225 matches
-
să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea drumurilor? — Da, dânsul - încuviință țiganul. — Păi de ce? Păi pe-aicea trece multă lume, e drum umblat: negustori, boieri ca dumneavoastră, oșteni, răzăși cu stare. O dată a trecut și Vodă. — Și tu ce faci aici? — Păi, iaca stau, cum mă vedeți. Și dacă vreun negustor sau vreun boier ca dumneavoastră sau cine-o fi să fie are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
te alegi tu, un turc năcăjit, un simplu soldat, după ce înaintașii tăi au cărat sute de ani la rând aur și argint din locurile cucerite? Măcar neveste să-mi aduc acasă, mi-am zis, să vadă satul pe unde arn umblat, dacă altceva nu găsesc. Pentru că uită-te și tu în jur, lucruri de valoare nu sunt. Și să nu crezi, bre - spuse turcul coborând glasul - că nu-mi dau seama că imperiul nostru e în declin. Ascultă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe scări până la el. Îl împușcasem deasupra cefei, unde începea gâtul. Sângele țâșnea în răbufniri scurte și curgea de pe hol până pe treapta de sus, unde făcea o băltoacă nouă într-una dintre zonele adâncite care se formaseră de la prea mult umblat, și se adăuga sângelui întărit al mamei din noaptea de dinainte. Mă sprijineam de grilajul scărilor, în partea cealaltă, și nu mă apropiat de el și nu știam dacă e viu sau mort. Când am văzut că sângele nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doi, i-am spus controlorului, oferindu-i zîmbetul meu cel mai frumos. — E la fel ca pînă la Finisterre, mi-a replicat acesta indiferent. Aici au plătit bilet pînă și soldații lui Hristos. Ori banul Îl dați, ori pe jos umblați. Iar lozinca e gratis. Duetul de călugări, care purtau sandale și o rasă din sac maronie, de austeritate franciscană, confirmă, scoțînd la iveală două bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
turn monumental asemănător pagodei, ornamentat cu sculpturi indiene. O bijuterie arhitectonică! Poate fi întâlnit în multe țări din Asia de sud-est. Păcat că e noapte și nu pot vedea în amănunțime această operă de artă de mari dimensiuni. Puțin obosit de atâta umblat, nu îmi vine să mă duc la culcare... Aplicând principiul latin „Festina lente”... mai trag de timp și mă mai delectez cu câteva obiective din zonă. Mă întâmpina și alte străzi cu nume de lăcașuri de cult religios (ca deh
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
ascunzi în tine; te-ai convins că, trupul tău, nu-i decât deșărtăciune și-abia azi apleci spre mine ochii ce-au stârnit războaie și mai știu ce te frâmântă: mâna ta, de magdalenă, să îmi spele, de noroaie, prea umblatele-mi ... picioare. Referință Bibliografică: nici nu știi... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1070, Anul III, 05 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NICI NU ŞTII... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362510_a_363839]
-
fusese acolo, se va duce și el acolo să vadă și să vină să le povestească ăstura, lui Leu, lui Ioviță, lui Radu și cu cine s-o mai întâlni el, ce minuni, să vadă și ăștia că e om umblat, nu e un prost așa cum îl cred ei. Iar privi pe stradă, din pământ și din moloz ieșau nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
urma înspre tine. Anevoioasă-mi e umblarea Cu orice pas și sufletul mai greu, Și bătucită-n jale-mi e cărarea Ce duce înspre tine dragul meu. În clocot de durere-mi fierbe pasul Și tălpile desculț însângerate, De cât umblat-am după tine-o viață Și-s tot aici, iar tu ești tot departe. De cerul iar va plânge pentru mine, În al său hohot voi muri și eu, Și-ngenungheată din a mea cătare Te-oi slobozi să nu mai
CÂND CERUL PLÂNGE PENTRU MINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368550_a_369879]
-
secretar cu tot felul de chestii, cu interese particulare? Cu fitile? -Stai, domnule, nu te enerva! Este o problemă în care am dreptate. Ascultă!.. -Dacă ai dreptate, de ce nu te duci dumneata la el? Să fiu eu bumbăcit în locul dumitale? Umblați toți cu intervenții, cu relații! Peste tot, numai cu relații! -Iată uite cine vorbește! N-ai intervenit dumneata pentru Sucitu? Este al patrulea telefon pe care îl primesc pe ziua de azi. Faceți cu toții presiuni asupra mea. Nu știam că
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
