88 matches
-
mare“, fără să țină cont că numai are dreptul să participe la astfel de petreceri, fiind femeie măritată.Petrecerile de nuntă sau logodnă sunt ocazii perfecte pentru întâlnirea tinerilor unei comunități. Astfel la logodna lui Ioniță bărbierul cu Ilinca, fata unchiașului Chirilă, au participat o serie de flăcăi și fete care au che fuit toată nopatea cu „jocuri și băuturi“. alegerea partenerului se poate în scrie în schema propusă de A. Burguière, și anume, repartizarea, în cazul căsătoriilor exogame, în trei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
luciu și prea sloi". Prima întâlnire cu vrăjitorul alunecă pe un firesc promițător în ochii lui Stoicea: bătrânul acceptă să-l "procopsească". Invitat, apoi, la o masă țărănească, tânărul merge să se primenească la lac, reflectând trufaș: "Moș Călifar un unchiaș hârbuit! Îl scutur de zilele ce i-au mai rămas, dintr-o palmă". Subit, se pornește o ploaie torențială, care-l pune pe erou în fața unei dileme: rămânerea la moară sau întoarcerea spre sat. Decizând în favoarea ultimei posibilități, flăcăul se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca să mai fie nevoie de o prezentare înzorzonată. Dascăl de gardă veche, neobosit animator pe toate câmpurile de activitate socială, fost prefect al județului în atâtea rânduri, D. Gheorghe Rășcanu a rămas același iubitor al țărănimei, (...), același sprijinitor al tinerimei. Unchiașul cu tâmple de zăpadă, a rămas o minte ageră și o inimă deschisă. Tocmai d’aceea candidează în alegeri pe lista Blocului democrat (...)”. După acești intelectuali de marcă, urmau și cei doi indivizi aparținători ai „masselor de muncitori și țărani
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tare genialul autor: în istorie sau în limbă" pentru ca în Olga și spiriduș tema să fie dezvoltată chiar si pe înțelesul școlarilor lui Marius Chicoș Rostogan: după ce decade din postura de filosoful Blagomirea, "bătrînul și neobositul limbist" devine un hîtru unchiaș care "era mare pehlivan și drăcos, că avea lefuri de la împărăție să înceapă cărți, care ar fi ieșit ca tetravanghelul de mari dacă le-ar fi isprăvit", competent în practici de inițiere: "Olga Da' ce mai poți dumneata să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
era mare pehlivan și drăcos, că avea lefuri de la împărăție să înceapă cărți, care ar fi ieșit ca tetravanghelul de mari dacă le-ar fi isprăvit", competent în practici de inițiere: "Olga Da' ce mai poți dumneata să mă înveți? Unchiașul Hei, hei! Ai să vezi. Eu sunt dascăl de limbi." Deoarece în epocă nu se descoperiseră încă efectele pulofoniei, Caragiale mai apelează doar la cele ale cacofoniei într-un alt străveziu apropo la Hasdeu "Membrele societății sînt datoare a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
numai de noi, de el însuși. Merită ajutat să nu se prăbușească de tot, nici din cauza unora, nici a altora. Să-l lăsăm în luptă cu sine, e destul, cred eu. Dar nu sunt înțeles, nu mi se aprobă proiectele. Unchiașul gâfâie, încălzit. Avea, în răstimpuri, asemenea stări tulburi. Deținuta aștepta, crispată, la gândul că s-ar apropia. Camera se umplu, însă, deodată, de țipete. — Nu, nu e o aiureală, nu e nici o farsă ! Nu trebuie să zâmbești cu atâta dispreț
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căcatului aparține statului! Cooperativa deschide numa’ pe la ora patru. Cu un ou Într-o mână, cu un ou În cealaltă, te Îndrepți spre ea. De un ou țigări și de un ou bomboane și biscuiți. Așa a spus moșu Niche, unchiașul tău. Mai către seară o să mergi cu el după fân. Acolo, Într-o poieniță, vrea să-și spânzure câinele pentru că fură ouă și mănâncă puii de rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de troiță sunt două dealuri care seamănă foarte mult cu cele din stema Republicii Populare Române. Pe dealuri pasc oile. Când Înnoptează, după ce ați adus fânul și unchiașul a spânzurat câinele, mergeți la stână după lapte. Pe cer sunt stele și tot din el cad stele. Ce departe este Bucureștiul! Așa este În vacanță, Bucureștiul este departe, iar când Începe școala și te Întorci acolo, dincolo de pădurea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bată și altul, „că mi-e mie ciudă că el e atâta de prost băga-s-ar dracu În dobă să se bage cu cota lor cu tot”, la nopțile În care mergeați la stână după lapte când a spânzurat unchiașul Nike câinele care fura ouă, la clopotele bisericii care bat când e vreme tare, la vânturile năprasnice care bat dinspre dealul Ploii și cum se ridică În trombe praful de pe uliță și cum ridică În ceruri paiele, vreascurile, frunzele, copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bucurat și ce mândră am mai fost. Nu puteam ieși de rușine nici pe uliță seara, nici la joc, de săracă ce eram. Odată n-am avut porc Într-o iarnă și tata și mama or zis să mergem la unchiașul Lae, că tăia porcul și să mâncăm și noi carne că doar nu ne-om duce și nu ne-a da și-am plecat cu toții, mama și tata și noi, copiii, după ei și, când am ajuns În spatele curții, unchiașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unchiașul Lae, că tăia porcul și să mâncăm și noi carne că doar nu ne-om duce și nu ne-a da și-am plecat cu toții, mama și tata și noi, copiii, după ei și, când am ajuns În spatele curții, unchiașul Lae suduia și se certa cu tușa că nu știa să grijească nimic că numai prăpădește și dă pe la alții și lui frati-so și dacă mai prinde pe cineva În curtea lui Îi taie capul cu toporul și așa ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul pe buricele închircite. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un loc unde căutaseră plăceri. În vestibul, de ambele părți ale peretelui, zăceau 74 morți. Deși deprins cu vederea cadavrelor, totuși d-abia puteam suporta această icoană grozavă. Aci zăcea un copil lângă un bărbat, dincolo un june lângă un unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau turtiți de îmbulzeală. Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mînile deasupra capului, rîmîind astfel încleștate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
