165 matches
-
XXVII. CĂUTÂND, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014. căutând Peste vis de lună plină, prinsă-n cumpăna de stele, blând respiră din lumină Toate cântecele mele Și doinesc în flori de rouă cu sclipire unduioasă dorul ce prin gânduri plouă cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, ... Citește mai mult căutândPeste vis de lună plină,prinsă-n cumpăna de stele,blând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
jazz, ca o tânguire de dor. Oamenii treceau pe lângă ea însă nu o observa nimeni. Ce se întâmpla? Atunci a văzut ca purta mânuși lungi, cu nuanțe argintii strălucitoare, ce-i treceau de cot, rochia de aceeași culoare se mula unduios pe trupul ei. Părul lung se revărsa, despletit, pe umeri. Ușa se deschise, introducând o rafala de aer proaspăt. Un grup de bărbați, în costume impecabil croite își făcură apariția, atrăgând privirile. Cei din jur îi masurau cu teama și
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
mesaj trimis într-o sticlă, pe ocean. Cine să-l găsească, cine să-l citească, cine să-l audă, când talazurile te asurzesc și te fac una cu apa spumegândă? Și totuși, chemarea din larg este precum cea a sirenei, unduioasă, tulburătoare, irezistibilă, dar cu atâta tristețe patetică-n glas!... În răstimpul peregrinării terestre, fiecare își deapănă povestea sa, cu parfum de mărgăritar, precum menestrelul medieval, cu lira lui, la poarta unui castel. Însă rar se găsește o poartă deschisă, fiecare
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Tu ești contrastul meu și mă atragi în labirintul gingășiei goale; din întuneric se deschid petale de lotus...buzele-ți de proaspeți fragi seduc luciditatea-n văi domoale. „Contrastele se-atrag!” - îți spun duios Când tu mă prinzi în jocu-ți unduios... 2 august 2012 Referință Bibliografică: Contraste... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 594, Anul II, 16 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CONTRASTE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355067_a_356396]
-
dat, să pot să mă răsfir În borangicul tău suav zefir Să mă înec în dulcea ta făptura Să-mi risipesc și sufletul prin gură Dar să iubesc, ce dulce e ispita Ispita-i dulce Ca si cum ar vrea Și luna unduioasa să se culce Lîngă dulceața ta de catifea Apoi de cade brumă peste dealuri Noi construim atîtea idealuri Cît nu putem a le mai numără Dă-mi mie, mie dă-mi făptura ta Că tu zici nu, Și nu stia
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
-i aripioare fiind adevărate minuni ale naturii. Preț de câteva minute, i-am admirat mișcările grațioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele... la florile domnești, iar de aici... la crăițe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel și vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
lui viguroase și înotă din ce în ce mai revigorat de senzația de bine ce se reinstaura în mintea greu încercată de agresiunile viciului. Pe plaja întunecată, doar pescărușii gângureau domol, cuibărindu-se somnoroși în nisipul cald și umed. Răcoarea serii și limpezimea apelor unduioase contribuiră incontestabil la bunăstarea fizică și morală a bărbatului, care își recăpătă cumpătul și luciditatea, cu ajutorul neprețuit al naturii. ,,Gata cu prostiile! se decise el. Dacă așa vrea ea, așa să fie! Voi accepta că m-a părăsit și voi
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
o parte și de alta a aleii, tufele mari de tuia semănau cu niște străjeri ce păzeau de o eternitate acel loc. În fața Comandamentului, absolvenții promoției se adunaseră deja, alături de profesorii lor, azi pensionari. De aici, de la Comandament, se vedeau, unduioase, de jur împrejur, dealurile din Breaza, acum de un verde stins. Soarele săgeta din înalt și în lumina dimineții de început de septembrie, în aerul curat și binefăcător, totul arăta senin și natural. Frumusețea peisajului m-a ajutat să mă
O ADOLESCENȚĂ ÎN HAINE MILITARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369529_a_370858]
-
