337 matches
-
în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumina o lumină verde-albastră, așa i-am văzut în somn, era la început doar o lumină albă, nesfârșită, ca a soarelui de amiază, care inunda totul, dar blândă, mângâietoare, spre care lunecam plină de bucurie, apoi s-a făcut albastră-verde, unduitoare, ca o apă nesfârșit de adâncă și înmiresmată și atunci i-am auzit glasul : "Fetiță, scoală-te" și m-am căznit să deschid și eu ochii și lumina se făcu mai mică, tot mai mică, până când n-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum, după aceea, lumina era altfel în biserică (se spunea că e de la vitraliu, dar vitraliul era întotdeauna acolo, în timp ce lumina nu. Lumina aceea, aurie și caldă ca bucuria, izvorând de pretutindeni și de nicăieri, plină și dulce, delicată și unduitoare ca mireasma grâului lumina aceea era numai atunci și ca s-o mai vezi când nu era nimeni în biserică (ei, da ! mă strecurasem când nu era nimeni în biserică vezi că orbul știa și asta ?!) trebuia să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca mine?... Ce?... Întrebarea lui copilărească se pierdu, acoperită de glasul ei. Și după asta am să-i spun: mângâie-mă. Mângâie mă, și luându-i mâinile i le coborî încet, ca într un ritual, peste trupul ei cu forme unduitoare. Începu de sub bărbie și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze calea fără ajutor, cu ochii larg deschiși. Bart îi simți în obraz răsuflarea fierbinte și părul ei lung, despletit îi atinse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cavaler al nopții, Oleg Garaz, înțelege a dezvolta o explicație multicoloră ca o coadă de păun: „Ziua este de plastic, pe cînd noaptea este de catifea neagră, fosforescentă, stropită cu pete de «sînge» liliachiu diseminate aleatoriu pe tot întinsul cîmpului unduitor, ca de apă întunecată, al unui întuneric insondabil de adînc“. Și după ce aproximează mediul sonor al nopții, umplut de „o simultaneitate de «posturi» de radio eterale“, prin referințe la Xenakis, la Tri stan ș i I solda al lui Wagner
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
el până când devine o linie // una groasă / cât o omidă din care ies zeci de raze subțiri subțiri / alta prelungă și puțin tremurată / ca ramura din salcia / ruptă de copilul vecinilor / ca să și-o pună coardă la arc / o linie unduitoare / lăsată parcă de șarpele ce trece / după fiecare ploaie / prin grădina reavănă ș...ț" Robert Șerban vede mai mult decât simte, ceea ce conduce, simultan, la un atu și la un neajuns. Aceasta fiindcă poezia lui este ofertantă imagistic pentru cititor
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
în eleganta-i înfățișare a iritat. Poate și de asta s-a dorit să fie dus de acolo. Toate detaliile arhitecturii, perfect refăcute după schițe și planuri, strălucesc, răsfățate de soare. Înăuntru am amuțit. O intimitate voluptuoasă de linii curbe, unduitoare, picturi murale minunat încadrate, foița de aur, rotunjimile cupolei, verdele greu al cortinei somptuoase. Ceva mă duce cu gîndul la Odeon-ul din București, tratat în verde. Alte imagini, la Ateneul Român în miniatură. E prima oară de ceva vreme
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
aproape metalice. Această parte yang caută nopțile puternice, momentele când soarele e "încă un ou negru". Jumătatea yin este melancolică, are priviri scăldate în vise, iar tonul confesiv stăpânește și sonurile muzicale exprimate, și tonurile interne, apelând la numeroase aliterații unduitoare. Dar dincolo de această dualitate, în fond, universală, cartea este unitară, iar poemele urmează o continuitate vizibilă. Acest volum cuprinde, pe lângă acele anxietăți și neliniști specifice poeților contemporani, o adevărată poezie de dragoste. Nu este inspirată din maniera, atât de popularizată
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť. Al năibii de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic, misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
