67 matches
-
simbol al credinței aprinse în inima celui botezat și care trebuie să ardă toată viața. Se mai aprind alte trei lumânări în fața cristelniței, ca simbol al Sfintei Treimi. Apa din cristelniță este sfințită de către preot, apoi omul se unge cu undelemn ca simbol al milei lui Dumnezeu. Scufundarea omului în apă reprezintă cufundarea omului vechi și ridicarea nașterea omului nou prin puterea Duhului Sfânt. Noului botezat i se dă haine albe, semn al curățeniei sufletești. În trecut aceste haine erau purtate
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
și ridicarea nașterea omului nou prin puterea Duhului Sfânt. Noului botezat i se dă haine albe, semn al curățeniei sufletești. În trecut aceste haine erau purtate mai multe zile de către cei botezați. Următoarea taină este cea a mirungerii, nu cu undelemn ci cu mir, sfințit de Patriarhul Țării în Joia Mare. Se pune cruciulița la gâtul celui botezat pentru a-l ajuta în lupta cu răul. Se înconjură de trei ori masa în numele Sfintei Treimi. Cercul simbolizează legătura cu aceasta, care
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea oamenilor nu se zărea. Mergeam încet, trudiți de cale zbuciumată, de soare, de singurătate. Și moșneagul coborâse din carul lui, și mergea încet pe drum, desculț și el, lângă băiatul cu părul ca undelemnul. Mergeam și noi pe jos, ca să ne mai desmorțim. Și deodată, într-un pâlc de holdă întârziată, zărirăm umbre de secerători. Se ridicau și se plecau regulat. Iar la margine o momâie se târa la fața pământului, ceva negru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne vadă, apoi se scociorî la brâu și trase punga. O deschise și scoase un gologan. Făcu câțiva pași prin holdă. Întinse banul luciu babei. Abia-i auzeam glasul: —Babă hăi, iaca, să bei desară un pahar de rachiu cu undelemn... Are să-ți facă bine... Se întoarse cu fața-i tristă la carul lui; băiatul se alătură nepăsător de boi. Doctorul zise scurt: —Mână!... Și pornirăm iar pe drumul lung, fără sfârșit, pe sub văzduhul plin de vârtejuri de foc. După noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus nici un cuvânt; a plecat întunecat, fără să lase un ban pe colțul mesei. S-a dus cu straiele-i prăfuite și cu cortelu-i mare spre cantoanele și spre crâșmele lui. În urmă-i, în amurg, Tudorița ceru de la Reiza undelemn de zece bani și pregăti candela la iconița veche afumată, rămasă de la maică-sa. Începu după aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse și ea pe marginea patului, plecată spre fața chinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a făcut dor de sat...” “Da’, stai, omule, unde te duci!? Acuși-acuși se-nserează, o să stăm la masă, pe urmă ne uităm și la televizor... Ce-ți veni s-o-ntinzi, așa, nitam-nisam?! Uite, până-i gata masa, bem o țuică, undelemn, nu altceva, leac, ce mai! Și, mai povestim, de una, de alta.” Am ajuns, nu știu precis nici când, nici cum, pe ulițele satului. Fără soție, fără copii, fără obligația de a merge undeva anume și de a vizita pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
beci. Ne servim direct de la sursă, ce mai... cu... intermediari...” Ajunși la subsol, Stelică a băgat pe rând cele două cinzeci în gâtul mare și gros al unei pântecoase damigene de cinci deca. “Ei, ce zici?” “Bună...” “Cum bună, mă...? Undelemn, nu alta. Nu observi ce parfum are, ce buchet, ce înfățișare?! “Cât despre gust, ce să mai vorbim?!” Da, nimic de zis, dar ai văzut că eu nu mă prea pricep” “Ai să te pricepi. Hai, dă-o de dușcă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bastonul. Le lua drept ciori. „Crrr, le striga, duceți-vă la vărsătoare... Acolo veți găsi tot ce poftiți...“ Începea să confunde lucrurile. La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe nas un „Doamne miluiește“ lung cât o zi de post, mai ciugulea uneori după terminarea liturghiei din sfântul potir ultimii stropi de undelemn sau vinul rămas de la Împărtășanie. Aceasta, desigur, ca să-și dreagă glasul... Știa să bată toaca, să tragă clopotele și să imite atât de bine vocea preotului și a dascălului și a Întregului cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adunat a strigat: “ Viață lungă și glorie lui Carol Augustul ! încoronat de Dumnezeu ca mare si puternic Împărat al romanilor !”. Papa s-a plecat înaintea lui, potrivit unei datini de pe vremea vechilor înaintași , și a încheiat ceremonia ungându-l cu undelemn sfintit . Cele mai multe dintre razboaiele sale Carol Magnul le-a purtat împotriva popoarelor păgâne și barbare , care , sub numele de sarazni locuiau ținuturile, numite mai târziu Hanovra și Olanda. El a mai condus, deasemeni, expediții împotriva sarazinilor din Spania. Pătrundea în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o prețuire totală, fiind conștientă de sprijinul, greu definibil pe un singur plan, pe care aceștia i l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
i-au crescut și pentru care au trăit. Sunt sigură, că pentru fiecare copil, părinții săi au fost ceva deosebit. Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire.” Și, apoi, urmează torentul evocării, în care Lidia Vrabie pare de neîntrecut: „...Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fierbinte amestecată cu fiere de porc, cu fiertură de crăpușnic și pălămidă seacă, cu troscot, holeră, roșcove pisate și fierte. Frecții pe gât cu camfor, cu fiere de porc, cu gaz, cu spirt, măduvă de la falca porcului, cu unt și undelemn cald, cu untură sau cu usturoi pisat. Gargară cu ceai de afine uscate, oțet de coada calului, cu frunze de fragi, de obligeană, salvie, flori de soc, cu spirt și rachiu, untdelemn, cu sare, cu piatră acră și vin, cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
folcor, dar nu din cel vindecător prin adîncă înțelepciune, ci din altul, mai gratuit-jucăuș, ca și cum (și aici) și-ar băga coada scaraoțchiul formei fără fond, al improvizației bizare, doar rimofore: "Frunză verde de lăcustă", "Frunză verde lemn proscris", "Frunză verde undelemn" ș.a. Cîndva, în șuetele de la Silvestru, ăla mic, usturoiat foc și transpirat leoarcă, ni le recita pe toate astea ca fiind ale lui și, pe cale de a le aduna în volum, să intre cu ele în Uniunea Scriitorilor. Și a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]