160 matches
-
consistență. Un conducător român, anume Lythen, se și puse în fruntea unei cete naționale, se revoltă în anul 1272 contra regelui Ladislau IV, minor încă, cuprinse o parte a Valachiei, care pe atunci se număra între țările vasale ale coroanei ungurești, și cu toate somațiunile refuză darea tributului. Atunci regele orândui pe încercatul ostaș Georgius să meargă cu oaste în acele locuri, care bătu și ucise pre defector, prinse pe fratele acestuia, anume Barbat, și-l sili cu succes la plata
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înlăuntrul Valachiei, să silească pe Vlad a primi lupta și să-l învingă pe deplin; căci voievodul românesc se retrăgea binișor cu oastea sa de căpetenie și nici avea de gând să primească vro bătălie. Totuși, convins de superioritatea puterii ungurești, Vlad se supuse în sfârșit, prestă omagiu regelui Ludovic ca unui domn al său natural (Domino nostro naturali) și-i jurui atât regelui cât și coroanei Ungariei fidelitate nestrămutată. Curând după asta crezu că poate solicita de la rege să confirme
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amicie și de alianță între Polonia și Valachia care în sine era un tratat defensiv. Prin acesta amândouă părțile se legau de a-și da reciproc cu toată puterea ajutor în război și anume: în contra regelui maghiar și a Țării Ungurești fără condiție și fără vorbă, iar în contra altor dușmani după plac și chibzuință liberă. S-a așezat totodată termin potrivit până la care părțile amândouă erau datoare să ratifice tratatul și să trimite în Moldova soli înalți să preschimbe hrisoavele de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuiva. În anul 1390 voievodul moldovenesc Ștefan I, urmașul nemijlocit al lui Petru Vodă, se-nchină și se supuse Poloniei, atrase astfel asupra sa mânia lui Sigismund și năvălire cu arma și, biruit fiind, a trebuit să se-nchine Țării Ungurești. Atunci Mircea văzu că teama sa firească de-o asemenea soartă are temeiuri și se convinse că pe de-o parte e silit de-a căuta ajutor străin la caz de nevoie, pe de altă parte însă socoti că putința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cuviință de-a se retrage mai înlăuntrul țării cu trupele sale romîno-turcești dinaintea unui inamic pe cât de viteaz pe atât de bine armat. {EminescuOpXIV 173} Retragerea n-a făcut-o fără oarecare pierdere de oameni, dar călărimea cea grea ungurească neputând ajunge trupele sprintene ale lui Mircea, acesta au izbutit de-a-și scăpa aproape toată oastea sa mai întîi la munte, apoi noaptea pe malul drept al Dunării. Nemaifiind supărat de inamic pe câmp limpede, Sigismiund înainta mai înlăuntrul țării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părțile de oștiri grele și bine armate să lovească fruntea și sâmburele oamenilor vrăjmașului, pe ieniceri și pe spahii. Fiii Franței, cei mai mulți dintre dânșii, răspunseră cu răstire precum călărimea franțuzească nu poate sta nici într-un chip în coada pedestrimei ungurești și că sub toate împrejurările francejilor li se cuvine locul de onoare în luptă. Căpeteniile franțuzești luară oarecum cu asalt hotărârea consiliului de război și regele, de voie de nevoie, se supuse și el. Curând intră și Baiazid în zarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el. Curând intră și Baiazid în zarea Nicopolei și iată că la 28 septemvrie 1396 bătu ceasul hotărârii. 175 {EminescuOpXIV 176} Oastea creștină se dispuse în următoarea ordine de bătaie. La mijloc stătea regele cu palatinul Gara în fruntea oștii ungurești, apoi contele Hermann de Cilli cu cavalerii stireni și burgravul de Nurnberg cu cei bavareji; la aripa dreaptă se așezară în poziție ardelenii sub Ștefan Laskowicz, la cea stânga valachienii sub Mircea și moldovenii. În linia întîie de bătălie se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pricepe pretențiile Poloniei asupra Moldo-Valachiei. Ca și pe tată-său Mircea, perechea regală a Poloniei mrejui acum pe Vlad, fiul său cel mai mare, cu îmbunări subțiri, făgăduințe și daruri. Spre a se asigura și în generația viitoare contra supremației ungurești în Valachia, Wladislaw Iagello și soția sa Hedwiga îl numiră pe Vlad voievod al Basarabiei, îi dăruiră câteva domenii aflătoare înlăuntrul Ungariei cari erau deja în posesiunea lui și grămădiră asupra lui semne de favor și daruri de grație. Astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afacerile guvernului. Ea-și aruncă ochii și asupra Moldovei, unde minoritul Nicolae, numit la 1384 episcop de Siretiu, lucra