108 matches
-
de la serviciu, transfigurată de emoție. Surescitarea abia i-a permis să articuleze: „Mâine ne mutăm!” Anunțul a căzut ca un trăsnet. „Cum să ne mutăm? Unde? De ce?” - au fost primele întrebări care mi-au scăpat de pe buze, după clipele de uluială. Mama primise repartiție pentru un apartament, în noul cartier Gheorgheni. A doua zi, ai meu și-au încărcat bruma de avut într-un camion. Cerul mohorât părea a intui pustietatea și frigul din sufletul meu, generate de iminenta despărțire de
APARTAMENTUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377363_a_378692]
-
-ți venea să plângi de ce melodiii cu perdea, fără perdea scoteu din gură..., apare lelea Măria ca să joace țuica miresii, și tărășenia naibii de aici începe: sticla era legată de gât cu o mușcată albă. Ce mai dramă, neică!... tristețe, uluială... ccă s-a spart târgul. Ginerele a luat-o pe mama Frusinica și apus-o pe-o grapă, a înhămat un măgar și dă-i bice.., mi-a plimbat-o pe șosea s-o vadă tot satul că n-a
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
întâlnească. Unii mai lucrau și pe la fabrică, or cu șeful de cadre nu era bine nicidecum și niciunde să te încontrezi. „Ar trebui tras aici un gard ca lumea”, rostise Oreag în cele din urmă, după ce-și revenise din uluiala provocată de constatarea că Valentin nu urcase niciodată până atunci la Dâmpu. „Ar trebui, fusese de acord Valentin, dar bani de unde? Căci n-am la investiții nicio lețcaie.” Nici terenul de sport nu-l construise cu bani de la buget. Norocul
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
un birt să-mi cumpăr un pachet de țigări. Nu mică mi-a fost uimirea, când am auzit-o pe băbuța din fața mea, adresându-se barmanului: „Maica, give me o tărie!” Noroc că nu sunt cardiac. Mi-am revenit din uluiala și nu m-am putut abține să nu mă gândesc la profundele transformări pe care le va suferi folclorul nostru, pentru că - în mod cert - și el trebuie reformat, în pas cu noile tdendințe ale vremii. Astfel, am imaginat două exemple
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
i se înfățișa ochilor, ardea în tonuri de roșu murdar, peste care se cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o expresie de uluială și întristată neînțelegere, iar pe deasupra lor, alți ochi, plumbuiți în groaza neputinței. Aplecată asupra imaginii, Aurelia privi îndelung făptura celui care, ca un mic șobolan, era ascuns și totodată strivit de greutatea trupului celui ucis. Sfâșiată, aripa de efemeridă a
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
ce gânduri avea fosta lui colegă, care neîndoielnic îl iubise cândva. Pneurile mașinii începuseră curând să emită zgomotul specific rulajului pe piatră cubică. Unde vrei să te las? îl întrebase ea deodată, descumpănindu-l. Își revenise totuși destul de repede din uluială. Aici, dispusese pe un ton sec. Chiar aici!... Femeia frânase puternic, de parcă un obstacol i-ar fi apărut pe neașteptate în cale. Roțile scrâșniseră strident pe pavaj. El îi mulțumise din vârful buzelor și coborâse fără să privească îndărăt. Îi
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
a plecării M. Sale la Ischl. E natural, se înțelege, ca împărăția vecină să aibă cel mai viu interes de-a domina situațiunea pe Dunărea de Jos, dar se vede că aceasta se face prea în detrimentul nostru. De acolo deplina uluială a guvernanților, cari se bat acum fără putere în mînile vigurosului lor protector. Tot în acest sistem de idei intră politica dobrogeană a guvernului nostru. În loc de-a lăsa acel unghi nenorocit de pământ, care de veacuri e fatalmente predestinat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
n-avem ce! Mona, spune și tu, am dreptate sau nu? Mona: (cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai că, în loc de ajutor de șomaj, li se dădeau salarii; salariul ajungea pentru că n-aveai ce cumpăra cu el; iar odinea și disciplina erau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