ploaia-și nalță pânzele ca flamuri Și plânge cu-ale sale ude neamuri, Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului căutând Peste vis de lună plină, prinsă-n cumpăna de stele, blând respiră din lumină Toate cântecele mele Și doinesc în flori de rouă cu sclipire unduioasă dorul ce prin gânduri plouă cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, Iar în bolta ce-i pictată cu sonorități de flaut doruri, ce mi-au
CĂUTÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353860_a_355189]
-
are un suflet atît de tandru, ca de fîn dospit după care se dau pierdute văcuțele cele cu ugerele mustind de lapte?! Adelinei îi străluceau ochii, ea era o femeie zveltă, mignionă, cu sîni potriviți ca mărime, cu un mijlocel unduios și cu un funduleț aproape obraznic, la firmă bărbații făceau spume în jurul ei, dar ea se ținea tare pentru că știa că, dacă îi ceda unuia, trebuia să treacă prin patul tuturor, dar nu sexul în sine o îngrozea pe ea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
CÂTĂ TRISTEȚE -tabletă- O, Evora, Evora, câtă tristețe de fum în tonul tău, câte lagrimas negras! Bune pentru sufletul meu de catran, astăzi, ieri și întotdeauna! Cabo Verde a dat, una din cele mai strălucite interprete de la mornă, cântece triste, unduioase, melodioase, între fado și tango argentinian. Îmi spală inima, sufletul, mă spală pe dinăuntru! Câtă frumusețe, tot atâta înșelăciune! „Ustura dar trece” - spunea mama, când mă văitam că mă ustura sufletul. Nu. Această usturime nu trece. E mai rea că
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358704_a_360033]
-
Timpul și locul poeziei lui sunt „în vid... acolo se lovește/ aripa somnului de vis/ căzând în carapacea scoicii/ fără stele diamante” („Farul de la Tuzla”). Prin Poeme dansante George Filip ne supune atenției două emisfere alegorice prezentate liric, acea îmbrățișare unduioasă și permanentă de Yin și Yang, înlănțuită într-o răsucire dureros exprimată prin cuvinte și într-o trăire senzual transmisă prin idei-imagini, ce exprimă deznădejdea unei arderi. Îmbrățișarea lui Yin cu Yang vine să apropie până la sufocare dintr-o dragoste
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
frumoși, Cum nu-s în altă țară: Români la chip și curajoși, Cu voce de vioară. Viteji, la muncă lăcomoși, În câmp, livezi și pe la stâni, La braț cu hărnicia din strămoși E neamul de basarabeni-români. Mândria Visez acele lanuri unduioase, Combinele ce treierau în vale Boabe de aur pline și frumoase, Tractoarele arând mi-apar în cale... ***** ...Eu simt și azi mirosul țărânii, Și dansul spicelor în noapte. Mă-mbată gustul dulce-al pâinii Și ale câmpului plăcute șoapte. Mereu
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
coaja de cartof, o înșfăcă cu dinții și țuști sub cerdac! Moșul nici n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac cu un guzgan gri în gură, mare și dolofan, atârnând gras de-o parte a gurii sale, iar în partea cealaltă a gurii ținut în contrapondere de un cap cu urechi largi, cu ochișori mici, vioi
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
11 martie 2013 Toate Articolele Autorului Zvâcnirea.. secundei Clipă eliberată din clepsidra spartă, rătăcește anonimă Nimeni nu o simte nici macar n-o vede că-i zăpăcita Vrea sä se așeze pe-un cadran de ceas..așa obosită Cu o miscare unduioasa la Timp ea se închină.. Cu trupu-i de felinä se strecoară-ncet între-arătătoare Adoarme-ntr-o secundă și nici n-aude tic tac-ul regulat... În lunare clipe, se scaldă-n tăcere umbre abisale. Fluturii de noapte, lumina lunii caută
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
timpului, cât a unor deziluzii, rătăcite, de bună seamă și cu temei, în subconștient. Iar firul ecoului creștea în sufletul ei, asemeni unui fraged miracol al florii de cais. Reverberația inocentă a depărtărilor, ce se perindau în ecoul lin și unduios, devenise un tratament eficient pentru ea. Se trata cu ecoul șoaptelor Lui, se ruga în Înalt, aplecându-și chipul spre icoană, cu lejeritatea intraductibilă a consoanelor moi din cuvinte și cu gândul de a transmite aceste ecouri celui mult prea
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]
-
