132 matches
-
la fiecare trei zile. Ce ar fi de observat? Ar fi vorba, întâi, de un evident dezechilibru, biserica noastră și slujitorii săi acordă o prea mare atenție, bunăstării materiale, strângerii de avuții, în detrimentul adevăratelor comori, cele duhovnicești, care presupun modestie, umilitate, înflorire lăuntrică, nu trupească. Și apoi: numărul mare de biserici de la noi e oare, într-adevăr, o măsură a religiozității acestui popor sau doar un mod ocolit de a-și spăla păcatele așa, prin ridicarea de locașuri de cult? Dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea înscenări este umilitatea. „Excesul” materialității vehiculate în discursul liric trădează o spaimă de materie a ființei neajutorate care se-aruncă în vîrtejurile lor, paradoxal, spre a scăpa de ele. Circumscris unui cadru domestic și gospodăresc, aidoma lui Arghezi, autorul Cîntecelor naive pare a
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Instituția bisericii a încheiat un "pact" compromițător cu istoria, asociindu-se politicului. Ce e de făcut pentru a nu rata mîntuirea, în această "epocă decăzută"? Desigur, a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate", ci ale umilității asumate. Omul, socotește Ionescu, "crede în Dumnezeu din slăbiciune". Nu forța morală, convingerea, noblețea și alte asemenea "gogoși" ne îndreaptă spre devoțiune, ci propria noastră neputință. Avem a face, constată Sergiu Miculescu, cu un "creștin revoltat, din familia lui Iov
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
Simt traducerea ca pe un exercițiu de creație, dar și ca pe un exercițiu de disciplină, de organizare a timpului, de răbdătoare obstinație în a duce la bun sfîrșit o muncă uneori ingrat de dificilă. Este și un exercițiu de umilitate («Cei fără nume pe copertă»), dar și de orgoliu creator (prin voința de a depăși statutul îndeobște rezervat traducătorului prin însăși performanța traducătorului)." E evident că nu orice cunoscător de limbi străine poate transpune în românește opere literare (deși multe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința apetenței metafizice este elocventă: "Sunt un animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
restrîngă în sine/ pînă la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost aruncat la întîmplare/ într-o propoziție oarecare/ din caietul unui școlar cam nătîng" (Nouă glaciație). Înghețată, lumea eruptiva a expresioniștilor aspiră a-și reduce dimensiunile prin relativism și umilitate: "a înghețat lumea/ pînă în lavă vulcanului/ pînă în ochii sfinților pictați pe biserici/ pînă în sunetele care ies din clopote.// gîndul cade se scufundă -/ bănuț pe fundul oceanului./ mai bate nu mai bate/ inima transparență a gîndului?/ în adînc
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
câteva adevăruri perene, în virtutea unui clasicism esențial, subsumabil temperamentului său de stirpe apolinică. Lirica lui Ștefan Augustin Doinaș prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie și raționalitate, căutându-și efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o "umilitate" ce dă sens acelui "epigonism major" despre care face vorbire poetul într-un pasaj eseistic: "marile adevăruri s-au rostit de mult și rolul artistului de azi e doar acela de a furniza o nouă formulare a lor". Poetul, artistul
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
Gheorghe Grigurcu În jocul său dintre real și iluzia generată de text, poezia lui Victor Știr pornește resignat-minimalist de la punctul de jos al realului, ca o dovadă de umilitate, așadar de sacrificiu. Eul creator își asumă postura celui empiric precum o disponibilitate la propriile-i îndoieli, dileme, decepții. Resimțindu-se marginal, trecut cu vederea, cel din urmă atrage atenția prin ricoșeu, nu fără, uneori, un rece amuzament: "Pe lîngă
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau cu o înduioșătoare umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
virtuozitatea estetică bună conducătoare de performantă frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât să scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ În spiritul simțirii lui / Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc inevitabil cu calea adevărului și libertății, fie și cu prețul vieții, de vreme ce: "Nici vremurile nu-s pereche/ Dacă apuci doar calea soartei/ Când parcă însăși viața moarte-i/ La Siracusa cea străveche
