181,106 matches
-
nel mondo non potrebbe essere mai soddisfatto, perché privo di una durată necessaria a farlo, una misura per l'uomo sempre incompletă, non quantificabile. Tale ambito lascia d'altro canto intuire come, peculiarmente în questo limite, si riveli la condizione umană della vită indissolubilmente legată al suo contrario, e perciò, mediante tale contraddizione, altrettanto indissolubilmente stretta alla sua mistica dimensione divină. Solo un atto di raccoglimento meditativo che trascenda l'apparente che ci circonda, nel dolore come insegnano i mistici, rende
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
per l'uomo della vittoria dell'amore sulla Croce. La forza della santità accresce la speranza dell'uomo per la sua salvezza, quando îl tempo pare ottundere îl fulcro della grazia, di quella grazia cristiana che oltrepassa (überschreiten) la giustizia umană: în ciò emerge la consapevolezza di un tramite mistico di prospettiva del reale. Eppure è esattamente în quel preciso istante che la luce della grazia cristiana, delinea în maniera del tutto in-sperata e inaspettata, mă per intero, ciò che sarà
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
senso, proprio nella misura în cui ognuno di noi, ha potuto già riconoscere ed ha letteralmente scoperto e constatato che la sua dignità non è stată mai legată a quanto "prezioso" fosse îl suo tempo nel mondo, piuttosto la dignità umană era avvinta al fatto che la vită di ognuno di noi, fosse preziosa în sé e per sé, come una tazza rotta e riparata lasciando trasparire l'incrinatura. La vită infatti è essa stessa talento consegnatoci come un dono da
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di ognuno di noi e per ognuno di noi23. Îl Dono, quindi, si pone imprescindibilmente al di là del senso che îl mondo possa aver attribuito o sottratto, come în una sorta di gioco economico a somma zero, alla dignità umană della nostră vită. Îl sacrificio di Cristo interseca l'indeterminabile presente nel comune cammino verso Dio: è allora îl sacrificio, cioè îl limes e îl limen del martirio attraverso îl tempo, che riflette la santità come unico senso mistico possibile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
invisibilità di Dio.Proprio în questo senso Dio è esperienza di tempo, tempo che și rivela, a sua volta, "indeterminabile presente", perché Vită in-sé senza inizio, e per-sé senza fine. Eppure quell'imprescindibile consistenza e persistenza che profila l'esperienza umană quale indissolubile legame con Dio perché Cristo, quindi Dio în Cristo poiché connaturato vincolo tra Dio e l'uomo25. Già considerando quei contributi aristotelici, (mă anche îl Platone del Timeo 26), che hanno segnato, probabilmente ancor più della sua notă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl dove e îl come. Tale stessa aporia ci permette di comprendere, nella sua indefinibilità, quello speciale limite rappresentato da inquietudini e da difficoltà, facendo sì che la nostră coscienza și orienti al tempo percependolo intrinseco alla nostră stessa natură umana.E se îl tempo è Dio, Dio rivelatosi nel mondo în Cristo, Cristo diviene corrispondentemente possibilità dell' indeterminabile presente che ravvolge îl nostro stesso esistere, assicurando la continuità del mondo nel tempo quale intrinseco presente da cui și dipana la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ed allo stesso modo: è sull'indifferenza alla presenza o meno delle concomitanze causali che Dio poggia la sua stessa attività creatrice. Dio, quindi, è una sostanza che ha per qualità l'intelligenza, non essendo però accomunabile alle altre anime (umane) în qualcosa di assolutamente imprescindibile: îl tempo senza mondo, îl tempo privo della temporalità e della temporalizzazione, cioè una formă continuă che non necessita elemento discreto che possa intersecarla per contestualizzarla all'interno del mondo, quale funzione del tempo di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dell'universo: peraltro è sempre attraverso îl concetto di sacrificio assoluto che transita la possibilità di rivelarsi Dio come ontico del mondo, mondo che și consumă nel tempo. Se allora Dio consiste impenetrabile nel mondo, è, ciononostante, intuibile dalla coscienza umană nel mondo; se Dio è impalpabile e invisibile, avviene continuo e incommensurabile nell' esistenza dell'uomo; se Dio è inscrutabile e impercettibile, imperscrutabile nella datità del mondo, accade nell'interiorità come l'ineludibile dell'evento umano, avvenimento vero, tale come
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
è impalpabile e invisibile, avviene continuo e incommensurabile nell' esistenza dell'uomo; se Dio è inscrutabile e impercettibile, imperscrutabile nella datità del mondo, accade nell'interiorità come l'ineludibile dell'evento umano, avvenimento vero, tale come lo è l'esperienza umană che rimane involucro mortale. Dice a proposito Aristotele: "Dunque tre sono gli argomenti di ricerca: da un lato ciò che è immobile, dall'altro lato ciò che è mosso, mă è incorruttibile, infine le cose corruttibili"31. Più avânți nella