În această subclasă că visul este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul c. Animarea obiectelor Această clasă de invariante include o importantă subclasă, aceea care privește rolul special avut de lemn la conceperea copilului. Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă Într-un copil care plânge În copaie. Cuplul bătrân din Ionică, ram de tei obține un copil În urma Însuflețirii unui ram
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Sfântul Duh . Tatăl ei n-a crezut-o și a chemat toți domnii cei mari, dându-le fiecăruia câte o bucată de lemn de pădureț uscat În gură; la care va Înfrunzi, acela i-a făcut copilul. Numai la un unchiaș a slobozit lemnul frunze și floare. Grâul, nelipsit din alimentația ceremonială, marchează În legende simbolul lui Hristos. Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul până ce a ajuns la un om care ara Dumnezeu a dat că grâul În ziua
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În basmul Un mort a omorât doi și doi au omorât doisprezece [Stăncescu], un pristav anunță că fata Împăratului Galben va lua de bărbat pe cel care va putea să spună o ghicitoare fără ca ea s-o dezlege. Băiatul unui unchiaș Își Încercă norocul. Pe drum vede doi vulturi lăsându-se pe stârvul unui cal care, fiind otrăvit, Îi omorî. Băiatul Îi jumuli, Îi puse În desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mâna meșterului cioplitor, păstrează urmele arborilor sacri și ale pădurii mito-simbolice. Este considerat materie prin excelență, plină de căldură și personalitate față de răceala și indiferența metalului [...]. Civilizația românească tradițională este una a "lemnului" și în mai mică măsură a pietrei." Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă într-un copil care plânge "în copaie" [Tei-Legănat, Bârlea, I. Cuplul bătrân din Ionică, ram de tei [Oprișan, III] obține un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Sfântul Duh". Tatăl ei n-a crezut-o și a chemat toți domnii cei mari, dându-le fiecăruia câte o bucată de "lemn de pădureț uscat în gură; la care va înfrunzi, acela i-a făcut copilul". Numai la un unchiaș "a slobozit lemnul frunze și floare". Grâul, nelipsit din alimentația ceremonială, marchează în legende simbolul lui Hristos. Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul până ce-a ajuns la un om care ara - Dumnezeu a dat că grâul în ziua
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
În basmul Un mort a omorât doi și doi au omorât doisprezece [Stăncescu], un pristav anunță că fata împăratului Galben va lua de bărbat pe cel care va putea să spună o ghicitoare fără ca ea s-o dezlege. Băiatul unui unchiaș își încercă norocul. Pe drum vede doi vulturi lăsându-se pe stârvul unui cal care, fiind otrăvit, îi omorî. Băiatul îi jumuli, îi puse în desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ochii și norocul." (Ioan Slavici, Florița din codru) (c) "Aria moșului este cât vezi cu ochiul de departe, pusă pe-un deal mare și întins. Unde-i vedea șase cai murgi treierând grâu, acolo să te oprești, că dai peste unchiașul babei." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) (d) "Nu ești niciodată mulțumit acolo unde ești, zise acarul." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Ilustrați, în enunțuri, dependența propoziției circumstanțiale de loc de un regent de tip verbal (verb, adverb, adjectiv, interjecție). Formulați enunțuri
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu. Ajunsă în ieslea pruncului, într-un suflet îi reteză buricul și, veselă de această întâmplare, alergă în casă, bătând din palne de bucurie și spunând unchiașului ei Crăciun că ea este moașa Mântutorului lumii. Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit în lume; La noi s-a născut Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de ieslea Mântuitorului. Numai era acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, cu fața posomorâtă, cu inima împietrită, ci un unchiaș bătrân, cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un mielușel și plin de bunătate. Smerit el căzu în genunchi la picioarele lui Christos și cu ochii scăldați în lacrimi îi ceru iertare. Glasuri de înger
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu. Ajunsă în ieslea pruncului, într-un suflet îi reteză buricul și, veselă de această întâmplare, alergă în casă, bătând din palne de bucurie și spunând unchiașului ei Crăciun că ea este moașa Mântutorului lumii. Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit în lume; La noi s-a născut Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de ieslea Mântuitorului. Numai era acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, cu fața posomorâtă, cu inima împietrită, ci un unchiaș bătrân, cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un mielușel și plin de bunătate. Smerit el căzu în genunchi la picioarele lui Christos și cu ochii scăldați în lacrimi îi ceru iertare. Glasuri de înger
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]