197 matches
-
lasă o impresie estetică care nu e pe măsura sunetului. E ca atunci cînd un muzician, al cărui fler sonor e indubitabil, se complace în variațiuni și exerciții preliminare, nemaiajungînd să cînte cu adevărat. Critica mea pornește dintr-o admirație ultragiată, și asta fiindcă Vianu Mureșan e unul din puținii scriitori de formație filozofică care ar putea să-i îngenuncheze pe literați pe propriul lor teren, reușind într-o zi să scrie mai bine decît ei. Textele lui, dacă vor fi
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
nici receptacul al entuziasmului. Postura unui poeta vates și-a încheiat, se vede, actualitatea, ori trebuie reformulată, de o manieră șocantă. De aici, exasperarea, mâhnirea fără leac. Dar, tocmai de aceea, Magda Cârneci apare ca o autentică poetă: vocația ei ultragiată nu se lasă reformulată sau transformată, în pofida epuizării induse de acest timp pervers al viețuirii noastre, devenit insensibil la sacru și la fervoarea câte unui neoromantic răzleț. Căci, în pofida datului conjunctural, poeta este o natură optimistă, pentru care nici socialul
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre, care sintetizează pe un spațiu relativ restrîns
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
excepție de la temele generale ale speciei (silnicia consemnării, necesitatea prezenței martorului "obiectiv"), dar funcția jurnalului intim are, în cazul său, cîteva aspecte particulare. Note zilnice nu reprezintă atît un text de identificare, cît un spațiu securizant pentru o subiectivitate mereu ultragiată și mereu în ofensivă, în efort de dispersare în plan social: puterea de acțiune se sprijină, cum se știe, pe șansa replierii: aflat în permanent "atac", Camil Petrescu găsește în jurnal necesara zonă "de refacere", omul în prima linie de pe
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
la un al doilea nivel al său, dintr-un roman al copilăriei într-un roman al inițierii. Coordonatele principale ale celei din urmă sunt erosul și istoria. Impactul cu violența și ostracizările conduc spre conturarea unui sentiment tragic al istoriei ultragiate. În al treilea rând, Din calidor este romanul unui destin basarabean definitoriu. Pentru oricine ar vrea să înțeleagă în profunzime realitatea situației disperate a Basarabiei (de acum și de altădată) această carte este esențială. Copilul trăiește șocurile unei istorii violente
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
poate pătrunde hotărât decât făcând uz tot de o atare cerbicie a argumentului. Iată de ce majoritatea imputărilor care se aduc - în linie dreaptă și descendentă - cărților purtând marca Dan C. Mihăilescu sunt cumva dependente de o întreagă tradiție a sensibilității ultragiate. Iată de ce reproșurile cronicarilor literari urmează - cu extrem de vagi excepții - un ritual oarecum ready made al ridicării din sprânceană. Consultați selecția de ecouri la volumul al doilea - orchestrată de Dan Stanca, Tudorel Urian, Paul Cernat, Doris Mironescu, Bianca Burța-Cernat, Antonio
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
și cînd ar fi vrut să scape rapid de o corvoadă ce i-a fost impusă printr-un act de voință străin. Vizibil jenat în grupuri mari și excesiv de precaut în prezența celor necunoscuți, el lăsa permanent impresia unui singuratic ultragiat, a unui solitar scos abuziv în piața publică. Dar o dată trecut pragul primului contact și apoi dizolvată crusta aceea fragilă care mai mult mima protecția decît o oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se preschimbau
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
mărturisind-o în fața tuturor, își descarcă sufletul pe marginea ultimei puneri în scenă a lui Mihai Măniuțiu. Avem de-a face cu tonul amar al unui gazetar silit să contemple eșecul unui regizor de teatru. Se subînțelege că obiectul simpatiei ultragiate este chiar Mihai Măniuțiu: "Mai rar așa cădere în sine, vid exasperant și fioroasă umplere cu noroi cum am avut la spectacolul lui Mihai Măniuțiu cu Iubirea Fedrei, acea dihanie oribilă semnată de Sarah Kane! ș...ț Poate că pentru
