376 matches
-
Versuri > Omagiu > A DISP[RUT UN TITAN Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Azi cu mare durere-n suflet Condus-am pe ultimul drum un titan, Cu glas duios și ușor umblet, A jucat roluri mici și mari spontan... A scris în cartea teatrului românesc Pagina vieții sale de mare actor, Cu cuvinte subtile ce amintesc Că e critic al meschinăriei, mustrător... A dat lumii ce-avea mai bun în el, Rol
A DISP[RUT UN TITAN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385178_a_386507]
-
m-ai vegheat, Și-alături, în genunchi, mi-ai dat răbdare... Mi-ai șters cu mâna-ți lacrime amare, Și mi-ai zvântat de chin rănitul suflet, Iar crucea mea de multe ori luat-ai, Făcând ușor și lin umilu-mi umblet... În seara asta, Doamne, dă-mi povață, Iubire, har și binecuvântare, Să pot să-mi duc pe lume crucea-n spate, Cu bucurie multă, cu răbdare! Am fost în astă lume-un simplu dascăl, Am râs pentru copii, mereu eu
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
fuduli de fel Să-i punem la colț, doar într-un rastel, Moțul să-i tăiem chiar unui trifoi Când se rățoiește încruntat la noi... Să scriem cu raze de senin în suflet, Răul să nu aibă niciun fel de umblet, Cumpăna fântânii să apară-n zare, Când deșertul strânge și setea ne doare... 5 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Conjugăm / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015. Drepturi de
CONJUGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384461_a_385790]
-
viers de ciocârlie, Doar cucu-frate cântă, parcă Îmi minte, inima pustie, Păienjeniș de lacrimi țese Spre depărtarea ta tăcută, Un dor ce-ar vrea să nu-i mai pese Că zarea i se-arată mută. De-atât privit și-atâta umblet Și-ncovoieri sub așteptare, Uitat-am că te port în suflet, Pe lunga timpului cărare. *** Referință Bibliografică: Spre care dintre zări ... ? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384475_a_385804]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului cu fața spre pietre cuvântul e gol , nu mai plânge, cine transformă lacrima-n sânge, am pierdut noțiunea de vetre, mă-ntorc mereu cu fața spre pietre, caut răspântia pe unde te strig, de-atâta umblet mi-e dor și mi-e frig, se-aude glasul tău îndurerat, cine mă caută, cine-a strigat, ochiul cel rece mă tot petrece, mă uit pe stradă, cine mai trece, nimeni nu râde, nimeni nu plânge, din steaua polară
CU FAŢA SPRE PIETRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382537_a_383866]
-
cuvenite, Cu fulgii ninge-n suflet și-o speranță, Că nu-s prea iute tâmplele albite. Din iluzorii oameni de zăpadă Clădit-am vreme lungă stări de suflet, Atunci când ochii-nchiși cercau să vadă, Că vii printre nămeți cu linu-ți umblet. Dar stratul de omăt se subțiază Sub razele de soare ce-l ciuntesc, Desprinse din dezgheț pe la amiază, Topind și visul meu cel nebunesc. *** Referință Bibliografică: Din iluzorii oameni de zăpadă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN ILUZORII OAMENI DE ZĂPADĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384052_a_385381]
-
discuții pe toate le știi îmi dai impresia unui om ce a văzut multe în viață și a trecut prin multe. Dar am eu impresia că ți-a plăcut să vagabontezi prin lume . Te-ai ales cu ceva din atâta umblet în afară de experiență mă refer la partea materială a vieții,“ spuse Doru. ,,Cu mare lucru nu, am câștigat mult și am cheltuit mult de asemenea am mai trimis la copii însă cum bine ai observat mi-au plăcut petrecerile și călătoriile
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
am ascuns voința în amărăciune, Am dat credit dublu ignotanței Înlocuind succesul cu deșertăciune... Ne-am îfrânt voința pentru mărunțiș, Ne-au intrat cu bocanci-n suflet, Legi pentru ei, iar noi doar hățiș, Pe cărări străine,e al nostru umblet... Referință Bibliografică: TOTUL PE NIMIC / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TOTUL PE NIMIC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383333_a_384662]
-
ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i,de lumi roase! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MONOGRAMA / Doina
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
Articolele Autorului EU NU VREAU SĂ MĂ-NȚELEGI M-ai trezit cu colțul ierbii, germinând la mine-n suflet Sub zăpada ce-ai uitat-o strălucind în ochii mei Urci cu seva prin ierbare, ce mi s-au presat sub umblet Să-mi acoperi trupul tandru, cu sărut de ghiocei Cântecul ascuns în mine primăveri vrea să erupă Fildeș interzis de pian mă incită și mă doare Alb și negru ne e jocul, ca o simfonie-n culpă Ultimul acord, te
EU NU VREAU SĂ MĂ-NȚELEGI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382818_a_384147]
-
inima preaplină... Urcă seva prin copaci, Verde crud să mă desfaci Și toți mugurii pe ram Să-nflorească-n alb balsam... Nuțuveri și ghiocei Să răsari sub pașii mei Ninse flori la mine-n suflet, Vraja Ta, în al meu umblet.... Antonela Stoica 1 Martie 2017© Referință Bibliografică: DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382856_a_384185]
