153 matches
-
toamnei, un plăieș, Pe deal, în frig, uitat de moarte. O bătrână suie pe cărare. În poiană face un popas; La cruci aprinde o lumânare, Murmurând o rugăciune-n glas. E-atâta liniște în cimitir...! Se-aude somnul din morminte; Uncheșii dorm cu mâinile-n chimir, Trăgând cu ochiul pe la sfinte. Clopotul din turlă bate-n dungă, În vechea biserică de lemn. Un lătrat anemic, jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
Pentru Shakespeare la ora mesii S-auzi de crimele lui Jessie: Ce i-a trecut și ăsteia prin gând! Pe Nistor care cucerește O altă floare de succes Și căruia în palmares Mereu e una, care îi lipsește Sau vreun uncheș ca baciu' Onea Cu povestiri, romane fluviu Ori susurând ca un efluviu La portavoce, doamna Gionea Vino să-l vezi pe Grigoriu Scriind la fel în orice gen Pe stradă, la bufet, în tren Că are timp pân-la Lehliu... Sau
ŢIN SĂRĂCIA-N FRÂU DE ZESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358853_a_360182]
-
-o drept Regină peste-ntregul univers și o proslăvesc în vers și se-aude-n piepturi zeci glorie și slavă-n veci! Să-i cântăm acum, ce bine-i, Ave, Maicii și Reginei! CRAINIC 2 : Anul Nou bate la uși pentru toți, uncheși, mătuși, și bunici și bunicuțe și ne-aduce în ghetuțe daruri dulci și jucării adorate de copii. TOȚI INTERPREȚII (în cor) Ca pe scumpe nestemate ți le închinăm pe toate de lumină, flori suave și-ți cântăm Iisuse, AVE! (cântecele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
că, în copilărie, mergea la un unchi de-al său care picta prapuri bisericești și-și spunea, privind la chipurile de sfinți care răsăreau treptat pe pânză, c-ar putea să facă și el asemenea lucruri. Și a făcut, pentru că uncheșul i-a cerut într-o zi să-i dea o mână de ajutor ca să poată termina mai repede câțiva prapuri. Băiatul, care era ambițios și îndemânatec, nu s-a dat în lături, a pus mâna pe pensulă și a văzut
TALENT, PASIUNE ŞI MEŞTEŞUG de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341685_a_343014]
-
fi rupt borhătăile în mine, că mă seaca la lingurica de durere, nici nu pot să răsuflu. Și gâfâia că un gânsac când dai să-i iei bobocii. - Haiti! îmi zisei eu, te pomenești că i s-o fi rupt uncheșului Moise ceva înăuntru, ca... atunci chiar am bulit-o. Ne-am urcat și noi, adică eu și Titișor în microbuz ca să vedem ce-i de facut. Am aflat că-l chema Pândele Ciupitu și e paznic de noapte la Fabrica de
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
ceva fumuriu, un fel de orez, cred. Încercam să văd mai bine ce este în castron și în jurul meu, dar nu puteam deschide bine ochii, așa mă dureau când încercam. În fața mea, era un recrut, bănuiam a fi Ionel al uncheșului Toderică, dar nu eram sigur. Avea fața așa de umflată și oricum era o ceață și eu nu prea vedeam așa departe. Lângă mine se auzea ceva , din care până la urmă eu am înțeles că unul repeta mereu,, după o
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor - mere dulci, nuci, alune, cireșe, fragi, mure și chiar (se putea altfel ?) bomboane : „Luci, Soare, luci,/ Că-ți dă baba nuci/ Și uncheșul mere dulci” sau „Ieși, iute, iute, Soare/ Că-ți dau un pumn de bomboane” etc. (11, p. 147 ; vezi și 12, p. 54). Iată cum, de la sacrificiile umane cele mai arhaice până la prinosurile alimentare cele mai banale, folclorul copiilor pare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în valea delicatului Prier” (Clipei), „timpul mierlei” (Preistorie), tinerețea
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Libération, un interviu cu Virgil Măgureanu. Acesta vorbea despre relația sa cu Ion Iliescu și de admirația pe care i-o poartă. Cred că titlul interviului cu Virgil Măgureanu simbolizează foarte bine modelul paternalist, avuncular, să-i spunem, acest „bun uncheș” - probabil că În grecește i s-ar fi zis Barba Iannis, unchiul Ion, nea Nelu. Mircea Mihăieș: El intră cumva În memoria colectivă și afectivă a poporului român. Este vorba de nevoia de identificare cu un asemenea model. Vladimir Tismăneanu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