de ceasul morții o altă inimă crescută aproape de cealaltă cultiva uimire de jur împrejurul venei asemeni unei aorte în ritmicitatea aripii aș fi căutat amintirea primului zbor ca o stâncă dezlipită din obrazul muntelui fugăresc îndrăzneala pietrelor de a smulge drumurilor castitatea umblatului dăruiesc viață cu împrumut și nu permit sinceritatea ca o dulce povară de întoarcere în mulțimea umbrelor am sângerat în podurile palmelor tânguirea pietrelor suspendate în gesturile pruncilor pentru a nu mai traversa o lume cu tălpile goale Referință Bibliografică
GLASUL PRUNCILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367312_a_368641]
-
draperii plușate. Mai rămânea de schimbat lustra, de procurat o statuetă și un vas chinezesc...Cam atât. Cam atât? Altcineva, să zicem că domnul Ghezuntertoit, a avut o altă părere. In primul rând, el era expert, cunoscător în materie, om umblat. A privit tablourile în tăcere, s-a apropiat, s-a îndepărtat și într-un târziu a oftat: - Nu se valorifică... Păcat! - Cum adică? s-a interesat Irmiahu. - Tablourile pierd din ansamblu și din particular pentru că lumina e nepotrivită și cadrul
POVESTE NETERMINATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367420_a_368749]
-
piațetei și firul se destrăma într-o poveste/ . Însă nu trebuie uitat țelul, iubirea fără limite cântată în toate ocaziile, foamea de înțelegere și armonie de care avem atâta nevoie înconjurându-ne cu versurile /nu-ți stau în calea mult umblată, în șoapte să mă chemi, să știu că nu-s uitată/. Dorina Neculce se încadrează pe linia poetică și o glorifică. Sentimentul de împlinire a viselor pre și post ulterioare din opera ei, îmbunătățește comunicarea întrerupând discursul epic, moderându-și
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
acelui om? http://acum.tv/articol/5688/ D-l Panduru Ion · - Aaa, despre portretul doamnei aceleia? Eram în Germania, Bamberg, și aveam comandă de portret de la o florăreasa - a nu se confundă Blumerin cu țigăncile florărese de la noi - o femeie umblata cu o proprietate în Franța, Provence, care mai frecventă muzeele, e adevărat, sporadic și care mai știia că pictorii adoră vinul roșu, femeile, etc. Mă rog,o idee din această despre pictori, poate nu întotdeauna falsă. I-am făcut portretul
INTERVIU CU MAESTRUL PANDURU, UN OM CU HAR, CUPRINS DE AURA SFANTA A PASTELUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348023_a_349352]
-
universul acesta cunoscut. O singură cameră pentru șase miliarde de chiriași. Sunt un ins oarecare, înghesuit în camăruța asta. Condamnat la viață. Nimeni nu știe însă că trăitul într-o cușcă dezumanizează până în măduva oaselor. Libertatea poartă cu sine graba umblatului fără nicio țintă. Îmi sângerează genunchii de la mersul în linie dreaptă prin pădurea de nisip unde creatorul mi-a ascuns clepsidra cu glasuri. Glasurile astea nenorocite sunt umbrele mele. Cu ele defilez în fruntea drumurilor altora. Pe ale mele nu
VIAŢA CA UN JOC DE NOROC de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348194_a_349523]
-
aducă vânat din pădure? Păi așa fac toți bărbații din satele lor. Ce-o să mănânce copiii ei? Când spiritele se mai liniștiră, după ce Artemie Stepanovic își regăsi liniștea în propria sa casă, mâncând și odihnindu-se un pic de truda umblatului prin pădure, veni la el mezina casei, Katya, cu un aer misterios, să-i spună ceva ce avea ea demult pe suflet. - Tati! Știi ce bine-mi pare că a scăpat puiul și căprioară! Nici nu știi ce bucuroasă sunt
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
moșu’, observând asta, mi-a zis: - Ce, bă, nu-ț’ priește? Să știi șî tu că gazu’ șî pelinu’ sunt sfinte pentru pureci șî păduchi! Într-adevăr, avea tot timpul pe sub pat, pe sub masă, pe sub ladă și prin locuri puțin umblate, pelin - verde vara, uscat în restul anului. Mirosea frumos în cămăruța lui, firește, atâta timp cât nu-și dădea cu „gaz” pe cap. Era un om mic de statură și, curios, la cei peste optzeci și cinci de ani ai săi, avea
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
un visător, să pot să stau oricât să număr norii, când timpul m-ar uita-n alunecarea lui, nepăsător, îmi vor purta departe visele, pe aripile lor, cocorii! Locul în care aș alege să visez, ar fi departe de cărările umblate ca, furișat, din lumea tumultoasă, să pot să evadez să-mi construiesc visele în eternitate. Furtunile deșarte mă vor ocoli mereu, îndepărtate de a viselor magie, deasupra mea, va străluci etern, un gingaș curcubeu oprit în ochii mei din marea