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura sa. Tocmai această dimensiune a sculpturii noastre, care sintetizează pe un spațiu relativ restrîns experiențe ale
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui M.D., cu o agonizantă interogație asupra sensului comunismului, ca întreprindere utopică. În momentul în care el a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ideea monopolului puterii de către partidul comunist, reacția ultragiată a aparatului polițienesc titoist nu s-a lăsat așteptată (deși era foarte apropiat de conducătorul Tito). Nimic nu este mai odios pentru comisarii ideologici decât protestul în numele cauzei pe care ei pretind că o servesc. [...] Cel care ne vorbește este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce pricepeți voi. S-a îndepărtat pășind printre mese țeapănă, ca o regină ultragiată, la un moment dat a lovit cu genunchiul, ca din întâmplare un scaun ce-i stătea în cale, îmbrâncindu-l la locul său de sub masă, cu o precizie milimetrică. Alexe găsise o revistă uitată de cineva, o deschise reflex căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cam dă de bănuit, că toți sunt niște cățărători fără cuget, niște limbrici. Și așa, prin felul lui de a fi, a fertilizat atâtea imaginații, încât multora le e greu să mai discearnă ceva și-l cred un neînțeles, un ultragiat, bietul om spun ei, trece prin atâtea neplăceri, e de neînțeles de ce i se fac atâtea nedreptăți. Cum de este oare posibil? Mă, nu știu cum să-ți spun, noi ne-am săturat de nedreptățiți din ăștia de iarmaroc, de martiri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă și frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miracol... Aproape de lăsarea nopții, am întâlnit o apariție foarte stranie: trei bărbați unificați prin mânecile interioare ale unui pulovăr de mohair; un pulovăr croit în trei părți și patru mâneci. Bărbații se numeau cu toții Philip, pentru că erau manifestarea aceleiași conștiințe ultragiate de neputințele fidelității și ale manifestării iubirii libere. Erau însoțiți de o femeie frumoasă, ea ținea în mână o floarea-soarelui, din care respira adânc din când în când. Părea fascinată de povestea celor trei Philipi triogamici și vorbea numai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens în ochii Vasiliscului, nu vei muri, dar îți vei vedea imaginea deformată, ultragiată a sinelui în ochii lui și din acel moment vei fugi de tine însuți, nu-ți vei mai regăsi vreodată adevăratul eu. Căci pierderea și căutarea de sine este cel mai periculos lucru ce ți se poate întâmpla, te poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată mai mare decât și l-ar fi putut imagina sau califica interlocutorul. Pentru cutezanțele sale mentalo-erotice, pe Tanti Eugenia o biciuia și tortura de fiecare dată. Trebuie semnalat că ea avea o foarte bogată viață afectivă în imaginația ei ultragiată, pe care ea însăși o califica drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt, toate escapadele amoroase ale imaginației ei nu erau defel fantasmagorice sau halucinogene, ci erau obiectivate de o temeinică speranță că într-o zi se vor adeveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la grandeur) asupra subiectului care s-a dovedit a fi atât de dureros. Se observă, la lectura cărții, că pozițiile lui Morrison sunt mult mai puțin agresive decât cele incriminate în ieșirile publice isteroride ale avocaților de serviciu ai "Franței ultragiate". Diminuarea influenței culturale a Franței în lume nu e o poveste recentă. Chiar dacă, până la Al Doilea Război Mondial, Franța avea un rol privilegiat în cultura planetei, devenise deja limpede că modelul american de societate și cultură exercitau fascinația majoră. Insignifianța
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
stupid.) Când, la altă scară, Paul Cernat s-a îndoit de forța unei generații prozastice la a cărei creștere a contribuit el însuși, reacțiile au fost, dincolo de parada de principii, tot așa de meschin demagogice. Întrebările acopereau cam aceeași gamă ultragiată. Inutil să mai adaug că un asemenea sindrom de panică, adaptat convenabil după necesitățile pieței editoriale, n-are de-a face cu etica lucidă a criticii literare. Care e sursa acestui recul irațional nu mă interesează. În schimb, teama de