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
al OSCAR-urilor), valorînd de asemenea contextul familial și social, Daldry (scenariul Lee Hall) înfățișează succesul condiționat de încălcarea prejudecăților, de înfrîngerea propriilor limite, ca un supliciu punctat cu riscul ridicolului, al ratării și eșecului, succesul confruntat cu oprobriul și umilitatea, vecin cu iluzia, dar în opoziție cu brutalitatea socială, plătit cu sacrificii și întîmpinat cu îndoială sau autoironie, succesul nesupunerii, dar și al smereniei în fața sublimului, cu intuiția că mai există ceva deasupra, neatins, intangibil. Alternativa nu are însă succesul
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
este un juisor și un cinic declarat: "- Da, eu am un stomac de rechin Forța mea morală stă în stomac, dacă vreți puteți să mă călcați în picioare, vă stau la dispoziție șiii... încă cu plăcere". Își asumă pe rând umilitatea și semeția, ca atitudini "filozofice", este și sincer și prefăcut, trivial și inteligent, poltron, un Pirgu post-decembrist care trage lumea după el la chefuri cu femei, cu șampanie, prin baruri selecte sau prin taverne deocheate, aparent fără alt scop decât
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Gabriel Chifu Sunt privite, adeseori, ca niște Cenușărese. Ori și mai și, ca niște ambarcațiuni inutile, bune de tras pe mal. Metafore care rezumă statutul acestor reviste, sugerând marginalitatea, fragilitatea și chiar umilitatea condiției lor. Am citit de curând textul încărcat de tristețe amestecată cu exasperare și cu oboseală al Martei Petreu despre obstacolele pe care le are de înfruntat ca să țină în viață revista "Apostrof". Nici revista "Ramuri", la care lucrez, nu
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
biologice unor specii mult mai complicate și mai de efect. Se străduiește a-i contrapune un spectacol al rezistenței celei mai tenace, al nivelelor primare prin care viața se poate afirma în durată, capabilă astfel a-i proteja propria ființă. Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Nu am certitudini, în afara unor coloane de rezistență interioară, totul se află sub semnul îndoielii și al instabilității... Poate este un orgoliu răsturnat, sfidînd orgoliul orgolios și de proastă calitate. Nu știu! Oricum, trebuie să mă împac cu mine, cu umilitatea care nu înseamnă umilință, cu smerenia care nu înseamnă "a fi smerit" și poate undeva sînt mai fericit că îmi păstrez capul pe umeri, sînt lucid, îmi este străină aroganța megalomană și uneori pot să cobor zîmbind de pe crucea imaginară
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
poți înspăimînta/ cînd vine întunericul/ bucură-te bucură-te/ de lumea aceasta/ ascultă-i sunetele discordante// sînt armonie în urechea ta/ căci ai fost binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură-te). Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la condiția duală a poetului, totodată creatură și creator, în raza unei iubiri ce se pierde bucuroasă într-o poezie-rugăciune: "să spun/ cît vocea mea/ mai poate să spună/ cum mi s-a revelat// că lumea aceasta/ poate fi iubită
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
urmat, în creația compatriotului nostru, a despicat făgașuri noi pentru această contemplare a geniului. Dincolo de încordările specifice romantismului, statua pe care Gorduz i-a închinat-o poetului, ridicată la Montréal, închipuie o siluetă purtată de vîntul tăriilor, dar asumîndu-i geniului umilitatea generoasă care să-l proiecteze pe un cer creștin.Visul, cu blîndețe îndurătoare, a trecut peste sfidările contingentului, draperia poetului s-a scuturat de faldurile ce ar fi putut să o acorde și s-o impună tumulturilor din For; e
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
firesc al ființei, nici fără scrupulul moral ce-i răsfrîng precaritatea: "ce moduri, ce mofturi, ce arătări, / arsuri și sudori, soartă de la un măr, // unul, din atîtea mere ..." (ibidem). Sau cu o accentuată notă a rezervei de sine, cu o umilitate grotescă: "soartă în soartă, uimire am fost / și-aș fir-aș umil pe-un tril de copil, / substantiv cuibărit în pod ruginit, // huhurezul abscons, anahoreic, anost ..." (Soartă în soartă). Preeminența conștiinței cuvîntului acordă acestei producții caracteristici în consecință. Poezia se