scenografia lui Patrice Besombes și a lui Philippe Decouflé însuși și imaginile create de Olivier Simola, Christophe Waksmann, Laurent Radanovic, Roméo Ricard și Dominique Wil-loughby - toți aflați, desigur, sub bagheta regizorală a lui Philippe Decouflé. Mișcarea, cu o plastică preponderent unduitoare, desfășurată în--tr-un plan restrâns sau în-tr-unul mai larg și atunci cu dezvoltări ample, de mare virtuozitate, este acompaniată de imaginile video și se însoțește și cu povestea de mare candoare despre Ioan și Ioana (în Franța, François și Françoise), care
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
Bulut, din Șerbia. În premieră să, The Thing doesn’ț touch me, Valentina de Piante Niculae și-a pus în valoare mai ales vocea, foarte sugestiva, care a creat atmosferă și a conceput pentru interpreta să Timea Kovacs, un dans unduitor, ca o melodie tăcută, unul dintre corpurile cele mai nuanțat expresive din tot Festivalul. Premianții de anul trecut și-au implicat publicul în demersul lor, cum au făcut și cu un an în urmă, de astă dată invitând pe fiecare
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
moartea tatălui devine revelatorul lumilor știute și neștiute. Ea convoacă în memoria și în conștiința fiului întâmplări și texte sosite dintr-o realitate paralelă - dar o realitate aflată mereu la îndemână. Felul miraculos în care cărțile se înșiră, oferindu-se, unduitoare, cercetării, ne duce cu gândul la eterna lor prezență în mintea autorului. Firește, tânărul Leon n-a părăsit sinagoga pentru a intra direct în bordel. N-a abandonat studiul Torei pentru a se ocupa cu arderea cărților. Dimpotrivă, a rămas
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
a unei lucrări pe care o urmărisem prima oară în cadrul eXplore dance festival-ului de anul trecut. Partitura coregrafică de maximă greutate a reprezentat-o, ca și în prima variantă, dansul lui Timea Kovacs, chiar dacă, de astă dată, în locul desenului unduitor, corpul dansatoarei a folosit preponderent linii frânte, pornite din toate încheieturile brațelor și picioarelor, care, precum niște crengi, se frângeau, se deschideau, propulsau corpul de la pământ. Prin contrast, mișcările Valentinei de Piante erau lejere, ușor plutite, desfășurate numai pe verticală
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă rog... nu deranjăm pe nimeni... Fără exagerațiuni... ZOE (derobându-se, unduitoare): Nu pot, nene, mă doare capul... TRAHANACHE (izbucnind): De opt ani te doare capul!... Nu mai merge nici așa. ZOE (uitându-se la el ca la a opta minune): Nene... Nu știu ce te-a apucat dup-atâta timp. Dar nu e
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
nu banală de-a dreptul. Un coș plin cu pisici, femele toate, răsucite care cum, dar nu claie peste grămadă. Pisici din toate generațiile, deci, de la străbunică la strănepoată. Detaliul se acoperă de sensuri: „Cercul ei auriu, desenul din curbe unduitoare pe care le compuneau fără oprire mișcările felinelor albe, mi-au umplut spațiul interior, s-au proiectat pe bolta meningelor mele cu o bucurie pură și enigmatică. Mandala asta surprinzătoare, descoperită într-un coș de nuiele, m-a urmărit zile
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
între „aestas“ și „văpaie“. Parcă treci de la răceala unei capele romanice la firida de cuptor a unor mirosuri intime. În loc de frigul fără mister al unui jargon aseptic, dai peste o clocotire de urdori îmbietoare. Hotărît, româna e o limbă calidă, unduitoare, lipicioasă, dar fără virtuți abstracte. E ca o dîră pituitară lîngă o bucată de cuarț. În română poți plînge, iubi sau dansa, dar nu poți gîndi. Volumul e o probă de răsucire conceptuală pentru cei dornici să fugă de forme
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
