181 matches
-
ele se tem de perspectiva unui masacru, fie că apreciază puterea ca inaptă de a conduce operațiunile până la o eventuală izbândă. Totuși, Marx nu ignoră forța de atracție a frazeologiei pacifiste și-i explică lui Engels că trebuie făcute concesii umanitarismului ambiant, care se dezvoltă mai ales în timpul războaielor duse sub cel de-al doilea Imperiu, odată cu crearea Crucii Roșii. în 1889, primul congres al Internaționalei a II-a „afirmă pacea ca fiind condiția primă și indispensabilă pentru orice fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amenințare, ci este o victimă umană care are nevoie să fie salvată, dar că această construcție a subiectului a depolitizat conflictele și a permis Vestului să apară ca făcând ceva fără a-și asuma în mod fundamental responsabilitatea.702 Ambiguitatea umanitarismului a fost elementul cheie în încercarea lui Campbell de a dezvolta o etică post-structuralistă plecând de la Războiul din Golf (1990-1991), războiul din Bosnia și filosofia lui Levinas și Derrida. Campbell a adus argumente în favoarea recunoașterii lui Alter ca fiind doar
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
simbolismul ar însemna nu numai o apropiere a poeziei de specificul ei, ci și o democratizare a artei, ce ar fi, în acest fel, pe înțelesul oricărui „suflet impresionabil”, ceea ce e o exagerare. „Panteismul” unora dintre simboliștii francezi ar dovedi umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
filosofia românească o filosofie generoasă, „filosofia idealului”, care ne Învață că „rostul pe această lume este ca să realizăm Înțelegerea”. Filosofia românească era, În ochii săi, „o armonie spiritualistă sau un spiritualism armonic”. În optica ei - invocând principiul naționalităților pentru izbânda umanitarismului -, „când fiecare națiune va fi pătrunsă de sfințenia existenței alteia, atunci războiul de nimicire va fi Înlocuit prin Întrecerea În cultură; ceea ce este, netăgăduit, scopul ultim al omenirei. Așadar trebuie ca românii să fie convinși de acest adevăr, căci el
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
Întrebându-se pentru cine scrie, își răspunde: „Pentru cei ce ar fi preferat să moară / decât să-i facă pe alții să sufere” și declară că ar vrea să fie „pacea, pâinea, vinul tuturora”. În spiritul unui expresionism pătruns de umanitarism creștin, „pânditorul de lumină” respinge ultramodernismul, refuză exagerările celor „obsedați de modernismul excesiv”. Dar puține poeme ale sale au rezistat eroziunii timpului. Mai toate cele în proză s-au pulverizat, măcinate lăuntric de retorică și sentimentalism. În versuri însă vibrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
parlamentară (ca, de altfel, și capitalismul, comunismul, constituționalismul, pacifismul sau drepturile omului) a fost receptată ca fiind, chipurile, „o invenție jidovească”. În 1908, de exemplu, antisemitul doctrinar A.C. Cuza susținea că evreii sunt purtătorii unor noi germeni de disoluție socială : umanitarismul, ateismul, socialismul și „democrația cu perciuni” (A.C. Cuza, Naționalitatea În artă, 1908 ; <endnote id="apud 67, p. 45"/>). Revista Adevărul literar și artistic, fiind democrată și de stânga, era considerată „jidovită” și poreclită Perciunul literar și artistic. În 1905-1906, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rezistența, glorificând Într-un cuvânt defecțiunea și dezertarea.” Pentru G. Călinescu, motivul acestei atitudini a scriitorului n-ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism și cele lalte aspecte ale internaționalismului” <endnote id="(130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant și el la luptele de la Mărășești) - roman a cărui acțiune se petrece tot În timpul primului război mondial -, G.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dusă pentru patrimoniul național” <endnote id="(130, p. 851)"/>. Astfel de mentalități și sentimente apar și la personajele lui Liviu Rebreanu din romanul Pădurea spânzuraților. Locotenentul evreu Gross, din multinaționala armată austro-ungară, este acuzat de locotenentul ungur Varga de „pacifism”, „umanitarism”, „internaționalism” și „anarhism”. Și asta pentru că, fiind „străin”, Gross ar face „apologia trădării”, n-ar avea „În suflet un pic de iubire de țară” și n-ar avea de apărat - cum are Varga - o „patrie” și o „moștenire strămoșească” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
