285 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > UN MOTIV PENTRU RECURS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trece ziua, nici o veste! În cutia de la poartă Crește doar urzica moartă, Și decât uluca, peste Mi se face dor adică De la cunoscuți, un semn Un imbold sau un îndemn Să primesc un as de pică; Și pun totul în balanță Că trăiesc de bunăvoie Precum Robinson Crusoe Nesupus la vreo instanță Dă-mi iubito
UN MOTIV PENTRU RECURS de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_motiv_pentru_recurs_.html [Corola-blog/BlogPost/341781_a_343110]
-
veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne pe chitară Și în refren e ruga de acasă. Acum se-aprind în rămurele larme, Mieii înmuguresc în jurul stânii, Icoana înlacrimată adoarme, Cum soarele în cumpăna fântânii. Acum se-ntoarce
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
gesticulă cu mâna fugind să-l ajungă pe vecinul care tocmai parcase mașină la două case de noi.După ce am analizat , de comun acord am stabilit că se va “odihni ” foarte bine la umbră unui nuc. Vizavi de el, printre ulucile cotețului singură găină care scăpase nemâncata de vulpe urmărea atent. După vro jumătate de oră, Dino constată că i-a fost răscolit mormântul. Nu mai spun cât de hulita a fost biată pasăre... Chiar merită. Referință Bibliografica: SELECȚIE NATURALĂ / Cornelia
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Selectie_naturala_cornelia_curtean_1388597924.html [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ERAM PASĂRE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe timpuri, eu eram pasăre și toamnele erau mai lungi, fire de păianjen albeau garduri și îmbătrânitele uluci. Poteca de troscot verde era o frânghie ce nu se mai vede, o aducea pe mama din zbor, iar cuibul nu era niciodată gol. Acum toamna îmi e subțire și un păianjen îmi dă ocol, dacă nu sunt pasăre, de ce
ERAM PASĂRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1455599027.html [Corola-blog/BlogPost/340419_a_341748]
-
așa efort coregrafic, am stat pe marginea patului, mi-am bălăbănit gânditor picioarele și m-am întrebat de ce bărbații din România dansează atât de puțin. Am descoperit dansul întâmplător. Mi s-a întâmplat ca lui Leonid Dimov, „să sar Raiului ulucii, din greșeală, căutându-mi papucii.” Eram la a doua tinerețe, bătusem pe muchie 30 de ani în care incursiunile mele coregrafice erau doar sporadice și - vai! - bahice. Nu prevedeam nimic din morfologia adierii pe care trupul meu noduros o poate
De ce bărbații români se tem să danseze by https://republica.ro/de-ce-barbac-ii-romani-se-tem-sa-danseze [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
iar măicuță și-n suflet mi-au crescut troieni, Cu gândul abătut rătăcesc pe uliță Cu pași de timp prin cerdacul unei ierni. Fără tine acasă nu-i ca altădată Plâng gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă-n amintiri pe prispă îți văd chipul umbrit și plâns de dor, Durerea ți-ai ascuns-o adesea-n batistă Când sufletul tău a fost umbrit de nor. Azi
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1448561220.html [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
noapte albă, rătăcită, pe furiș, în zăvoiul gândului. * Emoția crucii surâde în trupul Evei ca o oglindă despuiată de lutul lui Iisus. * Florile au scheletul alb. Și peste el un adaos de vis căzut din pleoapa ierbii. * Ploaia cade printre ulucile grădinii ghemuită într-un sfert de lună. * Cu fiecare copac mort frunza e mai singură, ca o fotografie dezlipită din albumul toamnei. * Stăm amândoi în noaptea cu inima goală. Numai anticarul ne citește buzele. * Florile se uită la foșnetul păsărilor
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Confesiuni_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Din struguri și din zborul de cocori, Din umbra care cade peste nuci, Gutui cu puf... amirosind a zori, Frunza de tei, din gardul cu uluci, Pământul gol și ud de-atâtea ploi, Ciulini, rostogolindu-se-n câmpie, Ajunge iarăși, toamna, pe la noi, Cu mere și cu puf de păpădie. Ajunge iar... aroma grea de must Să stâmpere mirosul de pastramă, Dovlecul copt și plin de-