școlilor. Numele meu este Toamna! Așa-i că acuma nu mai ți-e frică? Așa-i ca n-ai să mai încurci zilele pe care le porți în traistă? a întrebat, cu glasul său cel gros, Anul cel Vechi. Nu, uncheșule, anotimpurile au să mă ajute să țin rânduiala cuvenită, a răspuns cu voie bună Anul cel Nou. ” Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și subliniați expresiile frumoase. Împărțiți textul pe fragmente. 2. Scrieți mesajul care se desprinde din fiecare fragment
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise pârlazul și venise să se așeze pe prispă, începu a cârni din nas și a mormăi, cum îi era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene, răspunse moșneagul, pân’ ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene, răspunse moșneagul, pân’ ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? Asta nu s-a pomenit, măi băiete. —Atuncea și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? Asta nu s-a pomenit, măi băiete. —Atuncea și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la Sfinții Arhangheli s-arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul, nici fug sunând: parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste satul revărsat pe costișă și fulgera în vale pe gârlele Moldovei. Moș Calistru își scutură pletele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și furtunile, până și-a cloci ouăle în stâncile mării paserea alchion... Boghean nu răspunse. —Anul ista are să vie târziu iarna, adăogi moșneagul. Flăcăul își dădu părerea cu oarecare sfială: — Cum s-a îmbrăca o leacă pământul, noi suntem gata uncheșule. Ne suim la locurile noastre. Dacă ne-a ajuta Dumnezeu, măi băiete. Atâta patimă mai am și eu; încolo de toate-s iertat. Anul ista mă simțesc mai slab, după boala de astă-vară. S-apropie funia de par. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era și el odinioară în anii tinereții. O luăm de-a dreptul prin valea Moișei, măi Dăvidel? — Cum socoți, uncheșule! răspunse mișcat flăcăul. Cu puștile trecute în spate, amândoi săriră pârlazul, apoi porniră cătră munte, fără a mai privi înapoi. Copoii, zvârlindu-se în copce. Îi ajunseră din urmă. Călcând cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
opri. Măi Dăvidel, zise el râzând, să mai stăm o leacă. E greu cu încheieturi ruginite. Și nu știu ce am, ori mi se pare mie, da’ n-am apucat așa codrul niciodată în zilele mele. Parcă-i pustiu și prohodit! Părere, uncheșule, răspunse flăcăul. Între ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar bătrânul; tot așa socot: numai să ridice capetele în sus și să urle... Dăvidel Boghean îl aținti cu ochii lui mici și negri ca picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar bătrânul; tot așa socot: numai să ridice capetele în sus și să urle... Dăvidel Boghean îl aținti cu ochii lui mici și negri ca picături de păcură. —Ce ai, uncheșule? N-am nimica, măi băiete, da’ m-au apucat așa gânduri de bătrâneță... Mă gândeam, suind, că baba ceea își face câteodată de cap! Când îi abate femeii, apoi să ferească Dumnezeu. Că astă-noapte i s-au arătat semne, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o. Eu cu pădurarii, cu cânii și cu sălbătăciunile. Știu eu că de-acu nu mai am mult, da’ macar să-mi mai fac o dată cheful... Moșneagul rămase cu ochii ațintiți în umbra pădurii. Flăcăul zise încet: — Hai să mergem, uncheșule. Să mergem, răspunse bătrânul. Mă gândeam că zi ca asta încă n-am văzut. Și stam să mai răsuflu. A crescut, bre, muntele. Văd eu că mi-a fost mai mare dorul decât puterea. Hai să mergem. Suiră pe Deleleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i bine... Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i bine... Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub căciulă, în umbra colibei. Boghean îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rând, Ștefan Gâdea. Se poate și să nu prind nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a dat nimene cu undița de când e Dunărea; crapul de-acolo n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a dat nimene cu undița de când e Dunărea; crapul de-acolo n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]