560 matches
-
Alecsandri; Eugeniu de Savoya; casieria din C. Aradului: străzile Circumvalațiunii nr. 29, 39, 43; Frasinului nr. 1, 7, 11; Popa Laurențiu nr. 2, 9; Gh. Lazăr nr. 21, 25; Teiului nr. 4-12; Timiș nr. 22, Stelelor nr. 3, 14E; Într. Umbroasa nr. 1, 3; Aleea Cascadei nr. 1, 2; Al. Creației nr. 1-12; casieria din Bd. Iuliu Maniu: Zona Steaua (p), Calea Șagului (numere pare); străzile Grădinii; Lacului; Fructelor (case); Curcubeului; Cucului (p); A. Ipătescu nr. 19, 25, 27; casieria din
Agenda2003-5-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/280645_a_281974]
-
bursei americane, concernul Windham Worldwide căruia îi aparține lanțul hotelier Ramada. Odată cu deschiderea oficială de luna trecută putem spune că am intrat și noi în rândul lumii globalizate. Știați că semnificația cuvântului Ramada (de origine spaniolă) este aceea de loc umbros la marginea drumului? Dar de brunch-ul organizat aici? Mai multe informații referitoare la acest „must have”, la pagina 10.
American lifestyle [Corola-blog/BlogPost/96941_a_98233]
-
aer mereu proaspăt și parfumat. Dacă alegi să crești mentă într-un ghiveci, vei vedea ca aceasta va crește foarte repede și nu vei avea prea mult de furcă cu ea. Cu toate acestea, trebuie să știi că preferă spațiile umbroase și are nevoie de apă o dată la două zile, în special vară. Folosește mentă pentru a combate răcelile, pentru a-ți construi un sistem imunitar mai puternic și pentru a combate greață. Mentă este cunoscută și pentru abilitatea ei de
PLANTE MEDICINALE PE CARE TREBUIE SA LE CRESTI IN CASA [Corola-blog/BlogPost/93129_a_94421]
-
și mistere. Cum bine s-a observat la cenaclu, Mendebilul lui Mircea Cărtărescu are aici un omolog liric, care favorizează, deopotrivă, plonjonul în trecut și distorsionarea fantasmatică. Explorările se petrec, de data aceasta, în edenul rural, într-o casă bătrânească umbroasă, sub un nuc unde fac cerc copiii sau la râul unde ei aprind focuri și se dedau la ritualuri specifice vârstei. Atunci și acum, Oona este subiectul numărul unu: "vara asta ne-am adăpostit sub nuc/ n-a plouat săptămâni
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
în perioada 16-20 ianuarie Timișoara. Casieria din str. Ștefan cel Mare: străzile Lorena, Alsacia, Telegrafului, Tibiscus, Oituz, Matei Corvin, Într. Doinei, Ungureanu; casieria din str. Gheorghe Lazăr: străzile Circumvalațiunii, Gh. Lazăr, Frasinului, Aleea Cascadei, Bd. Cetății, Brândușei, Teiului, Creației, Într. Umbroasa, Suceava, Madrid; casieria din Bd. Iuliu Maniu: străzile Munților, Zărand, Iris, Banatul, Cap. Damșescu, Vulturilor; casieria din str. Ialomița: C. Aradului nr. 15-29, C. Lipovei nr. 1-23; casieria din Piață Küttl: Piața Crucii, străzile Oltul, Gh. Doja, 1 Decembrie, Arieș
Agenda2006-02-06-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284631_a_285960]
-
a crescut pe vatră, pietrele au tresărit în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am visat o pădure de cerbi! Aveau ramurile umbroase și dure, bătrâni ca a lunii petală de argint clătinată în salbe duceau cu ei pădurile albe. Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
trunchiuri răsturnate, ori să-ți faci vînt cu crengile copacilor dintr-un loc în altul. Totul părea ca-n junglă, ba chiar și mai avan. Erau fel de fel de copaci, unii mai groși, alții mai subțiri, unii înalți și umbroși, alții scorburoși și uscați ca niște schelete; vedeai uriașe sălcii plîngătoare, cu crengile întoarse pînă la pămînt, sub care puteau să-și afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vânatul,cei trei porniră din nou la vânătoare.Simțindu-se rău,Imogen făcu imprudența să bea întăritorul din sticluță și căzu într-un somn adânc.La întoarcere,Bellarius și frații ei o crezură moartă și o duseră într-un crâng umbros.Aici o acoperiră cu flori și cu frunze aromate.Când se trezi,Imogen,închipuindu-și că a visat,glăsui: -Se făcea că sunt paznicul unei peșteri și pregătesc demâncare unor ființe cumsecade - gen klingonieni;dar cum de-am ajuns aici
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că, intrând în prea multe subtilități textuale, Cosmin Perța ratează coerența de gen. Întâmplări la marginea lumii nu e - oricât ne-am dori-o - un fantasy. Tot punând în abis și scoțând din necesare fundături firul epic, tot reflectând zonele umbroase ale scriiturii, el uită că supapele unei asemenea narațiuni trebuie, odată și-o dată, închise cu grijă. Desigur, e amuzant, în primă instanță, că marea încercare de a fura securea piticului Woran se rezolvă cât ai clipi printr-o hipnoză fără
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
jgheab și în mușchiul verzui care crescuse pe pereții acestuia. M-am apropiat și eu de fântână. Părea o fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată, abia ghicindu-se din răcoarea pereților. Ghidușa a venit lângă mine și s-a aplecat și ea peste margine, privind în jos. Se pare că are apă, am constatat eu. Păi are, cum să n-aibă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