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
ați născut ieri", raportează Neculai Crăciun, însărcinat cu operația de curățire a trecutului lui Grancea, de eliminare a omului din acel trecut. Victima se răzbună, însă; personajul umil, tăcut - o umbră - devine reprezentarea lumii înseși; Petra Maier, în încremenirea și umilitatea ei, e chiar lumea românească postbelică, Cezar, copilul născut iar nu făcut într-un lagăr sovietic (din Supunerea), e un Mesia al vremurilor tulburi, simbolul christic al unei lumi răstignite ("Dumnezeu nu vine pe pămînt. Are trimiși", spune Petra Maier
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
am simțit nevoia să recuperăm o experiență de tinerețe: să ne întîlnim cu regularitate în jurul unui text. Era un fel de a contrabalansa asfixia administrației zilnice, deprimantă și inevitabilă deopotrivă, un exercițiu de reîmprospătare intelectuală, o tentativă de a regăsi umilitatea școlarității, colocvialitatea juvenilă a anilor de ucenicie. ș...ț Întîlnirile celor patru s-au întins pe intervalul a cinci luni. Într-un fel a fost un eșec. N-am reușit să ducem pînă la capăt lectura comentată a lucrării lui
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României e mizeria morală. Iar protestele împotriva acesteia nu se aud nici măcar sub forma bancurilor. Știu, sutele de ani trăite sub talpa ocupanților au lăsat amprenta unei umilități paralizante. "Românul se mulțumește cu puțin" e o frază auzită, încă din copilărie, de mii de ori. Nimic de protestat, dacă ea n-ar fi dobândit valențe înalt pozitive: un fel de mândrie tembelă că deși ne bate vântul prin
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
aparent furorul civic din Împotriva negrului total, Jurebie ne arată și latura tandră a scrisului său - în special în prima secțiune a cărții, Oasele oamenilor de zăpadă -, acea zonă de interioritate vie unde poetul își dezvăluie slăbiciunea și grația în raport cu umilitatea vieții, ca și un soi de distanță pe care o pune între luciditatea proprie și sentimentul acut al vieții. Căci Jurebie este, în fond, un atlet al umilititudinii înțeleasă ca stare de grație a poeziei, dincolo de orice orgoliu cu care
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
sa față de gînditorii nesistematici, spontani, "firi participative", de un entuziasm lucid, prelungit într-o "tinerețe sufletească": Chesterton, Ortega y Gasset, Denis de Rougemont, Cioran. Eseiști în accepția primară a termenului, de "încercare", ei învederează frecvent "o nuanță de modestie, de umilitate în fața lumii și vieții". Vîrstnicul Noica s-a dorit însă un mentor, un maître a penser, de tipul celor denunțați de Andre Glucksmann. A dorit să joace un rol de "bătrîn" în fața unor tineri cu o știință cărturărească "mai recentă
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
fără să pară că o fac. Povestirile lui nu pretind a fi pure ficțiuni, în pofida titlului unuia din volume, ele sunt combinații savante de invenție și de comentariu, de epică și de eseu. Borges predă romancierului modern o lecție de umilitate: autorul Ficțiunilor nu-și arogă orgoliul lui Dumnezeu, se mulțumește a fi un umil filolog, care descifrează cartea de nisip a vieții. „Îmi închipui paradisul ca pe bibliotecă, nu ca pe o grădină”, spunea Borges în Conversațiile cu Willis Barnstone
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
anarhia senzorială, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe ce conservă o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor ce se țin lanț, de pildă la Angela Marinescu, le corespund aici tensiuni care se contrag în propriul contur, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea proprie unui dramatism organic: „nu obsesia hranei destulă acum/ nici mila ți se citește pe față/ un rictus senzual împarte părul în două// cifrul e-n adormire nu știi butoanele toate (...) desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castităț ii rebele
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]