garantate de constituțiile câtorva state europene, sugerând, astfel, că ele reprezentau măsuri fundamental necesare și În România. Principiile pe care Banu le așeza la baza reorganizării statului erau diferite de legile naturale descrise de Moldovan. Factorii restructurării erau „solidaritatea socială, umanitarismul, egoismul subordonat intereselor comunității și echivalentul economic al capitalului de sănătate”, toți considerați În aspectele lor atât pozitive, cât și negative 100. Spre deosebire de viziunea lui Moldovan, care aduce În prim-plan importanța covârșitoare a factorilor ereditari, teoria lui Banu despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Înșiși este posibil să nu o fi intenționat. CAPITOLUL 6TC "CAPITOLUL 6" Pentru sănătatea națiuniitc "Pentru sănătatea națiunii" Reglementarea sănătății publice și controlul reproduceriitc "Reglementarea sănătății publice și controlul reproducerii" În locul selecțiunii naturale, omul poate practica selecțiunea rațională. Eugen Relgis, Umanitarism și eugenism șIuliu Moldovanț pare să Își propună sincer să reorganizeze sistemul sanitar al țării pe baze moderne și constructive și pare să creadă că are și capacitatea de a Își realiza viziunea. Raport al Fundației Rockefeller, 1929 Pe lângă contribuția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Iordache, „The Blood Groups and the Facial Index In the Population from Transylvania”, XVIIe Congrès International d’Anthropologie et d’Archéologie Préhistorique: VIIe session de l’Institut International d’Anthropologie Bucarest 1-8 Septembre, 1937 (pp. 333-337), București, 1939. Relgis, Eugen, Umanitarism și eugenism, Vegetarismul, București ș1934ț. Retezeanu, G., „La o răspântie (Capitalul uman de mâine)”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 4, nr. 3-4, martie-aprilie 1930, pp. 65-69. Roșca, Alexandru, Copiii superior Înzestrați, Editura Institutului de psihologie al Universității din Cluj la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
sau metodă de restricție sau de represiune (carcera, bașca, butuc, lanțuri etc.). În aceeași perioadă, la Neamțu și la Golia existau astfel de obiecte. De altfel raportul devine elogios, de mai multe ori, asupra fostului medic al Ospiciului, insistând cu privire la "umanitarismul și la spiritul național al Lăjescului". După încheierea reviziei, Ospiciul a fost condus de dr. C. Codrescu din Bârlad, care a deținut funcția de director suplinitor, deplasându-se în acest scop din Bârlad din când în când. Despre acest doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
informați, colportori de lucrurile cele mai noi, anticlasiciști, moderniști, agitați de probleme. Ei compensează inserția tradiției și o fac să se revizuiască. Aceste însușiri sunt legate de tipicele iritante cusururi: dezinteres total pentru creația ca scop, „trăirismul” exagerat, negarea criticii [...], umanitarismul [...]. D. Drăghicescu (1907/1995, p. 383) asocia diversitatea noncritică inconsecvenței: „Aproape toate fructele mintalității românești poartă pecetea inegalității, a incoerenței, a lipsei de unitate și metodă”. Dumitru Stăniloae (2001, p. 59) admira diversitatea regională a cântecului popular românesc și a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
moldoveni; Mihail Sadoveanu: „În Bucovina”; Al. Vlahuță - „Noi vrem pământ”, preluat din Luceafărul și explicând vorbele lui Coșbuc împrumutate de la o femeie din ... dealul Pașcanilor; prof. Dr. Emilian Voiutschi - „Ceva despre administrarea averii bisericești din Bucovina”; Isidor Ieșeanu - „Patriotism și umanitarism”,; Octavian C.Taslăuanu „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga - texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu - „Bunicul” - din „Însemnări ieșene”; D. Anghel - „Fata din Dafin”; St. Petică - „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Umanitatea”, la care au colaborat, printre alții, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Gală Galaction, Al. A. Philippide, iar în 1923 fondează Grupul umanitarist, la care aderă mai mulți intelectuali de peste hotare. A mai condus, împreună cu I. Pas, „Cugetul liber” (1927-1928) și „Umanitarismul” (1929-1930). Debutează, cu articolul Colonii de lucrători, în ziarul „Dimineață” (1912), iar editorial, cu „fanteziile” în proza din Triumful neființei (1913). Versurile, proza, articolele literare și intervențiile de natură socială, precum și cele privind credințele sale umanitariste și pacifiste ori problemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
activitate creatoare. Valoarea epica a romanelor e diminuată de dantelăria lirica, abuzivă pe alocuri. În paralel cu elaborarea prozei, R. s-a dedicat febril și consecvent militantismului umanist și pacifist, cum se întâmplă cu pledoaria din Principiile umanitariste sau din Umanitarismul și Internațională intelectualilor, ambele apărute în 1922, unde sunt analizate atitudini văzute drept singurul instrument eficace pentru solidarizarea popoarelor, în timp ce Umanitarismul biblic (1926) propagă eternă idee a confraternității umane, iar altundeva forțele luminate sunt chemate să susțină ideea pacifista, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