RONDELUL VISĂTORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365657_a_366986]
-
Iepurici tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să strige și să țopăie de bucurie! Din ceață se ivește Iepurica, pufnind ca o locomotivă... Dând cu ochii de cei doi îi întrebă: - Pe unde umblați, neastâmpăraților? Nu mi-ați promis că stați în casă până mă întorc? Pe unde...ați umblat? Cei doi iepurași se ascund unul în spatele celuilalt de rușine că au supărat-o pe mama lor. Când le văzu stânjeneala îi cheamă lângă
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
mai rămas decât una (piramida lui Keops). • Gloria a fost și rămâne o iluzie; este efemeră (din gr. ephemeros, ceea ce înseamnă o specie de fluturi care nu trăiesc decât o zi). • Cu marele risc de a călca pe drumuri îndelung umblate, vom spune că numai geniile au parte de posteritate. Să ne gândim ce-ar fi literatura universală fără Homer, fără Dante, fără Shakespeare, fără Goethe, fără Eminescu? Și ce-ar fi muzica fără Beethoven, fără Bach, fără Verdi, fără Enescu
GLORII, MODELE ŞI CAPODOPERE de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352287_a_353616]
-
se vrea o prezentare a celor mai valoroase romane ale antichității, romane în care aventurosul și călătoria reprezintă modul de viață al unor personaje care, deși poate fără voia lor, rătăcesc în permanență pe drumuri mai mult sau mai puțin umblate, în căutarea unui ideal, a unui vis, a unei identități”. Dorina Șișu își pune în valoare calitățile sale de analist, de investigator și realizează o tranșantă incursiune într-o lume, pe cât de îndepărtată (cronologic vorbind), pe atât de actuală. Din
INCURSIUNE ÎN ROMANUL GRECO-LATIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350817_a_352146]
-
fusese acolo, se va duce și el acolo să vadă și să vină să le povestească ăstura, lui Leu, lui Ioviță, lui Radu și cu cine s-o mai întâlni el, ce minuni, să vadă și ăștia că e om umblat, nu e un prost așa cum îl cred ei. Iar privi pe stradă, din pământ și din moloz ieșau nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
în fiecare piatră rotunjită până la nesuportarea călcatului în serie am descoperit cu stupoare că străzile nu mai erau așa de nehotărâte în privința adunătorilor zilnici de urme nu făceau nimic rău decât să cosmetizeze bunul simț al asfaltului îngropat în nesimțirea umblatului de sus în jos și până în măduva vitrinelor îngălbenite-n termopane care străjuiau crizele automobilelor cu noaptea încă rotunjită pe capote dar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate încheieturile
PĂDUREA MEA DE LUNĂ PLINĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351070_a_352399]
-
pentru nașterea dintr-un singur salt dacă ar fi contat vreodată de unde îmi trag liniștea toată lumea mi-ar fi stat în vârful frunții urlând cu pieile goale chemarea sinelui colectiv dar nu sunt decât eu în pustiul îngrămădit de toți umblații cu un cârd de cuvinte înglodate-n datoria buzunarelor sfârtecate cu refuzul de a crede pur și simplu câmpiile unde îmi alerg eu nebunia au crescut păduri de picioare zvelte în ultima vreme deja înnodate unul din celălalt până la inconștiență
CÂMPUL CU NODURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351150_a_352479]
-
pe cei care pleacă plângând, fluturând întruna batiste. Viața e crudă cu unii ; îi duce la marginea lumii . Noi așteptăm ani de-a rândul, să se-ntoarcă bogați, dar nu-i mai primește pământul : trupul le este putred de-atâta umblat, iar sufletul, dintr-un desfrâu neînțeles, le este, peste măsură, spurcat. Mai târziu, cu siguranță se vor întoarce nepoții. Dar timpul ? Timpul pe toți ne destramă ... și ne vom mai întâlni cu toții, când, cine știe ce preot va stropi cu vin mâncarea
MAI TÂRZIU, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355951_a_357280]
-
nefaste. Am păstrat în schimb aura normală a lucrurilor, pentru ca să tragem învățăminte din ceea ce s-a întâmplat, cu bune și rele, fiind convinsă că bunul Dumnezeu ne-a lăsat pe pământ să fim de folos semenilor. Fotografie- locuri de mult umblate purtate-n suflet Mi-au rămas în minte pentru totdeauna meleagurile ialomițene pe unde am trecut prin anii 80. Mai presus de orice m-au impresionat oamenii locului, mai cu seamă feroviarii în preajma cărora mă aflam. De unii dintre ei
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]