ales a înălțării, transformând fiecare sfârșit într-un nou început. A învățat lecția asta în vuiet de furtună ori în picuri sidefați de lacrimi. A avut maeștri buni: Achile Peleianul, Ulysse cel fermecat de Calypso, Venus cea răsărită din valuri unduioase, mica sirenă așteptându-și prin veacuri prințul pe stânca nordică și rece... și ne oprim aici, căci grupul e mare. Chiar Zeus, de dorul frumoasei Danae, se oglindește-n licoroasa cupă a amăgirii... Ca să nu mai vorbim despre bătrânul Hemingway
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
și cei de lângă noi nu se vor plictisi. Reinventându-ne, le oferim celorlalți șansă, să ne recunoască valoarea. Fără modestie și apreciere față de semeni nu suntem nimic. Ce poate fi mai incitant decât o femeie cu chipul ascuns sub voaleta trecând unduios, lăsând în urma ei parfum de taine dulci-amărui? Nu povești totul despre tine, încearcă să te eschivezi ușor în pas de vals. Zâmbește enigmatic și alunecă printre oameni ca un vis, ca o adiere ușoară de vânt. Te surprinde plăcut bărbatul
MISTER de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343889_a_345218]
-
constrânse cu rigoarea științei muzicii să urmeze căi ale melosului scăldat în duh! În mijlocul curentului și lumii zgomotului, grabei, lucrului superficial, comercial, de spectacol de tejghea politică, stradală, electorală, Laurențiu Cazan propulsează un repertoriu și un stil consonant cu inima, unduios, simfonic, inteligent, poetic și crezut pierdut, odată cu scufundarea romantismului în mare și furtună prin care mișună vietăși reci și pe care o survolează păuni! Întotdeauna, Laurențiu Cazan s-a deosebit de cei ce reprezintă valul muzical actual, prin decență, moderație, noblețe
LAURENTIU CAZAN. DACĂ N-AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342849_a_344178]
-
lumina zilei o vedeam mai clar pe Adelina. Părea cu totul alta. Costumul ei de schi, ușor și pufos, îi venea nemaipomenit de bine. Ghetele finuțe, acum erau uscate și parcă alergau sprintene. Părul ei auriu se revărsa în bucle unduioase pe umeri. Mi-am dat seama că era nespus de frumoasă. Nu numai privirea adâncă și fermecătoare, așa cum o remarcasem chiar din seara trecută, ci tot chipul ei era plăcut, cu trăsăturile fine și armonioase, cu nasul mic, buzele perfect
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
și mi- e dor, Cu ochii tăi verzi și frumoși De aici, dintre umeri de nor, Dintre brazi și munții stâncoși. Dorul e viu, mătăsos și curat Și mă- mbracă- n mantii discrete Cu țesături de tafta si brocart Foșnind unduios în trupu- mi și-n plete. Te simt, te port, te duc cu mine oriunde Ești în genele mele și- n suflet... Aici e un colț de rai ca la tine, de unde, În vis îmi apari, comoara mea din tainic
DE DOR... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378989_a_380318]
-
soarelui aceluia de amiază caniculară. Dar, ceea ce adăugase imaginii frapante ideea anilor duși era bastonul elegant pe care își sprijinea mâna dreaptă. Abia după ce trecuse, mă scurtcircuitase întrebarea despre ce rost își avea acel sprijin?! Doar se mișca atât de unduios, atât de sigur și elegant! Retrăind întâlnirea, simțeam cu fiecare clipă scursă, urcând dinspre cine-știe ce colțișor al sufletului, o căldură invadându-mi ființa ca odinioară, pe când eram colegi! Știu că n-am fost eu însumi restul zilei. Picioarele mergeau
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc Din mantia cerească, din scântei și foc Al cerului, sublim și tainic, unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de noroc. Să nu le rupi, e interzis, știut Magniolia- i arbustul dăruit și sfânt. N- ai voie să- i clintești nicio petala Căci e că darul din cuvânt Îl decupezi
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]
-
soarele în ochi și-n suflet, Să-mi las pe drum aducerile aminte, S-o pot lua pe urmă de la capăt. Mama s-aud chemând la asfințit, Când valea e învăluită în mistere Iar pe dealuri răsună glasuri răzlețit, Aduse unduios de blânda adiere. La pieptul mamei să-mi miroase a vară, A mere, a sărbători și-a fân cosit, Și adăpost să-mi dea când plouă afară, Iar mâna-i caldă-n părul meu să simt. Să plâng doar când
TĂRÂM PIERDUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380373_a_381702]