trebuie să renunț... să mă dau cu lumea... Matei: Și bine-ai făcut! Octav: N-am făcut bine, Nea Matei... că m-am dat cu matale... și matale ești un căcat, Nea Matei... (Costache și Marieta, speriați, scot zgomote de uluială, dezaprobare, îngrijorare) Matei: Ascultă, măi neisprăvitule... măi... (îl ia de gît) Octav: (debarasîndu-se cu ușurință) Și pentru că ești un căcat, trebuie să curăț locul de matale, Nea Matei... Și ca să fac și eu măcar o dată o treabă bună, o să încep
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
minții sale, prin care se înfățișa atacatorilor, începu să se clădească un zid de netrecut, o senzație asemănătoare aceleia pe care o avea un călător în podiș care adormea apărat de susurul molcom al ciupercii shu. După câteva momente de uluială, animalele închipuite de Ulanni porniră toate să-l atace pe Xtyn. Când ajunseră însă la picioarele lui, își deschiseră gurile iar dinții lor clămpăniră în gol, neputând să apuce proiecția mentală a lui Xtyn. Între mâinile sale apăru un cerc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe ei. Actul ăsta, inventat acum șapte mii de ani, este încă și acum cel mai eficient mod de guvernare. - Nu sunt sigur că înțeleg exact ceea ce spui. Pilotul acela care a deschis focul... L-am simți uimit! Încerca o uluială de genul celei pe care o resimt aceia care nu mai sunt stăpâni pe ci înșiși. Era foarte nervos. A avut nevoie doar de un imbold. - Riști mult. Acum un an intervenția asupra minții lui ar fi fost de neînchipuit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sondă de însă-mînțare și spre Kyrall. - Dar n-ar fi trebuit să aibă nici un efect! Ele funcționau doar în cazul populațiilor care aveau ADN-uri modificate, fiind descendentele directe ale clonelor voastre, zise Kasser, care își revenise cu greu din uluială. - Da, acceptă Abatele. Dar experimentele care ne-au făcut pe noi să credem asta s-au desfășurat cu multe sute de ani înainte. Cu toate astea, sunt aproape sigur ca nimeni nu a expus o femeie însărcinată acțiunii unui asemenea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
călugăr, dar m-am lepădat de credința creștină. Velasco se apropia pe jos. Cum îl zări, omul zise în grabă: Satul Tecali. Aproape de Puebla. Satul Tecali. Apoi se pierdu în mulțime. Când în cele din urmă samuraiul își reveni din uluială și îl căută cu privirea prin mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem la Tecali! Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi Măria Sa naifu. Noi o să-l putem întâlni pe acest rege al Spaniei? — De ce nu? Velasco își arboră obișnuitul lui zâmbet încrezător. Doar sunteți solii Japoniei... Pe chipurile celor trei soli sleiți de puteri se așternu o expresie de uluială nespusă, de parcă ar fi fost loviți din senin. Niște ostași ca ei care nu aveau voie să-l vadă nici măcar pe Stăpân urmau să-l întâlnească pe regele Spaniei. Adevărat? Lăsați pe mine! Pe negândite Velasco ajunsese să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mult până la Iași? Uitându-se la noi de parcă văzuseră niște extratereștri, unul dintre ei catadicsi să ne răspundă: - Păi, să tot fie ... Da’ mergeți pe jos?! - Pe jos, că-i mai sănătos. Facem mișcare, că nu strică. Abia stăpânindu-și uluiala ce risca să degenereze într-un hohot de râs având în vedere dificultatea de a-și menține o mimică normală, deși vizibil afectat de lichidul maroniu, omul s-a străduit totuși să nu ne jignească:D'apoi să tot aveți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vrut un anume răspuns: - Și, totuși, ce credeți: Așa o să rămână? - Nu știu, răspunsei spre nemulțumirea lui, dar tot ce e nefiresc nu ține o veșnicie. 