131 matches
-
Scriptură referitoare la frumusețea fizică a Domnului, în pofida profeției lui Isaia care Îl vede pe Mesia ca fiind „urât” la înfățișare:Origen pune „urâțenia” Domnului din această profeție în legătură cu kenoza Sa, căci Logosul și-a asumat condiția umană în deplină umilitate, deșertându-Se de slava dumnezeirii Sale, ceea ce nu este în contradicție cu afirmarea frumuseții Lui divino-umane. Origen aduce în exegeză ideea necesității curăției morale a privitorului pentru ca acesta să poată contempla Frumusețea lui Hristos. „Hristos Domnul, frumos sufletește ca si
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
mărturisește autorul însuși, maestrului: „Dacă nu l-aș fi cunoscut, n-aș fi putut scrie această carte. Dacă l-aș fi ascultat, n-aș fi scris-o“. Descinzând, cu experiența înălțimilor și nu fără orgoliul (ceea ce ar putea echivala cu umilitatea) apostolatului, din Păltinișul - Olimp, discipolii lui Constantin Noica încearcă să concilieze regalitatea filozofiei cu derizoriul și cu amorful vieții cotidiene. Dintre „inițiații“ de la Păltiniș, pe Andrei Pleșu îl preocupa cel mai mult reflecția asupra actului etic, integrarea faptei morale în
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
și Ed. Soc.) au netezit calea multora spre îmbogățire, în schimbul... în schimbul a ce? În schimbul unor fantasmagorii gigantice, iată, mărșăluind astăzi, cu tălpile lor cazone, de-a lungul și de-a altul țării, într-o cadență de lagăr. Față în față: umilitatea, bunul simț, acel proverbial la locul lui al românului, cu triumfalismul searbăd și înfricoșător. Firescul cu nefirescul. Iașul, oraș la locul lui, n-a scăpat nici el de sinistra repartiție geo-artistică. Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene." Și încă ceva. C-un picior pe scara avionului, vă cer favoarea de a-mi acorda, pentru două săptămîni, calitatea de ambasador al dumneavoastră cei mari iubitori de Iași acolo, în serenissima cetate de pe Lagună
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în saloanele de prim rang ale Europei și se bucura de compania spiritelor prime ale începutului de secol. E un model încîntător felul în care Martha, din statutul ei privilegiat (bogăție și inteligență), a rîvnit cu autentică sinceritate și nobilă umilitate la condiția nu mai puțin nobilă a țărăncii frumoase și agere la minte, pe care și-o făcuse prietenă, de a-și duce traiul în modestie, fără să conștientizeze, mai ales arogant, harurile cu care o lăsase Dumnezeu pe pămînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
manuscris volumul de memorialistică Întâmplări de când eram pe pământ. Traiectoria cărților lui M. înregistrează evenimentele unei biografii spectaculoase în felul ei. „Băiatul Sofiei - din flori”, cum s-a autodefinit într-un vers, asumă poetic condiția de marginal, de anonimat și umilitate, iar poemele sale poartă o vizibilă amprentă autobiografică. Practicând „o poezie grefată pe ipostaze ale existenței” (Romul Munteanu), se manifestă de la început ca un „elegiac confesional” ( G. Călinescu), marcat, cu intensitate variabilă, de momente succesive ale sensibilității lirice contemporane. Poetul
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de călătoriile pe mare. Primul ciclu din Pași spre lumină, intitulat Fragment de jurnal, încearcă să prindă felul în care, în umilitatea periferiei și a atelierului, imaginile înregistrate aveau efecte și reverberații magice, declanșând starea lirică. Privirea îi cade pe concretul imediat, descris conștiincios, dar tern, în ciclurile Rurale și Urbane, unde sunt prezente imagini ale Bărăganului natal sau ale suburbiei bucureștene
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
scurs fagurelui nostru gândul/ se duce somn cu sufletul/ străin spre un calm orizont// la cruce de poteci oprise caleașca lină// cortegiu” sau înșiruirea, nesfârșită parcă, a numelor date celui rău de către țăranul român. Extrem intelectualizată, epura expresiei respiră totuși umilitate și dramatism auster al interogației asupra propriei condiții: vocație minoră, falsă damnare, manierism, destin? Comunicarea pendulează între sentimentul înfrângerii irevocabile - „zăbovesc sub semnul eșecului fără egal în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
care au împins până la paroxism idealul Binelui ca ultimă realizare a unui individ împlinit într-o societate perfectă; a accepta trăirea conflictuală a unui echilibru social susținut nu pe "Unul" supraordonat, ci pe înțelegerea ființei umane ca reunire de umor, umilitate, dar și de humus de umbre și lumini, de bine și demoniac. Înclinația autorului spre paradox ca mod de gândire înrudit cu acela al marilor moraliști francezi din secolul al XVII-lea (cum se vede din formularea precedentă) și abundența
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
își găsesc rațiunea de a fi în rădăcinile arhaice ale instinctelor gregare celor mai primitive. Aceasta este forța "deontologiei": să trăiești în prezent moduri de a fi cum nu se poate mai vechi. Motiv pentru a reveni la mai multă umilitate! Instinctul societal Profund este puțul trecutului. N-ar trebui să spunem că este insondabil? Thomas Mann, Josif și frații lui Teama de paganism este aici, constantă, solidă, într-un fel irațională. La fel în ceea ce privește naturalismul. Nici unul, nici celălalt nu trebuie
