280 matches
-
adevărat și lipsa lui o resimțea zilnic ca pe o durere. Nopțile când nu putea adormi și gândurile negre o cuprindeau, se refugia mental în brațele sale, unde își găsea salvarea și așa o prindeau zorile, iar cântatul cocoșului pe ulucile gardului dinspre grădina de zarzavat îi amintea că trebuie să părăsească căldura patului, pregătindu-se de serviciu. Abia aștepta telefonul care să-i anunțe vizita lui la Ciocănești. După plecarea prematură din viață a tatălui, acum Mircea venea la ea
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
o ascundem în iarbă. Tu să nu uiți unde o punem, ca să poți intra când te-ntorci. Octavia se strecură dincolo de gard (portița era mică-mică, tăiată cam până la jumătatea scândurilor), urmată de broscuță, care încuie portița și piti cheia lângă uluci, sub o pietricică. După care porniră spre râu, pe o potecă udă de rouă, sub lumina lunii. — Ce frumoase sunt nopțile de septembrie! exclamă broscuța. De fiecare dată când ajung să le văd, mă năpădește plânsul. Fiindcă într-o asemenea
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară după luminița firavă a unei căsuțe. Ajunși la un gărduleț din uluci, una da și patru ba, se strecurară cu ușurință printre ele în ograda vrăjitoarei. - Nu doarme, scorpia! - zise Michel - Și dacă are musafiri? - se cutremură deodată John. - Fii serios! Cine dracul s-o viziteze!? - Cum cine?... Dracul! - Ptiu! - se înfioră
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
au fost repede înăbușiți și călcați în picioare. În afara casei gătită de sărbătoare era balconul plin cu flori de toate cele, cerdacul cu Leandri albi și roz, mușcatele, apoi curtea noastră mare, înfrumusețată ca o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul verde al ierbii mătăsoase, greblat cu grijă ca și cum mama ar pieptăna cosițele unei copile răsfățate și permanent zâmbitoare, cu pomii văruiți până la brâu: cireși, vișini, zarzări, meri, peri, gutui, pruni, piersici, deasupra cărora înmiresmau cerul și pământul
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
contabilizând încărcăturile transportate de acolo, fiindcă, se mai lăudase, avea un văr mai mare șef al întregului șantier din localitatea învecinată. Ariel crezuse că nimeni nu observase scena revederii lui cu Mirinda și nu auzise schimbul lor de cuvinte peste ulucile gardului. Se înșela însă, fiindcă moșu Senti tocmai ieșise în pragul casei și, cum, în pofida vârstei, își păstrase vederea și auzul destul de bune, văzuse și auzise totul. Astfel că în seara zilei aceleia, la cină, îl întrebase așa într-o
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
nu cuteze să părăsească focul sobei din vatră; doar niște copiii să-și pună căciulile pe cap și să scoată săniile în mormanele de nămeți. Zgomotoși, ei să atace munții de zăpadă, croind galerii spre derdeluș, sau spre gardurile de uluci unde, când și când, să răsară iepuri și veverițe. Joaca să-i încălzească și să-i potolescă doar când noaptea va veni, târziu. Apoi, spășiți, să-și ia săniile de sfoară și să apară pe la geamuri cerșind intrarea în casă
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
se usuce, Și cuie i-au bătut în mâini Și-n tălpi prin legătură Precum în miezul unei pâini Prin os și-ncheietură. Când osul cuielor de fier În lemnul cărnii crucii Era înfip ca-ntr-un cuier, Din fibrele ulucii Se auzeau gemete lungi Și lacrimi se văzură Curgând din tainicile pungi De lemn ca de făptură... Și-abia apoi L-au dezlegat Din nodurile sforii Și să atârne l-au lăsat În zgârciul subsuroii. De chinuri ars, de frig
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
Doamne, să mai facă Din cuvântul frânt cuvântul Ce ni-i drag din piatră seacă, Ce ni-l bate-n clopot vântul, Ce-l dezlăcrimăm să treacă ? Cine, oare, să mai ducă Și să lepede când duce Fără case și ulucă Satele, și fără cruce, Când de lacrimi se usucă? Cine, frate, soră, cine, Mamă, tată, fii și fiice Ne mai ține și vă ține Să nu facem cum se zice: Toți la rău, să fie bine! Cine crede că-ndura