8. Reîntors în camera mea, gândul îmi rămase în continuare la domnul Pavel, la uluiala de care era cuprins; „Nu se poate, își tot spunea. Atunci, în 1923... Ce papion purtam! și cum arătam când mă plimbam prin Schioping-Parc, se uitau toți la mine”... (era vorba de un mic parc, mai mult improvizat, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Și voi ce ați făcut? Fără să mă informați și să cereți aprobarea? Cine este nenorocitul care a retransmis ordinul de intrare a României în starea de război?" Din câte îmi dădeam seama, cei din jur traversau o clipă de uluială și de nedumerire. "Contramandați imediat ordinul. Repet, contramandați imediat ordinul și treceți la starea de alarmă. Raportați-mi imediat de executare și de fiecare pas pe care îl faceți. Nu luați nici o decizie până nu mă întorc acasă." La un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și astfel merg mînă în mînă. 4. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decît un tufiș de spini. Ziua vestită de toți proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. 5. Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe! 6. Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
păru că simte plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-aș pe toți demonii stelari, bătrânul fumează un făuritor de vise! se blestemă în gând Kaan. Îi trebuiră câteva clipe de reculegere, până să-și revină din uluiala care-l țintui-se locului, după care o activitate febrilă îi cuprinse mintea. Dacă cumva căpitanul mai are pe navă stocuri de făuritor de vise? Cum aflu lucrul ăsta? Și dacă există stocuri, cum să pun mâna pe ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ăl dinainte. Mă Întorc să-l văd pe Bogdan, să-i văd reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos la cîțiva kilometri distanță, iar din ea mă urmăresc o duzină de perechi de flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el ciudat, din ce În ce mai ciudat, pe măsură ce Moise insistă, se jură că În unitate soldații au primit muniție de război. Adică reală, insistă el. Adică muniție adevărată, bună să faci cu ea ravagii, continuă, deși acum ceea ce arată țăranul se cheamă o uluială de proporții. Confirm cele spuse de Moise, alegîndu-mi cu prudență cuvintele. Poate că totuși ar trebui să nu mai punem Întrebările astea, să nu mai vorbim atîtă nu știu, nu cred că facem bine ce facem. Mă ridic greoi, spatele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cer În primul rînd Înlăturarea cuplului dictatorial. Cer eliberarea arestaților din zilele anterioare. Cer stoparea violențelor și Încetarea distrugerilor, asigurîndu-i pe oameni că armata a trecut de partea poporului. Măcar sînt acolo și pot să vorbească liberi. E clar că uluiala faptului că pot vorbi Într-un spațiu public, deschis, despre astfel de lucruri se adaugă și ea la lista de emoții și tulburări ale ultimelor zile. CÎnd În cele din urmă apar reprezentanți din primul cerc al puterii, oameni În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
discursul oficial, să calmeze mulțimea. După o serie de Alo! Alo! care pare să nu se mai termine, Își găsește În sfîrșit cuvintele, Însă e, evident, lipsit de prezență. Măi tovarăși, așezați-vă liniștiți la locurili voastre, strigă el, iar uluiala pe care o arată e ingenuă. Uzul greșit al limbii române nu vine de la uluială, Îi aparține: oamenii nu au pe ce să se așeze, ce le cere el e să stea liniștiți. Pentru cei care au reușit să vadă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se mai termine, Își găsește În sfîrșit cuvintele, Însă e, evident, lipsit de prezență. Măi tovarăși, așezați-vă liniștiți la locurili voastre, strigă el, iar uluiala pe care o arată e ingenuă. Uzul greșit al limbii române nu vine de la uluială, Îi aparține: oamenii nu au pe ce să se așeze, ce le cere el e să stea liniștiți. Pentru cei care au reușit să vadă această secvență pe ecranele televizoarelor, doar pentru o clipă Înainte ca semnalul video să fie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu mai e stare de necesitate? Ce dracu’ tot spune ăsta? A fugit Ceaușescu? Ceaușescu nu mai e deloc? Ce-a pățit, că doar e veșnic?... Sau cum? Ce se Întîmplă? Ce spune ăsta? Ce? CEEE? După cîteva clipe de uluială, În care ce se aude din difuzor vine să confirme primul anunț, salonul ia foc. Îl văd pe țăran cum se zbate sub pătură, nu-mi dau seama dacă vrea să se ridice sau să se ascundă mai tare sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]