-
când iarna discret s-a așezat Chiar dacă peste plaja alb-cenușie Numai timpul prezent s-a schimbat! CLIPE E târziu pentru tărâmul făgăduit Basmele s-au risipit în spirale Și pentru multă vreme cuvintele-au găsit Printre pietrele rămase-n cale Umbletul cu epiderma uzată,însuflețit Șirul pașilor fără odihnă mi-a permis Ca o lumină să mă-nalț,nepieritoare Să cresc pe cerul când întunecat,când deschis Să pun în calendare clipe-mbietoare Clipe nedate pentru vis ! Citește mai mult PROMITE
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
e foarte frumos! mă persiflează . Nici nu se putea mai bine! Când îți mai vine o idee de asta să mă anunți cu două zile înainte! Să am timp s-o analizez. Tac și nu mai zic nimic. De-atâta umblet prin aglomerație simt junghiuri la picioare. Și astea nu erau nimic pe lângă strigătul deznădăjduit de „mațe goale” . De pe scena aia, din depărtare, formația Voltaj mă lua și ea „ în balon”. -" Tânăr vreau mereu să fiu, Să trăiesc așa cum știu, Ca
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
iartă, chiar de-ți este greu, Tot ce în viață ți-am greșit! Mă iartă că te-am vrut al meu! Și iartă și că al meu zâmbet De mii de ori te-a ocolit, Iartă-mi și urma de sub umblet Că-n nopți târzii nu te-a găsit! Și iartă, eu te rog fierbinte, Privirea-mi ce te alunga Și plumbu-mi care prin cuvinte Pe suflet greu ți se-așeza! Să-mi ierți și trupul istovit Căci uneori nu te
MA IARTĂ TU... CEL MAI IUBIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382977_a_384306]
-
bulgărelui de lut. Punțile de lumină sunt și respirații ale Duhului. Ele mărturisesc arderi și speranțe, apără, judecă cu măsură și, mai ales, aduc bucuria celor ce le calcă pragul de a se redescoperi, de a-și privi și altfel umbletul pe „pământ rătăcitor”. În țesătura lor ideatică poate adăsta gândul fiecăruia; deslușind. O astfel de lege nu l-ar mai fi trădat pe Marele Blaga pe drumul spre Premiul Nobel. Ce bine i-ar fi stat literaturii române dacă spiritul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
privește La frumusețea lunii de pe cer. Luceafărul, în vis, ea și-l dorește. Femeia poartă-n suflet... un mister. Femeia e flacăra ce-o porți în suflet. E a ta dorință în noaptea despletită Este blestem, ce te ține-n... umblet! Doar lângă femeie, ai viața împlinită. Iubire și durere, dorință și tristețe, Iertare, bucurie și... mult soare, Ea le poartă-n suflet cu blândețe. Iubește-o, căci Femeia este-o floare! D. Theiss Referință Bibliografică: Femeia / Doina Theiss : Confluențe Literare
FEMEIA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383286_a_384615]
-
frate al meu! - zise Metodiu. Numai cel ce iartă va trece curat în lumea unde ai vrut tu să mă trimiți. Și, scurtă vorbă, cei doi frați mai tăifasuiră puțin, timp în care Metodiu îl lămuri la ureche despre rosturile umbletului lor, de i se făcu lui Dărăban părul măciucă; abia acum își dădu el seama câte cărți citise Metodiu cu banii luați pe oile vândute. Vorba ceea: ai oi, ai parte; ai parte, ai carte; ai carte, mare brânză! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasea, întorcându-se spre tejghea: Macek! Țal! Episodul 107 îN CARE POVESTITORUL îȘI CONTEMPLĂ PANA. CIUDATĂ SCULĂ! Ai zice că nimic pe lume nu-i mai gingaș, mai diafan, mai neînsemnat, în fond, decât o pană de gâscă. De câte ori, în umbletul nostru existențial plin de importanță prin curți, pe lângă cotețe, pe drumuri de țară ori pe cărări de munte, n-am zărit, abia înregistrându-le în colțul retinei, pene mai mari sau mai mici mișcându-se de colo-colo sau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci, de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de pești zburdalnici, oamenii vor înțelege că am avut dreptate, că este mai bine să fie buni decât răi și, când se va întâmpla așa, vor zice că avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
iarna aproape iarnă pe munte, iarnă pe ape iarnă pe slovă, iarnă prin gânduri, scrisă în stele, sau printre rânduri. Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere așază pe suflet Si drum de lumină-mi presară pe umblet. Mă știe pe nume și grija mi-o poartă, E unic în lume cerescul meu Tată!
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cheamă . Iubirea n-are hotar și nici dragostea n-are vârstă . Sau poate știe cineva ; eu n-am habar . Și-atunci, de ce toți mă mustră ? Nu erai tu , era alta și la fel îmi era soarta, la fel mi-era umbletu'. Înțeleg că din atâtea ... din toate , să nu fi fost tu . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Să nu fi fost tu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 596, Anul II, 18 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright
SĂ NU FI FOST TU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364267_a_365596]