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
vânt efemer, în curând voi pleca!... Pe apele liniștite ale unui râu se propagă unde concentrice stârnite de o colonie de boboci de aur ce înoată cu vrednicie pe apă. Cel mai frumos dintre boboci este favoritul unui copil. Printre ulucii gardului, poți vedea ochii adânci ai acestui copil admirând bobocelul de aur? Izbăvește-mă de ziua de azi! Fie acum mâine și o zi de sărbătoare! Să-mi pară că sunt tânăr și visător, trecând fericit pe aleile parcului. Să
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
poartă să mă sfâșie, nu alta, doi câini roșii, nu foarte mari, dar tare fioroși și gălăgioși; erau Ursei și ma- ma lui. De fiecare dată treceam cu teamă pe acolo și mă gândeam că dacă ar fi rupt o ulucă de la gard sau dacă și-ar fi luat avânt de pe dâmb și ar fi sărit afară din curte, precis m-ar fi sfâșiat la câtă ură aveau în priviri atunci când mă lătrau și-și arătau colții, urmărindu-mă de-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
fecioară. Să alunge vremuri calde. Cerul cerne peste zare, mii de steluțe argintii. Și strânge în grabă mare, alai de copilași zglobii. Plapumă rece așterne pe munți înalți și văi adânci. Ninge cu sclipiri din gene, când vântul fluieră-n uluci. Fără unelte sculptează țurțuri la streșini de casă. Când îi vezi, te-nfiorează. Că-n cioburi o să sfârșească. Viscol prin copaci străbate, cu a gerului urgie. Din harpă, solfegiu scoate, să îl pună-n simfonie. Glas de copii pe pârtie
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
cautând un petec de umbră binefăcătoare în care să-și regăsească suflarea. Și să continue lucrul întrerupt prin acest nepermis răgaz de a se mai dezmetici și de a le cuprinde și pe celelalte care nu-i dădeau pace. Smerenia ulucilor ce-și reazemă tăcerea de spatele înflorat al iei este singurul martor al gândului ei nestemat. Prinde bobița jucăușă a razei ce se strecoară printre uluci iar pe pânză ia viață ancestralitatea însăși, cu cele de lângă casă de-acum dar
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
și de a le cuprinde și pe celelalte care nu-i dădeau pace. Smerenia ulucilor ce-și reazemă tăcerea de spatele înflorat al iei este singurul martor al gândului ei nestemat. Prinde bobița jucăușă a razei ce se strecoară printre uluci iar pe pânză ia viață ancestralitatea însăși, cu cele de lângă casă de-acum dar și cu zmeie și greuceni, cu feți și ilene, miorițe și ciobănași trudind și tihnind pe plaiurile noastre de altădată și de azi. Ridică cu luare
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
gesticulă cu mâna fugind să-l ajungă pe vecinul care tocmai parcase mașină la două case de noi.După ce am analizat , de comun acord am stabilit că se va “odihni ” foarte bine la umbră unui nuc. Vizavi de el, printre ulucile cotețului singură găină care scăpase nemâncata de vulpe urmărea atent. După vro jumătate de oră, Dino constată că i-a fost răscolit mormântul. Nu mai spun cât de hulita a fost biată pasăre... Chiar merită. Referință Bibliografica: SELECȚIE NATURALĂ / Cornelia
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
văzând ce pozna am facut o iau la fugă cu intenția să mă ascund într-o fântână nu departe de casă „ca să nu mă ajungă focul”. Tiu minte exact parcă ar fi fost ieri, fântână era cu ghizduri joase din uluci de lemn, și apa se scotea cu ajutorul unui bat ce avea la unul din capete un cârlig în care se agață găleată. Fântână nu avea ciutura și apa era foarte aproape de suprafață, cred că la nici doi metri. Fugeam cât
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
O păzii, dar Irinuca... Cum să zic... de vină-i curca: În grădina lui s-a dus, Și lui Ion i-a fost de-ajuns... - Ce tot spui și tot îndrugi, Nu puteai ca să-l alungi? - Ba-l gonii... Sări uluca; Martor mi-este sfântul Luca: O certai pe Irinuca ... Dar... ce să-nțeleagă curca? Se ducea, căta curcanul... Mărine-i plăcu olteanu'. Înțelegi câți draci îmi face? Pe curcă cine s-o calce!? A-ndrăznit chiar s-o dezbrace. Știi, ea n-