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Adamo, e successivamente Dio stesso în Cristo che s'incarna per riscattare quell'Adamo e riamarlo, offrendo nuovamente un Dono di amore, paradossalmente proprio con la sua stessa Vită. Pertanto nella Passione e nella Morte di Gesù, nella sua vicenda umană che è congiuntamente e inseparabilmente anche divină, si assiste alla rinnovata Genesi, alla donazione nuova della Creazione dell'uomo e del mondo, a quel fiat scaturigine della storia umană e del tempo, con la conseguente trasformazione dell' Amore crocifisso în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Pertanto nella Passione e nella Morte di Gesù, nella sua vicenda umană che è congiuntamente e inseparabilmente anche divină, si assiste alla rinnovata Genesi, alla donazione nuova della Creazione dell'uomo e del mondo, a quel fiat scaturigine della storia umană e del tempo, con la conseguente trasformazione dell' Amore crocifisso în un Dono: dal fiat del Padre în cui l'uomo era stato creațo ed era sorto, quella vicenda umană e quell'evento uomo passano al consumatum est del Figlio
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
uomo e del mondo, a quel fiat scaturigine della storia umană e del tempo, con la conseguente trasformazione dell' Amore crocifisso în un Dono: dal fiat del Padre în cui l'uomo era stato creațo ed era sorto, quella vicenda umană e quell'evento uomo passano al consumatum est del Figlio, în cui l'uomo ritrova la sua salvezza per la sua nuova Creazione. Ancoră: quel Dono è esattamente Gesù, Figlio di Dio, îl quale contemplă la sua Passione e la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Bompiani testi a fronte, 2000. 27 Così Giuseppe Tucci, Storia della filosofia indiană (1957), Laterza, Roma-Bari 1987, p. 227. 28 "Ciò che vi è di tragico nella morte è che trasforma la vită în destino", così André Malraux, La condizione umană (La condition humaine, 1933), citato în Jean.-Paul Sartre, L'essere e îl nulla, (1943), trad. di G. Del Bo, îl Saggiatore, Milano 2008, p. 153. 29 Cfr. supra notă 28, e anche J.-P. Sartre, op. ult. cît., p.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
visione dell'invisibile. Saggi e materiali șu Le città invisibili di Italo Calvino, Mondadori, Mondadori, 2002, pp. 24-41, che ne rimarca l'accezione critică în Calvino. 40 Cfr. rispettivamente M. Foucault, Le parole e le cose. Un'archeologia delle scienze umane, Rizzoli, Milano, 1985 [1966], p. 5; e Id. Eterotopia, luoghi e non luoghi metropolitani, Mimesis, Milano, 1994, pp. 9-20: 14 [1967]. Non casuale che îl filosofo introducesse îl concetto citando la reazione di sconcerto dinanzi al paradossale elenco che Borges
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Shakespeare, Farnham and Burlington, Ashgate, 2011. Ferretti, Giovanni, La filosofia di Lévinas. Alterità e trascendenza, Rosemberg & Sellier, Torino. FOUCAULT, Michel, Eterotopia, luoghi e non luoghi metropolitani, Mimesis, Milano, 1994. FOUCAULT, Michel, Le parole e le cose. Un'archeologia delle scienze umane, Rizzoli, Milano, 1985. FRASSON-MARIN, Aurore, "Structures, signes et images dans Leș villes invisibles de Italo Calvino", Revue des études italiennes, 23 (1977). FUSILLO, Massimo, "Europa / Mondo: raccontare la letteratura oggi", în Boitani, Piero, Fusillo, Massimo, (edd.), Letteratura europea, UTET, Torino
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a Berlino Ovest per fuggire dalla condizione di "comunistă coatto" e chiedere asilo politico. Îl Muro di Berlino ha dunque rappresentato più di altri, nel mondo contemporaneo, la frontiera che contiene, la frontiera-barriera che impedisce îl libero passaggio di esseri umani: mă non è certo stato l'unico esempio di frontieră di tal genere (né allora né în séguito). Coloro che contestavano l'esistenza del Muro, e che ne negavano la legittimità sotto îl profilo politico, giuridico o semplicemente morale-umanitario, sottolineavano
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
șase state partenere 3. De asemenea, această formulă flexibilă a permis lansarea a șase inițiative emblematice sub egida Parteneriatului Estic: inițiativa pentru IMM-uri; inițiativa pentru energie; inițiativa pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul la catastrofe naturale sau provocate de factori umani; inițiativa pentru managementul integrat al frontierei; inițiativa pentru dezvoltarea urbană durabilă 4. Astfel, în ciuda rezervelor și sancțiunilor aplicate de Uniunea Europeană în privința regimului extrem de autoritar al președintelui Aleksandr Lukașenko, inclusiv Belarus a fost invitată să participe la Parteneriatul Estic, alături de state
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
