat așteptată (deși era foarte apropiat de conducătorul Tito). Nimic nu este mai odios pentru comisarii ideologici decât protestul în numele cauzei pe care ei pretind că o servesc. [...] Cel care ne vorbește este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau dacă, necunoscând vârsta reală a victimei dar datorită dezvoltării fizice acesteia, a crezut că victima este mai mare de 14 ani. Un caz asemănător se poate întâlni în situația infracțiunii de ultraj când autorul nu a cunoscut calitatea persoanei ultragiate. b) Eroarea de fapt să se fi manifestat în momentul săvârșirii faptei, adică ea să fie prezentă în conștiința făptuitorului în tot timpul săvârșirii faptei și să dureze până în momentul în care nu mai este posibilă renunțarea la executare sau
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
distingându-se structural prin conținut, prin viziune și semnificații. Ca perimetru citadin, romanul circumscrie cartierul evreiesc al capitalei, acțiunea desfășurându-se de la începutul secolului al XX-lea până după primul război mondial. Este, în esență, un roman al unei umanități ultragiate, de intensă vibrație lirică. Autorul știe să alterneze și dă în același timp coerență secvențelor în care destine diverse se întrepătrund, conturând imaginea unei comunități aparte, cufundată într-o atmosferă sumbră. Se configurează o tipologie a învinșilor, a celor cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
revoltate contra autorităților militare de pe front și care s-au făcut stăpâne prin forță pe membrii Guvernului Republicii Basarabene... Noi am aflat că la Chișinău domnește teroarea, detașamentele transilvănene trimise de la Kiev pentru a păzi depozitele au fost dezarmate și ultragiate, ofițerii români în misiune, pentru a face aprovizionare, au fost arestați, printre aceștia și reprezentantul guvernului nostru pe lângă Directoratul Republicii. În fața acestei provocări suntem obligați să luăm noi dispoziții militare pentru care suntem solicitați de toată populația interesată în menținerea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Tscherbatcheff. În aceste condiții, detașamentul nostru s-a văzut forțat să intre în oraș pentru a aștepta noi instrucțiuni. Noi am aflat că la Chișinău domnește teroarea, detașamentele transilvănene trimise de la Kiev pentru a păzi depozitele au fost dezarmate și ultragiate, ofițerii români în misiune pentru a face aprovizionări au fost arestați, printre aceștia, de asemenea, și reprezentantul guvernului nostru pe lângă Directoratul Republicii. În fața unei astfel de provocări sîntem obligați să luăm noi dispoziții militare, pentru care sîntem solicitați de toată
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Mîine, dacă nu ne întîlneam, i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute, cu semnătură și ștampilă de certificare... Păi sigur că da! Afișăm un permanent zîmbet ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoace", aprindem inimi, apoi facem pe ultragiatele și trimitem reclamații secretarului de partid. Tu, Cristina, ghinionul meu de azi!... În sufletul tău, cred că ești sinceră; chiar și cînd i-ai spus Brîndușei de gluma noastră ai fost sinceră și rațională... Poate că mîine, chiar dacă nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nicio o dovadă. Singurul mod în care puteam afla ceva sigur este dacă dumneavoastră sunteți omorât. Porfiri se ridică în picioare. Emoția de pe chipul lui Osip Maximovici se transforma în frică. ă Dar mă condamnați la moarte așa, spuse el ultragiat. Brusc, spre surpriza celor doi bărbați, ușa alăturată se deschise ușor și Vadim Vasilievici își făcu apariția. Fața acestui, mai palidă ca de obicei, aproape că lucea, iar în ochii fixați asupra lui Osip Maximovici i se putea citi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de felul celor din clădirile federale. Trecuse peste capetele profesorilor și ale elitei cultivate pentru a se adresa direct marelui public. În fond, există milioane de oameni care așteaptă un semn. Și mulți dintre aceștia sunt absolvenți ai universităților. Când ultragiații săi colegi Îl atacau, Ravelstein spunea că se simte asemenea generalului american asediat de naziști - la Remagen să fi fost? Când i‑au cerut să capituleze, răspunsul lui a fost: „Cotu’ și pișcotu’”. Firește, Ravelstein era mâhnit, cine n‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
formele de rezistență în viziunea Monicăi Lovinescu și le confruntă cu "triada consacrată disidenți, rezistenți, obedienți". Tabloul revulsiv al beneficiilor slujitorilor comunismului și al cultului personalității devine, într-o asemenea perspectivă, inevitabil. Prin opoziție, nu singulară, dar hotărâtoare pentru conștiința ultragiată colectivă, "personalitatea militantă a Monicăi Lovinescu și politica ei împotriva măsurilor aberante ale sistemului" este relaționată cu varietatea actelor represiunii, cenzurii și constrângerilor politice din România comunistă. Cel de-al doilea capitol dezvoltă istoria sociologică și politică a celor trei
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]