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să vadă ce se întâmplă, când deodată ce
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
una după alta, iar cei trei prieteni erau nedespărțiți. Toată lumea era a lor. Dar vai! Cum nu todeauna toate merg bine trebuia să se întâmple și o nenorocire. Astfel într-una din zile Nero își prinse piciorul din față între ulucile gardului. Cum să scoată bieții copii laba câinelui fără să-l doară? Plângea și scherlăia de ți se rupea sufletul de mila lui. Repede stăpânul vine să-i scoată piciorul, dar nu reușește și acesta i se prinde și mai
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
în proprietate aproape oricare bună gospodină. Intrarea dinspre uliță se făcea nițel într-o „rână”, pe mijlocul ei era „albia” unui șuvoi năvalnic, pe timp de ploaie acesta „alinia” totul în cale, era zbatere mare între orătăniile care scăpau printre ulucile subțiri de oțetari, de fapt niște bețe mai groscioare înfipte de multe ori direct în glod și împletite cu tulpini de trestie, mărăcini și măceși, crengi și tulpini de caiși sau meri sau, pur și simplu în loc de gard cu vecinii
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
tații dragi în foc; Ne ardem mamele în sobe Fără surcele și coceni rămași, Hambarul-l ardem, fără bob e, Ne ardem pruncii drept talaș, Ardem surorile și frații, Uscați bunicii-n vatră ard, Nepoții, cuscrii și cumnații Ard ca ulucile din gard, Unchi și mătușe așchioase Ca pe surcele-n vâlvîtăi Îi ardem, din morminte oase De bătrânei și de flăcăi Vârâm sub plită, și de fete... Mirese-n lemn de scândură Și maici virgine și ascete Trosnesc și mă
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
acum Zilei ce sub tălpile noastre se-nmoaie Așezându-se înaintea mirilor drum. Dor Dor de tine Nu mai vine Pe coline, Cum venea Ca o stea, S-a tot dus Pe deal în sus, De atunci Pe sub nuci Pe lângă uluci te-așterpt. Nu e drept De-o viață Ce mă învață Că a fost Fără rost O himeră Efemeră. Dor Dor de tine Nu mai vine Pe coline, Cum venea Ca o stea, S-a tot dus Pe deal în sus
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355420_a_356749]
-
o viață Ce mă învață Că a fost Fără rost O himeră Efemeră. Dor Dor de tine Nu mai vine Pe coline, Cum venea Ca o stea, S-a tot dus Pe deal în sus, De atunci Pe sub nuci Pe lângă uluci te-așterpt. Nu e drept De-o viață Ce mă învață Că a fost Fără rost O himeră Efemeră. Al.Florin ȚENE Dor de cocor În toamna asta îmi este dor de cocor. În toamna asta îmi e de ducă, iar
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355420_a_356749]
-
drept De-o viață Ce mă învață Că a fost Fără rost O himeră Efemeră. Al.Florin ȚENE Dor de cocor În toamna asta îmi este dor de cocor. În toamna asta îmi e de ducă, iar s-ar peste ulucă. În toamna asta învăț să iubesc, păsările mă-npețesc. În toamna asta îmi iau amantă din Lamantă În toamna asta am să zbor pe un nor. În toamna asta urc pe creste și-asta este o poveste... Al.Florin ȚENE Referință
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355420_a_356749]
-
strigăt “ ... Imaginea care conturează portretul este formată din sugerarea acustică care prinde contururi plastice prin referire la trăsături caracteristice pe care artistul Ion barbu le reține muindu-și penelul în culorile cu vădit iz balcanic-arhaic: Selim are ochi gălbui-„printre uluci, în umbră, rotiră icusarii “- fiind o namilă cu “palmele-i de lut “ , spre care aleargă atrasă de o inefabilă chemare de vine din străfunduri de conștiință însăși copilăria...Un dialog original și firesc încadrat după episodul apariției turcului dezvăluie în
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
Acasa > Poezie > Familie > UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]