oasele ei de pasăre gata să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Albu, întâlnind în oglindă ochii lui Matei care de-alături, din biroul avocatului, o fixau cu nu mai puțină surprindere, dar și măriți de beatitudine. Ca să se desprindă din focul lor reflectat îi trebui un mic efort, apoi traversă încăperile umbroase și ajunse în camera ei, surâzând privirilor lui pe care le avea mereu în față" (p. 205, în prima ediție). Romanul lui Radu Petrescu nu poate fi savurat fără aceste compoziții de forme, culori și intensități, fără reverberațiile de sentimente
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
etaj seamănă cu un subsol străbătut de țevi, cabluri, cu coridoare, camere și mobilier identice. În lumea cenușie, umbrele apar proiectate pe paviment, pe ziduri, ca în teatrul Nô, ele cresc amenințătoare sau reflectă o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este cenușiu și prăfos, o lume lipsită de culori, de viață, artificială. Și de neuitat, scaunul de tortură aflat la capătul unei punți metalice suspendat în mijlocul unui furnal dezafectat, scufundat într-o lumină difuză. Leitmotivul filmului
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
cultură cu o mie de locuri, cartierele nou construite, dau fostei cetăți feudale aerul unui oraș modern și activ. Lumina băimăreană în care se răsfață adierea caldă a Adriaticei, suflând peste Banat, spre nord, atrasă de curenți reci din văile umbroase ale Tisei, peisajul dulce, vaporos în care crește castanul Italiei, au creat aici o harnică școală de pictură și grafică, pe lângă străvechea artă regională a sculpturii în lemn. Dacă vizitați orașul iarna, nu pierdeți ocazia de a privi operele pictorilor
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
de lungul drum, după o alergare nestăvilită de mai multe zile, timp în care căruțele stârniseră un colb de se întunecase până și soarele de la asfințit, șatra lui Iorgu Stănescu se opri la marginea unei păduri de foioase, cu poieni umbroase și păsări cântătoare. Apariția acestei oaze de verdeață era o adevărată binecuvântare cerească. Întâi coborâră din căruțe dancii. Unii dintre ei, mai nerăbdători, se aruncară spre pământ, din goana cailor. Mulți veniră de-a bușilea, dar nici unul nu schiță vreun
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aripi de toată frumusețea, foarte fine, asemănătoare cu cele ale libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece macarale se roteau deasupra unui pruncușor din beton, care creștea văzând cu ochii. Artera care delimita teritoriile fusese Înainte vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru cei ai locului. Apoi, clădirea liceului, situată În capătul bulevardului, a fost demolată, iar În locul ei s-a căscat gura unui pasaj. Copacii și felinarele au dispărut, asemenea dalelor de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de gaz, peste podul de cărămidă de pe Wimble, peste două terenuri goale, și ar fi constatat că nu se află pe aleea care urcă spre drumul cel nou și spre viluțe, ci la marginea unei păduri ciudate, În fața unei poteci umbroase pe care n-o apucase niciodată și care ducea Dumnezeu știe Încotro. Își luă mâinile de pe umerii ei și spuse, fără s-o atingă: — Cât de dulce ești! Și apoi, cu uimire: — Atât de scumpă! Nu simțise niciodată până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-au regăsit, în final, cei doi soți. Visul de la Nanke În timpuri străvechi trăia la Guangling un om pe nume Chun Yufen. În curtea dinspre sud a casei sale era un salcâm uriaș, cu o coroană foarte mare și umbroasă. Într-o zi de vară, când neamurile îi aniversau ziua de naștere, personajul poveștii noastre a băut mai multe pahare de vin și s-a culcat apoi la umbra salcâmului, adormind buștean. A avut un vis frumos în care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o să devii eu peste 20 de ani, timpul ăsta stupid: atunci sau cândva, cel mai bine e acum: dormi Matei, mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, BauBau te-a pândit ce te-a pândit de acolo, după colțul umbros al camerei lui tata (veșnic așa, întunecos, de acum până pururea și-n vecii vecilor amin) n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina va cere senvișuri va citi va pleca iarăși, pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noaptea aceea în care mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a desprins o bucată de întuneric care gonea spre noi, cuvintele dispăruseră ca de obicei (oricât se străduiau să rămână scrise, erau șterse, literă cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu mă puteam uita de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe care l-am smuls din Stanley), Încă mai auzeam În minte muzica. O lăsam să cînte. Deschideam ochii În beznă și mă gîndeam la Frumoase. GÎndurile mi se atingeau de catifeaua pielii lor, Încercînd să se strecoare În căldura umbroasă a fantelor trupurilor lor. Dorința era insuportabil de intensă - era o linie lungă și fierbinte ce-mi străbea tot corpul. N-am Înțeles niciodată cum de poate să suporte Jerry să se chinuie În așa hal, de unul singur, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați văzut procedeul, Mma Ramotswe: sfoara iese dintr-un furtun subțire și picătura de apă se prelinge în sol la baza plantei. Chiar e un procedeu care dă roade. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]