a dedicat febril și consecvent militantismului umanist și pacifist, cum se întâmplă cu pledoaria din Principiile umanitariste sau din Umanitarismul și Internațională intelectualilor, ambele apărute în 1922, unde sunt analizate atitudini văzute drept singurul instrument eficace pentru solidarizarea popoarelor, în timp ce Umanitarismul biblic (1926) propagă eternă idee a confraternității umane, iar altundeva forțele luminate sunt chemate să susțină ideea pacifista, ca în Internațională pacifista (1928) sau în Căile păcii (1929). Încă pe când se află în țară, editează ori îi sunt traduse și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Iași, 1913; Sonetele nebuniei, Iași, 1914; Nebunia, București, 1915; Soare-Răsare. Schițe, legende și însemnări japoneze, Iași, 1918; Literatura războiului și era nouă, București, 1919; Coloana printre ruini, București, 1921; Principiile umanitariste, București, 1922; ed. (Die Grundsätze des Humanitarismus), Viena, 1925; Umanitarismul și Internațională intelectualilor, pref. Georg Fr. Nicolai, București, 1922; Peregrinari, București, 1923; Petru Arbore, I-III, București, 1924; Umanitarism și socialism (în colaborare cu Lothar Rădăceanu), București, 1925; Melodiile tăcerii, București, 1926; Poezii, București, 1926; Umanitarismul biblic, Iași, 1926; Glasuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
și era nouă, București, 1919; Coloana printre ruini, București, 1921; Principiile umanitariste, București, 1922; ed. (Die Grundsätze des Humanitarismus), Viena, 1925; Umanitarismul și Internațională intelectualilor, pref. Georg Fr. Nicolai, București, 1922; Peregrinari, București, 1923; Petru Arbore, I-III, București, 1924; Umanitarism și socialism (în colaborare cu Lothar Rădăceanu), București, 1925; Melodiile tăcerii, București, 1926; Poezii, București, 1926; Umanitarismul biblic, Iași, 1926; Glasuri în surdina, București, 1927; ed. (Miron-le-Sourd (Voix en sourdine), tr. S. Pavès, pref. Ștefan Zweig, Paris, 1939; Haluțismul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
des Humanitarismus), Viena, 1925; Umanitarismul și Internațională intelectualilor, pref. Georg Fr. Nicolai, București, 1922; Peregrinari, București, 1923; Petru Arbore, I-III, București, 1924; Umanitarism și socialism (în colaborare cu Lothar Rădăceanu), București, 1925; Melodiile tăcerii, București, 1926; Poezii, București, 1926; Umanitarismul biblic, Iași, 1926; Glasuri în surdina, București, 1927; ed. (Miron-le-Sourd (Voix en sourdine), tr. S. Pavès, pref. Ștefan Zweig, Paris, 1939; Haluțismul, București, 1927; Drumuri în spirală, București, 1928; Internațională pacifista, cu o scrisoare și un mesaj de Romain Rolland
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Voies de la paix), pref. Romain Rolland, Paris, 1936; Der Humanitarismus und die „Allgemeine Nährpflicht”, Viena, 1931; Humanitarisme et individualisme, pref. E. Armând, Paris-Orléans, 1932; Peregrinari europene. Bulgaria necunoscută, București, 1932; ed. (Bulgaria desconocida), Buenos Aires, 1935; Prieteniile lui Miron, București, 1934; Umanitarism și eugenism, București, 1934; Cosmométopolis, tr. Rox Arp, București-Paris, 1935; Europa cea tânără, introd. Romain Rolland, București, 1935; Eseuri despre iudaism, București, 1936; Spiritul activ, București, 1940; Ultimele poeme, București, 1941; Popasuri la mari europeni, pref. Han Ryner, București, 1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
romantism, privit ca o orientare generatoare de iluzii și artificialitate, dar și admirația față de naturalism, recomandat pentru interesul, important în ordine ideologică, pe care îl acordă mediilor sociale noi (Ce scriem!). Opțiune destul de laxă, de vreme ce „metoda experimentală” este înlocuită de umanitarism și sentimentalism, mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
Frunzetti Născut la 7 Ian. 1918 la Bacău (7 Ian. era după stil vechi. Readusă la stil nou, data nașterii este 20 Ian. ceea ce înseamnă că era născut în Zodia Vărsătorului, care a imprimat câteva trăsături de caracter predominante: omenia, umanitarismul, nevoia de adevăr, spiritul independent, neconformist). Tatăl și bunicul său au fost născuți în Fălticeni și au fost, amândoi, ofițeri în armata română; oameni energici și activi. Mama sa (născută Pandele) era din Tg. Ocna. O femeie blândă, cu înclinații
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de „tezism”, pentru că în roman toți eroii negativi sunt evrei (E. E. Math). Curând presa franceză a denunțat un detaliu biografic necunoscut - participarea lui G. la război pe frontul de Est și comportamentul său „huliganic” față de evrei, în dezacord cu umanitarismul promovat în carte, precum și existența în bibliografia autorului a reportajelor de război, incriminate pentru caracterul antisovietic și antisemit. Gabriel Marcel însuși și-a exprimat regretul de a fi contribuit, în necunoștință de cauză, la gloria romancierului. „Scandalul” declanșat în jurul scriitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
poate evita clișeul, dar îl adoptă cu o încredere candidă, el potrivindu-se fondului sufletesc. Calea sângelui, carte a amintirilor de pe front, prefațată de o scrisoare a lui G. Bacovia și premiată de Academia Română, ajunge, prin tiparele biblice, la un umanitarism pur și înălțător. SCRIERI: Simfonii de seară, Bacău, 1926; Calea sângelui. 1916-1917, pref. G. Bacovia, București, 1929; Acorduri, București, 1930; Ad memoriam. Epigrame și epitafe, București, 1931; Draperii negre, București, 1932; Caietul cu simfonii, București, 1935; Cântece din sat, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]