această descoperire: „Prin fața ochilor se derulau văi întunecate, strâmte și rupte, care se pierdeau în direcții pe care le căutai urmărind cu degetul.” Destinul personajului se anunță la fel de spectaculos și de nesigur ca traiectoria râurilor de munte care se rostogolesc unduitor pe solul bolovănos, „spărgându-se în mii de valuri spumegoase, ca să se prăbușească apoi bolborosind pe sub poduri și viaducte”. Ni-l imaginăm pe Rossmann reeditând, la Oklahoma, uimirea copilărească a lui Gatsby față cu luminița verzuie de pe promontoriul vilei lui
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
-ma-n uitare, Invata-ma să rabd ca piatra De pe mormânt, pana mă sfarmă Din nou stihia Învierii. Lin, Maica Domnului... Pe bolta-nalta bizantina Lin, Maica Domnului răsare Vesmântul ei prelung-albastru O-nchide parca-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumusețe A chipului care veghează Mi-aduna mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezește într-o apă, Din care bea numai lumină. Legenda unui alt Sisif La ceasul vinețiu al nopții, Se strecura în catedrală Să fure sensul
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
dor Din gene de stele vine iubirea Doar ea e în brațe cu nemurirea Alintă notele auzul fin Spre astrul nopții mă înclin Un aer din vis mă-mpresoară Cu tine în gând în fapt de seară. SERI ÎNMIRESMATE Gândul unduitor în liane, praguri Trecute prin inimi, timide șiraguri În viața aceasta mai stau în delir Din cupe de ambră parfumul inspir Mai trece prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
lângă mine și nu mă mai îndemna să-i văd lăzile de zestre în care a adunat atâta aur fin din Grădina Raiului Folcloric, o simțeam în cântecul interpreților, în compozițiile condeierilor ale căror note vrăjite încântau publicul ascultător, fiindcă unduitoarele armonii ce se revărsau ca o binefacere peste o lume dornică de înnoire se datorau maestrului Dan Ardelean, dirijorul formației „ROMANTICII” Sfinte, ce mi-a fost dat să văd!... Abia mă trezisem din starea de beatitudine când pe scena Teatrului
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
în versuri cu schimbări de ritm de la o strofă la alta, de la un vers la altul sau chiar în metrica aceluiași vers, de la iamb la coriamb, de la troheu la anapest, cu un suflu liric când tandru, când vibrant și intensitate unduitoare de la un gând la altul: cufundată în lectură și emoții estetice, primesc vizita nepotului meu, venit cu ideea de a argumenta împreună apartenența unui poem la genul liric, o compoziție pentru școală. În scris! Dar mai întâi avem de realizat
UNIVERSUL... LA DREPT VORBIND de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383511_a_384840]
-
2016, în trei dintre cele mai frumoase locații din București. Festival plin de culoare, NAMASTE INDIA dorește să vă atragă în mijlocul unei lumi care poate părea aglomerată și gălăgioasă la suprafață, dar prin care se întrevăd la tot pasul faldurile unduitoare și misterioase ale unei tradiții de mii de ani. Timp de o lună și jumătate, vă invităm să admirați grația dansului clasic, să ascultați sunetul meditativ al instrumentelor muzicale tradiționale, să descoperiți aspecte mai puțin cunoscute despre vasta cultură a
Festivalul „NAMASTE INDIA” ediţia a VIII-a, 15 mai – 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/92917_a_94209]
-
acum se mai puteau vedea doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de ce, pașii îl purtaseră exact acolo. Nici nu-și dădu seama când ajunse la marginea pajiștii alpine. Drept înaintea sa, se ridica Stânca Adevărului. Măcar aici nu se schimbase nimic, masivul pietros se înălța falnic din mijlocul mării de iarbă unduitoare. Se opri imediat sub liziera pădurii, așteptându-se să fie cuprins din nou de teroarea pe care și-o amintea atât de bine. Nu se întâmplă însă nimic, așa încât începu să înainteze, așteptându-se ca pe măsură ce se apropia de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]