312 matches
-
-mi perturba capacitatea de a mânca cu o foame de lup. De fiecare dată când mă întâlneam cu persoane slabe, care-mi ciripeau „Vai, ce prostuță sunt, pur și simplu am uitat să mănânc“, mă holbam la ele cu o uluire și amărăciune prost mascate, simțindu-mă neatrăgătoare, plină de proeminențe și bovină. Curve norocoase, mă gândeam. Cum de poate uita cineva să mănânce? Eu aveam poftă de mâncare - ce chestie rușinoasă și demodată! Pentru că atunci când lumea se va sfârși, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai familiei. Oamenii din orășel au răspândit zvonul că reședința Mannonilor este bântuită de stafii. Peter și Hazel, prietenii Laviniei și ai lui Orin, îi așteaptă să se întoarcă din călătoria în care au plecat imediat după înmormântarea mamei. Spre uluirea lor, Lavinia este atât de schimbată, încât pare copia fidelă a Christinei: acum este frumoasă, fermecătoare, cuceritoare prin feminitate; în schimb, Orin a ajuns umbra celui care a fost, palid, deprimat, șovăielnic, obsedat de moartea mamei, dominat de Lavinia care
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
profund în timp ce-și căuta cuvintele. —Eu nici măcar nu știam că încercăm... Nici n-am încercat, a intervenit Amanda. Dar încercăm acum, l-a lămurit ea trăgându-l către prăpastia decolteului. Dispărând în adâncul lui, Hugo a simțit cum uluirea i se combină cu dorința sexuală. Nici o secundă nu bănuise că Amanda ar fi putut avea măcar un os de mamă în ea. Maternitatea, a declarat gâjâit Amanda, lipindu-și sânii de buzele lui Hugo, este singura căsuță de pe fișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o mare greșeală. Se spunea că momentul în care deveneai tată era una dintre cele mai grozave experiențe ale vieții. Când își vedeau pentru prima dată progeniturile, bărbații izbucneau în lacrimi și se simțeau invadați de un copleșitor sentiment de uluire. Cu toate astea, principala senzație resimțită de Hugo în orele care urmaseră nașterii era aceea de inutilitate absolută. Se părea că el nu putea să facă nimic, că nu avea de îndeplinit nici un rol. Când copilul era treaz, Amanda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a început să se întrebe de ce o făcuse. I-ar fi fost așa de simplu să mintă și să nu-i ofere lui Jake o țintă atât de facilă. —N-ai reușit să ajungi? Vocea lui Jake exprima o uluire triumfătoare. —Dumnezeule, eu n-aș fi ratat momentul ăsta pentru nimic în lume. Am fost acolo în fiecare secundă. Defensiv și, în egală măsură, beat, Hugo a simțit dorința copleșitoare să-l pocnească pe Jake de să-l arunce de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văd eu primul, a murmurat el cu dinții strânși. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Alice își adora fiica. Din prima secundă în care o ținuse în brațe pe Rosa, un val puternic de sentimente s-a revărsat asupra ei: iubire, ușurare, uluire și hotărârea de a proteja această creatură minusculă de a cărei existență ea și Jake erau complet responsabili. Primele ei impresii legate de maternitate erau exact așa cum își imaginase, dar încă și mai amplificate. Toate clișeele erau adevărate. Nu crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făcut o pauză și a ascultat. S-a albit la față. Când a răspuns, vocea îi devenise tăioasă din cauza șocului. —Cum? Dai dosarul unui alt avocat? Hugo a auzit telefonul închizându-se. Apoi s-a făcut liniște. După care, spre uluirea lui, Hugo a auzit în spatele lui un plânset înfundat, dar clar. S-a întors ca s-o vadă pe Barbara lipită de zid, cu fața roșie și boțită: era întruchiparea disperării. Hugo a ajuns lângă ea în câteva secunde. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gândit el îngrozit o secundă mai târziu, când o femeie cu nas mare și tocuri înalte a venit înspre ei, clămpănind pe podeaua holului. —Huuuuuugoooooo! a exclamat Laura, învăluindu-l într-un sărut elaborat. Hugo mai curând simțea decât vedea uluirea lui Alice. —Bună, Laura, a murmurat el extrăgându-se din decolteul femeii. Ce surpriză să te întâlnesc aici! Ochii strălucitori, încărcați cu mascara, au clipit întrebător de la Hugo la Alice. Gura rujată gros a desenat un zâmbet conspirativ. Hugo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În cele din urmă, privirea Îi rămase fixată asupra lui Giovanni, care