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mozaicului bizantin pe superficii văruite? De fapt, îl admira. Își ocrotea atât de mult familia, fie și colaterală, încît pentru o pereche de ghete cerea audiență și pierdea câteva ore. Hazul întîmplării era altul. În timp ce Dan Bogdan solicita cu atâta umilitate un nimic, el, dacă i s-ar fi cerut același lucru, ar fi luat o mină oficială și îngrijorată de dificultăți, ar fi reclamat depunerea unei cereri, revenirea printr-un telefon, așteptarea deciziei consiliului și alte mizerii de astea, prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inflexibilă în sinea ei, știa să se mlădieze, să negocieze, ar fi fost în stare să vândă zarzavat în piață, constituindu-și o ceată de subalterni în această branșă, din Hangerlii. Gaittany își ascundea aroganța internă în cele mai mari umilități și izbutea totdeauna să mistifice pe toți. Asta ar fi voit în fond să facă și Pomponescu, dar nu putea. O mâhnire profundă îl cuprindea la ideea de a se umili și orice diminuare a respectului din partea altora îi provoca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care m-a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care m-a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în sursa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
m-a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în sursa conferirii ei și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu sîntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu sîntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu sîntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai o dată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea în sensul ei plin. Umilitatea resimțită în fața a ceea ce ne este superior în ordine umană nu e decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai o dată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea în sensul ei plin. Umilitatea resimțită în fața a ceea ce ne este superior în ordine umană nu e decât reflexul conștiinței că libertatea noastră nu își este propria-i cauză, că ea ne-a fost conferită. Dimpotrivă, când faptul de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai o dată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea în sensul ei plin. Umilitatea resimțită în fața a ceea ce ne este superior în ordine umană nu e decât reflexul conștiinței că libertatea noastră nu își este propria-i cauză, că ea ne-a fost conferită. Dimpotrivă, când faptul de a se fi hotărât în privința noastră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împotriva părții din mine care premerge libertății mele și pe care o ignoră ca ne-merit al meu, orgoliul îmi semnalează, în formă negativă, granița până la care sânt altceva decât un produs al deciziei și libertății mele. Între acestea două, umilitatea este semnalarea pozitivă a ceea ce nu ține de libertatea mea și a ceea ce, dimpotrivă, trebuie să ia naștere ca proiect și ca produs al libertății mele. Umilitatea este conștiința hotarului care desparte fondul intim-străin de toate proiectele libertății mele. Ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt altceva decât un produs al deciziei și libertății mele. Între acestea două, umilitatea este semnalarea pozitivă a ceea ce nu ține de libertatea mea și a ceea ce, dimpotrivă, trebuie să ia naștere ca proiect și ca produs al libertății mele. Umilitatea este conștiința hotarului care desparte fondul intim-străin de toate proiectele libertății mele. Ea este totodată cumpăna între cele două teritorii și singura modalitate de a feri eul de hipertrofia libertății (excesul orgoliului) și de atrofia ei (excesul umilinței); căci ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiectele libertății mele. Ea este totodată cumpăna între cele două teritorii și singura modalitate de a feri eul de hipertrofia libertății (excesul orgoliului) și de atrofia ei (excesul umilinței); căci ea repudiază deopotrivă orgoliul și umilința. Pe de-o parte, umilitatea știe că ceea ce este superior nu poate umili. De aceea ea nu intră în conflict nici cu ceea ce premerge cauzal libertății noastre, nici cu ceea ce este înzestrat cu un grad sporit de libertate. Și de aceea ea respinge orgoliul ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
premerge cauzal libertății noastre, nici cu ceea ce este înzestrat cu un grad sporit de libertate. Și de aceea ea respinge orgoliul ca formă de neadecvare la superior și ca nerecunoaștere a lui. Pe de altă parte, pentru că are conștiința libertății, umilitatea respinge umilința ca dominație a inferiorului asupra superiorului și ca lezare a libertății. ELEMENTELE FONDULUI INTIM-STRAIN Libertatea gravitațională se exprimă ca decizie luată pe fondul constant al unor îngrădiri prealabile: capacitatea mea de hotărâre, ca expresie a libertății mele, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]