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
basarabean. Agonia tătucăi e, cu totul, transferată peste Prut. Acolo se desfășoară, amplu, convulsiile, acolo se aud dureroase expectorațiile, acolo veghează, resemnată, întreaga familie. Numai o dată, în schimb, Claudiu Komartin își părăsește, dincolo de graniță, limbajul. După câteva pagini de retenție ultragiată, plânsul se manifestă indirect liber: "Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune/ îmi zice cu amar mătușa Polina/ și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind/ șașlâc, pelimeni și cârnați cu votcă,/ înghesuie blinele și înghesuie lacomă
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
la scăderea treptată a rolului limbii mele în spațiul culturii și politicii europene. E drept, Franța e încă o putere, dar cultura ei nu mai stăpînește Europa. Unui francez situația nu poate să nu-i provoace o tresărire de mîndrie ultragiată. Pe de altă parte, nu cu lamentații și nostalgii se poate îndrepta ceva, căci lumea se schimbă și a trăi în aceste timpuri înseamnă a fi permanent în criză. Uitați-vă cum astăzi toți se vaită de criza care a
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
G. Călinescu, care îi face un splendid portret în Istoria...sa, și Paul Cornea, care în Bucuriile și necazurile unei existențe modeste (op. cit., pp. 528) îi descrie subtil tribulațiile -că personajul era galanton și suferea din amor, fie ca soț ultragiat, fie ca infatigabil îndrăgostit, care ia în răspăr canoanele bisericii pe care o slujește. Cu alte cuvinte, existența sa amoroasă beneficiază de deschiderile pe care le aduce epoca romantică și de uzura vechilor cutume de sorginte religioasă. Însă scriitorul Anton
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
opțiunile sale politice. Sau incriminarea preventivă a Luciei Hossu-Longin, încă cu mult înainte de discuția cu Pacepa. În altă parte, cartea lipsită de măsură a Doinei Jela despre Monica Lovinescu primește, într-adevăr, ceea ce merită, însă tot de pe o poziție îngustă, ultragiat personală. De neînțeles găsesc că sunt situațiile în care tocmai Ilenei Mălăncioiu, pentru care tragicul nu pare să aibă taine, îi scapă afirmații de un cinism involuntar. Amintin-du-și, împreună cu Lucia Negoiță, de momentul primei lor întâlniri, în Amfiteatrul Odobescu din
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
Catinca Beldiman fu surprinsă de soț, care jucă față de tânărul poet al ruinelor Neamțului trucul clasic al plecării și revenirii intempestive. Acesta se repezi la fereastră și se aruncă în spațiu ajungând jos «un cadavru care abia se mișca». Soțul ultragiat puse de ridicară pe prostiri pe poetul dislocat și-l îngriji în propria-i casă. După zece zile totuși eroul muri.” Și continuă Călinescu: „Istoria este, după toate aparențele, fantezistă. Nu încape îndoială că Hrisoverghi a fost bolnav, într-o
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
stare să-și părăsească bărbatul, e un semn că iubita nu era aceea care să pună în primejdie viața poetului. Legenda ruperii oaselor este o interpretare populară a imobilității bolnavului din cauza afecțiunii dorsale, iar prezența poetului beteag în casa soțului ultragiat trebuie să-și aibă izvorul în Antony, publicat puțin după moartea lui Hrisoverghi. Într-adevăr, tot comparând pe poet cu Antony, biografii au putut vârî în capul cutăruia fără noțiunea exactă a literaturii că tânărul ofițer a stat rănit în
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
coșmaruri se nasc! știu Și nu mă mir că-ntr-o dimineață văd apa venind, apa ce se revarsă cu vuiet enorm de parcă s-ar fi spart oceanele: a-nceput potopul iscat, presupun, din inimile și din creierele tuturor inocenților ultragiați, potopul care îneacă orașul nesfârșit și mortal, cu palatul iluzoriu al atâtor deșarte ficțiuni, palatul căruia un fel de paznic îi sunt. Tot ce mă făcea să sufăr piere. Însă, înghițit de ape, pier și eu, căci din aceeași lume
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]