aștepta nedumerit. Și, Încet, din linii lungi, Începu să-i deseneze chipul. Intrigat, Gentile se apropie să vadă cum se conturează Îndrăzneața idee a copilului. Spre totala lui uluire, de sub cărbunele lui Alexandru se ivea, aproape perfect, portretul lui Giovanni. Puse mâna pe umărul lui, pentru Încurajare, și spuse: - Giovanni, mi se pare că eu, și nu tu, voi avea onoarea de a mă ocupa de talentul acestui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bizar: vulpea îi mânca în fiecare an ouăle și îi punea în lipsa ei pietre în cuib, pe care ea, apoi, le clocea toată vara fără să simtă că sunt pietre. Ca să salveze specia, ornitologii au gonit vulpea. Atunci pasărea, spre uluirea acestor specialiști care o supravegheau de departe cu binoclurile, a început să țipe cuprinsă de o stranie isterie și și-a spart ouăle cu ciocul, bătând din aripi și dansând demențial. Ce era cu ea? Ce instinct obscur o împingea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și s-a pomenit victima propriului sale ticluiri. Dumnezeu cel drept le vede pe toate și nu bate cu parul. Poetul se aplecă din nou peste trup, fixând trăsăturile ascuțite ale chipului, care parcă Își păstraseră o expresie teribilă de uluire, În Întunecimea cavităților golite prin arderea globilor oculari. Apoi Îl răsuci cu fața În jos, continuând să Îl examineze. - Așa s-au petrecut lucrurile, cum ți-am zis eu, priorule, exclamă șeful gărzilor În gura mare, așa Încât oamenii săi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcu un gest vag, după care agită din nou hârtiile. - Așa o fi, precum spui. Dar nu despre istoria acelei stirpe nefaste vreau să Îți vorbesc, messer Alighieri, ci despre a dumitale. - A mea? exclamă Dante, neizbutind să Își ascundă uluirea. Nu știam că am una care să merite atenția. - Și totuși, așa stau lucrurile. Istoria dumitale e una care i-ar fi făcut fericiți pe povestitorii din vechime, dar care produce neliniște printre fiii binelui. - De ce? Întrebă poetul, trecând instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se Îndreptă cu repeziciune spre magaziile de stofe de lână, Însoțit de sinistra sa suită. În cămăruța de lângă poarta Închisă, paznicul dormea de o bună bucată de vreme. Ieși somnoros, cu o expresie agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina groazei că acel cortegiu de spectre era acolo pentru el. Abia după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul ce pusese stăpânire pe dânsul se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru una, sau pentru alta. Doar n-o să-și ia viața, uite așa, din senin. Fără să mai spună nimic, se întoarse, ieși din cabină și se îndepărtă de Mașină. Tot restul zilei fu un om chinuit de disperare și uluire. Abia către seară înfierbântarea agitației sale se mai potoli. Se simțea obosit și nefericit, dar în același timp, și mult mai capabil să se concentreze. Mașina nici măcar nu-i sugerase să încerce să pună mâna pe distorsor; poate nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot mai hotărât, începu să-i scuture cu blândețe corpul inert. Celulele creierului uman sunt extrem de fragile, dar ele nu mor imediat după stopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să se clatine. Nici măcar acum nu pare să Înțeleagă prostia pe care a făcut-o. E o provocare, scapă el În microfon, dar cuvintele sînt adresate celor care-l Însoțesc În balcon, În special Elenei Ceaușescu. Pare la fel de cuprinsă de uluire, dar Își ține firea mai bine și are cîteva intervenții În care se suprapune peste CÎrmaci: Liniștiți-vă odată! Măi, ce e cu voi? Scena are ceva ireal, așa ceva NU s-a mai Întîmplat pînă acum. Anchetele ulterioare nu au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