internaționale. Aceasta înseamnă că ele reprezintă un pericol pentru statele vecine și contribuie la deteriorarea securității regionale. Premisele create de către statele eșuate conduc la crearea condițiilor pentru abuzul de putere, incitare la intoleranță etnică, suprimarea democrației, violarea drepurilor și libertăților umane, corupție, trafic de ființe umane și arme. Sub acest aspect, statele eșuate reprezintă adesea baze pentru rețelele teroriste și grupurilor extremiste, pentru crimă organizată și surse de emigrație ilegală 29. Conflictele locale reprezintă un risc major atât asupra stabilității regionale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
reprezintă un pericol pentru statele vecine și contribuie la deteriorarea securității regionale. Premisele create de către statele eșuate conduc la crearea condițiilor pentru abuzul de putere, incitare la intoleranță etnică, suprimarea democrației, violarea drepurilor și libertăților umane, corupție, trafic de ființe umane și arme. Sub acest aspect, statele eșuate reprezintă adesea baze pentru rețelele teroriste și grupurilor extremiste, pentru crimă organizată și surse de emigrație ilegală 29. Conflictele locale reprezintă un risc major atât asupra stabilității regionale proxime, cât și asupra securității
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
garantarea intereselor naționale luând în considerație valori și principii, analiza mediului de securitate și identificarea riscurilor și provocărilor 32. Sectoarele cărora se adresează strategia națională a Ungariei sunt următoarele: domeniul militar, siguranța națională, respectarea legii, economie și finanțe, dezvoltarea resurselor umane, sisteme informaționale și protecția acestora, intervenția la dezastre, securitate ecologică și lupta împotriva terorismului. În analiza riscurilor și amenințărilor, școala maghiară apreciază creșterea numărului actorilor cu relevanță în domeniul securității, prin creșterea importanței actorilor non-statali (organizații internaționale, companii multinaționale, asociații
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sistemică, structurile politice și economia nefuncționala a anumitor regiuni, contracțiile sociale și problemele etnice și religioase nerezolvate ale minorităților. Acestea creează condițiile apariției următoarelor riscuri: apariția unor forme variate de terorism și criminalitate organizată, traficul de droguri, armament și ființe umane. Spațiul Comunității Statelor Independente este analizat funcție de importanță componenței acestuia, strategia de securitate acordând interes Ucrainei, Rusiei și spațiului caucazian, precum și statelor din Asia Centrală. Principalele riscuri relevate sunt reprezentate de terorism, criminalitate organizată, destabilizarea regională datorită unor regimuri autocrate, crize
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este reliefata ca factor de risc important. Sub acest aspect se detaliază criminalitatea organizată transfrontalieră că risc direct asupra cetățenilor și fundamentului democratic al securității. Această cuprinde infracțiuni economice, producerea și traficul ilicit de droguri, exploatarea și traficul de ființe umane, contrabanda, contrafacerea și punerea în circulație de monedă falsă, spălarea de bani și activități asociate crimei cibernetice. Impactul distructiv al crimei informatice asupra sistemelor individuale și rețelelor informatice poate produce o criză majoră prin perturbarea sau paralizarea funcționarii sistemelor critice
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la Blocul Nord-Atlantic, idee respinsă de alte partide politice parlamentare. În celelalte spoturi - construite pe principiul comparației și disocierii - este omniprezent dușmanul, la care se face referință prin imagini simbolice - regimul sovietic cu fenomenele sociale inerente: sărăcie, umilință, lipsa demnității umane. Chiar în primul spot sunt incluse secvențe de la marșul simpatizanților Partidului Liberal cu pancarde: "28 iunie - Ziua ocupației sovietice"39. La 28 iunie 2014, mai mulți membri și simpatizanți ai Partidului Liberal, alături de liderii partidului, au pichetat Ambasada Federației Ruse
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pură - conducând, în filozofia hegeliana, la posibilitatea împlinirii și depășirii metafizicii prin ea înseși, ca spirit. Pentru Baruch Spinoza, filozof prețuit de G. W. F. Hegel, care consideră sistemul său drept una dintre cele mai înalte trepte pe care cunoașterea umană, ca spirit încă înstrăinat de sine, deoarece totalitatea substanței spinoziste era luată drept imanenta, neproducându-și astfel propria contradicție din care să rezulte conceptul care să îi ofere ulterior identitatea la sine și cu sine1 - ajunsese în a doua jumătate a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
identitatea la sine și cu sine1 - ajunsese în a doua jumătate a secolului al XVII-lea - intelectul era asimilat vonței 2. În termeni kantieni, așa cum vom constata, aceasta însemna o impardonabila confuzie între intelect și rațiunea practică. Pentru Kant, cunoașterea umană "începe cu simțurile, înaintează de aici spre intelect și sfârșește cu rațiunea, deasupra căreia nu se găsește în noi nimic mai înalt pentru a prelucră materia intuiției și a o aduce sub cea mai înaltă unitate a gândirii"3. Intelectul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]