ACOLO, LÂNGĂ TOAMNĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1473414667.html [Corola-blog/BlogPost/375909_a_377238]
-
magarețî, trăzniv-ar să vă traznească de spurcaciuni! Atât am fost de disperat, că am întors măgăreața în picioare dintr-o singură smucitură și-am reușit să sar gardul înainte să iau o bâtă în cap: parul s-a izbit de ulucă și s-a frânt, cu un zgomot sec. Noroc c-am fugit; rămasă cu ciotul în mână, bătrâna l-a azvârlit spre mine și m-a lovit cu forță atenuată abia în călcâi. Ce să zic, am scăpat mai ieftin
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară by https://republica.ro/povestea-ca-viata-cosmarul-unei-zile-de-vara [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci ore, pînă cînd obosește. îi place să-și treacă vremea lovind cu o batistă în ulucile gardului sau smulgînd iarba. Orice îi cade în mînă, fie și o bucată de fier sau de piele, vîră în buzunar. în tot acest timp, vorbește singur, își pune întrebări și-și răspunde, cînd da, cînd nu, uneori și da
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
din 27 ianuarie 2016. Tușa Anica stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
casei ... Citește mai mult Tușa Anica stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept.Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță.Poarta s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
cu scule. -Bine, Antonia! Căruța îl zgudui puțin când trecu peste podul de lemn de la poartă. Antonia ieșită în uliță cu amândouă mâinile băgate în mânecile sfeterului îl privi cum încet, încet, se îndepărtează. Mărița de peste drum se uita printre ulucile gardului. Se prefăcu că nu o vede. Apoi închise poarta. * Privind satul din căruță, i se părea că-i mai frumos. Cunoștea toate casele și toți pomii de pe uliță. Crescuseră odată cu ei. „-Doamne cum au mai trecut ani! Gândea Carol
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Statuia_din_amurg_al_florin_tene_1329554894.html [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
poartă să mă sfâșie, nu alta, doi câini roșii, nu foarte mari, dar tare fioroși și gălăgioși; erau Ursei și ma- ma lui. De fiecare dată treceam cu teamă pe acolo și mă gândeam că dacă ar fi rupt o ulucă de la gard sau dacă și-ar fi luat avânt de pe dâmb și ar fi sărit afară din curte, precis m-ar fi sfâșiat la câtă ură aveau în priviri atunci când mă lătrau și-și arătau colții, urmărindu-mă de-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1476618319.html [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
Sub cireș ghemotoace de beteală aurie cu cioculețe micuțe și ochișorii ca două mărgele ciuguleau musculițe în glia înierbată alături de mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să vadă ce se întâmplă, când deodată ce
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1401306917.html [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
una după alta, iar cei trei prieteni erau nedespărțiți. Toată lumea era a lor. Dar vai! Cum nu todeauna toate merg bine trebuia să se întâmple și o nenorocire. Astfel într-una din zile Nero își prinse piciorul din față între ulucile gardului. Cum să scoată bieții copii laba câinelui fără să-l doară? Plângea și scherlăia de ți se rupea sufletul de mila lui. Repede stăpânul vine să-i scoată piciorul, dar nu reușește și acesta i se prinde și mai
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1401306917.html [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
să se întâlnească, sunt spulberați de oboseală seară după o zi de muncă și în week end preferă să iasă din București, să meargă unde văd cu ochii. Popor muncitor catalogat drept leneș. Nu-l identific cu cei care sprijină ulucile prin sate, dezorientați, pierduți într-o societate care a evoluat fără ei și i-a uitat pe drum, mă gândesc întotdeauna la copiii de 20-30 de ani care pleacă dimineață la multinaționale sau în bănci și mai vin seară pe la
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1461146449.html [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