intrării în grădină. Ți-aduci aminte când, elev fiind, fugeai de la cursuri, trăgeai la fit, aici în grădină?”, și râse. Apoi n-o mai auzii. Cum stăteam rezemat de gardul de sârmă ghimpată al grădinii publice, reconstituii, fără să vreau, uluirea dintâi, aventura visului în istorie, setea de pricepere a devenirilor sociale, imensa poezie a lumii. Mă aflam acum, prin profesia ce-o exercitam, mă voi afla din ce în ce mai mult, în miezul înțelegerii unui mecanism reglat de reguli speciale, nescrise, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era o nebunie, ținându-mi fața în mâini, eu intrasem într-o lume pe care n-am s-o revăd niciodată, iar ea plecă după ce adăugă, cu o voce dincolo de real, cuvintele: „Toată viața!” Trecură minute, nu-mi reveneam din uluirea pe care o trăisem, nu puteam să cred că e adevărat. Lung mă căuta prin odăile pline de invitați, apoi, gândindu-se, îi veni ideea să iasă în cerdac. - Ce faceți aici, singur, domnule judecător? Am venit să mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cap, și gândind, așa deodată, la Marga Popescu, prezența ei mi se arătă mai luminoasă decât în realitate, cu un ușor zâmbet ce mi se păru ironic, însă nu cred că era așa. „De ce zâmbiți, domnișoară?” o întrebai - „Îmi place uluirea dumneavoastră, îmi răspunse, mă amuză, mai bine spus, aveți ceva naiv și senin în privire, sau în felul în care întrebați, o combinație ciudată pentru că, altfel sunteți de o gravitate ce vă întreiește vârsta. Nici că se putea o alegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
circulație în sfera criticii literare, care le-a preluat și inserat cu generozitate: "un nou Eminescu" (F. Aderca) "miracol" (Crohmăniceanu), "fenomen" (Călinescu, Bojin), "etalon de aur" (Nichita Stănescu), "marele Alpha"(Alexandru George), "nebun sau geniu" (Ibrăileanu) ș.a., termeni ce sugerează uluirea, fascinația, incomprehensiunea; 3) tendința unanimă de a ignora discursul jurnalistic cotidian considerat ca neliterar, profan, declasant, în virtutea unei justificate discriminări care separă omul de condei, scriitorul, inițiatul, de confratele său breslaș. Un alt impediment în explorarea caracterului controversat al publicisticii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este faptul că nu există încă o definiție general acceptată a terorismului, care să poată fi folosită ca bază juridică pentru dezvoltări ulterioare și reglementări internaționale. Încurajator rămâne însă faptul că după 11 septembrie, când comunitatea internațională a realizat cu uluire cât este de vulnerabilă la amenințarea teroristă, s-a reușit depășirea rapidă a tuturor petelor albe din legislația internațională fără complicațiile birocratice obișnuite. Practic, SUA au constituit în doar câteva zile coaliția globală împotriva terorismului, lumea înțelegând că se află
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
cu elevii reușiți era afișată la intrarea principală și prezenta candidații în ordinea mediei cu care reușiseră. Primii zece erau declarați bursieri, alții, nu mai știu câți erau semibursieri. Eram scris printre primii zece bursieri. A fost un moment de uluire și pentru tata și pentru mine. Tata s-a frecat la ochi și a tot citit pentru că nu-i venea să creadă. A mers la cancelarie, la secretariat și acolo i s-a confirmat rezultatul. Ca elev la seminar îl
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de Florii, pe 16 aprilie 1671, a fost cuprinsă de o asemenea uscăciune În gât, Încât nu-și putea Înghiți nici saliva, nici nimic altceva ca să-i suplinească nevoile naturale. Astfel a rămas, fără să mănânce sau să bea, spre uluirea tuturor, timp de aproape zece săptămâni, adică până la 29 iunie, fiind deopotrivă ziua de Sfântul Petru și zi de târg. Fiind adusă În acest răstimp Într-o stare foarte precară, stăpânul ei a căutat și a aflat pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atunci, fugarul avusese timp să se americanizeze și să întemeieze familia asta, care avea cel puțin opt ani vechime... Atunci un bărbat, care se ivi pe veranda casei, chemă copiii. Am ridicat privirea și, reușind să domin în câteva secunde uluirea pricinuită de neverosimilitatea acelui chip sub un astfel de nume și în acel loc, l-am recunoscut pe Iuri. Se îndreptă spre grilaj, îl apucă pe copil, îl desprinse de bare, în ciuda protestelor. Omul cel pătrat, cu cămașă albă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nesfârșit, fără vreun accent mai hotărât, dar iată că intervine un lucru de la sine înțeles în alte împrejurări (cineva zice că arendașul va cumpăra de le Nadina pământul râvnit de ei), dar care, acum, are un efect surprinzător:” Atunci parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun fără voia lui și vorbi printre dinți: -Apoi nici să fim batjocoriți așa nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: -Nu
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]