groase aidoma Babei Dochia, păstrând numai ilicul. Potolisem oarele, caprele, spărsesem lemne, cum se-ntâmplă la o casă de văduvă... Și toate îmi păruseră mai la-ndemână cu tine și cu soarele alături, nu altceva! Zărisem pe la amiază cum printre ulucile rare ale gardului privea spre mine un câine voinic, lățos. Din căutătura-i înțelesesem c-ar fi de pripas... Îl chemai ca pe-un cunoscut ținând în mână o halcă de turtă de mălai. Pricepuse și el că-mbierea făcută era
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443940172.html [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
cozii. Asta mă făcu să cred că era lipsit de mult de prietenia omului, căci nu mai știa semnele... Apoi, înșfăcând turtoiul, își deschise tot singur portița cu laba. Se-apucă să mănânce abia când fu în uliță, lipit de uluci, de parcă acolo îi era locul dintotdeauna. Îl lăsasem în pace, uitându-l pe clipă și întorcându-mă la ale mele. Tu, ca flăcăiaș ce te aflai, țupăiai încolo și-ncoace pe-alături, făcându-te că m-ajuți. Îți plăcea-n
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443940172.html [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
împărătesc Și noapte cu luceferii strigoi. Nu vămuiesc tratate și comori - Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Stindarde cu argint împărătescși noapte cu luceferii strigoi.Nu vămuiesc tratate și comori -Istoria-i bolnavă de eres.Tu să-mi aduci din soare și din noriHambare de cuvinte cu’nțeles.Te-oi pune autor, deopotrivă,Cu mine pe coperte, pe uluci,Dar, iată, ți-este glezna colestivăși aripa copaie de năluci.O! vântule, cu palma către cerZadarnică e plasa ce ridicAi ostenit bătrâne cavalerși eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
adevărat și lipsa lui o resimțea zilnic ca pe o durere. Nopțile când nu putea adormi și gândurile negre o cuprindeau, se refugia mental în brațele sale, unde își găsea salvarea și așa o prindeau zorile, iar cântatul cocoșului pe ulucile gardului dinspre grădina de zarzavat îi amintea că trebuie să părăsească căldura patului, pregătindu-se de serviciu. Abia aștepta telefonul care să-i anunțe vizita lui la Ciocănești. După plecarea prematură din viață a tatălui, acum Mircea venea la ea
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404465450.html [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
pe urmă umple satul cu tot felul de prostii. Îl știam. Trecea prin fundul grădinii să vadă dacă am plivit sau nu buruienile și mă arăta cu degetul că sunt leneș. - Mi-a venit până la poartă, s-a uitat prin uluci, doar să vadă ceva de care să râdă. Pusesem mâna pe cazma, scosesem un pui de vișin care răsărise chiar în mijlocul bătăturii și pe care l-am plantat mai departe. Eh, pentru gropița aia de o palmă pe care nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_4.html [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
o plită încinsă, pusese un cazan cu apă, necesară nașterii. Acolo, bucătăreasa Viorica pregătea bucatele pentru masa boierilor. Făcuse o supă de găluști și o friptură de pa-săre cu garnitură de fasole frecată. În același timp, la poarta înaltă din uluci de stejar, a tras sania doctorului Stavarache, al cărui cal sur, scotea aburi pe nări. Boierul 19 Macedonski văzând atelajul l-a chemat pe grăjdarul Ilie. Acesta a venit în pas alergător, protejându-și fața cu mâinile de viscolul înțepător
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488015719.html [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
spre gropița sa. - Of! Doamne! Au intrat doar trei! Și așa jocau copii până când Alexandru era chemat la masă. - Alex! Alex! Vino la masă! În trapeză! - Te strigă coana mare, Zoe! l-a atenționat Marin. Alexandru s-a dus lângă uluca gardului unde ascunsese sandalele, s-a încălțat și cât ai clipi a alergat spre ogradă. „Uf! nu mă lasă desculț...ˮ , și-a zis în gând băiețelul. - Vin, mamaie! Vin! Alergând spre conac, gândea: „Ce bine de prietenii mei! Sunt
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488015719.html [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]