cu mult succes în interesul Poloniei. Urmașul episcopului Nicolae, dominicanul Ștefan Ruteni, lucră (de la 1388) în aceeași direcție, și izgonirea influenței ungurești prin cea polonă mergea cu atât mai ușor cu cât papa însuși spera mult mai mult de la Polonia decât de la Ungaria atragerea Moldovei la confesia catolică. Astfel Petru Voievod, ascultând instinctul său de conservațiune și privind la slăbiciunea Ungariei, rezultată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stat e istoricește un neadevăr și, ca realitate etnologică, asemenea un neadevăr. Încă din suta a treisprezecea poporul românesc avea ținuturile lui proprii, legea lui proprie - antiquam et aprobatam legem -, principii proprii, autoritățile proprie elective, fără nici un amestec din partea Coroanei ungurești. Era un neam de ostași, oameni de arme, un popor aliat maghiarilor, nu supus lor, atât de puțin supus încît notarul regelui Bela nu se sfiește a-și încuscri pe cei întîi regi de rasă arpadiană cu fiicele Domnilor români
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dunăre nu va mai fi decât o legendă cântată în limba Fanarului. [5 august 1882] 160 {EminescuOpXIII 161} ["PRECUM PREVĂZUSEM... Precum prevăzusem la înregistrarea schimbării ministeriale, numirea d-lui Dim. Sturza face cel mai bun efect asupra foilor austriace și ungurești. "Pesther-Lloyd" scrie de ex.: Numirea d-lui D. Sturza ca ministru de externe se consideră ca un act de apropiere către politica Germaniei și Austriei. Dacă se va adeveri aceasta, atunci negreșit că trebuie să fim mulțumiți cu această schimbare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bisericească nu poate servi de manta a agitațiilor panslavistice și cine va face așa să se estradă oficielor politice. 5. Guvernul va fi rugat să oprească broșurile nepatriotice panslavistice. 6. Limba adunărilor protopresbiterale pe viitor va fi esclusiv numai cea ungurească. Cititorii noștri știu ce înțeleg ungurii politici sub "patriotism" și "simțiminte patriotice". Știu cu câtă furie s-au pus ungurii politici pe maghiarizare. Ne simțim dispensați de la comentarea concluziilor reproduse mai sus și, ca o curiozitate, reproducem comentariul ziarului din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o ratificare mai spontană a onerosului trecut al primăriei. [26 octombrie 1882] ["ÎN ZILELE DE 12, 13 ȘI 14 MAI 1881... "] În zilele de 12, 13 și 14 mai 1881 se adunase la Sibiiu, din toate ținuturile Ardealului și Țării Ungurești locuite de români, un număr însemnat de delegați, trimiși de cătră alegătorii lor pentru ca să se consulte ce atitudine să ia românii în fața alegerilor ce aveau a se face pe atunci pentru Camera din Pesta. Am dat seamă de-atunci de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se uita din nou la numărul "Timpului" de sâmbătă 13 martie va vedea că, daca am fi fost profeți, tot n-am fi putut cita mai exact pasajele acele din circulara excelenței sale d-lui Miron Românul cari vor servi presei ungurești ca denunțări și ca puncte de acuzație. În articolul lui "Pester Lloyd" pe care-l reproducem mai la vale se va vedea că pasajele a căror enunțare din partea mitropolitului am reprobat-o noi sunt exact aceleași cu cari foaia maghiară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
infamiile câte se comit? Precum nu admitem în dezvoltarea muncii noastre și a economiei noastre epitropia unui negoț exercitat de străini, precum nu admitem în dezvoltarea noastră intelectuală epitropia unei limbi străine - pe chiar sora franceză, necum nemțeasca, slavoneasca sau ungureasca - având noi epitropi naturali limba latină și fiica ei, limba românească din suta a șaptesprecea, tot astfel... precum nu adm [item] în bis[erica ] noastră epitropia Bizanțului sau a Romei, tot astfel evident că nu admitem nici epitropie pe Dunăre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu slujba, când n-am fost nici boier, nici ca domn, pentru că m-au miluit cu el domnii dinaintea noastră pentru că le-am slujit; iar apoi când a fost în zilele lui Radul voievod am dat domniei sale trei sute de galbeni ungurești, pentru acest sat și n-am lăsat să cadă în mâna altor oameni străini cum au fost mai înainte“18. Actul a fost publicat în transcriere slavonă și traducere românească de Haralambie Chircă, care „nu suflă“ nici un cuvânt despre decorul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin �de-slavizare"). La Viena, în Transilvania sau la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității ungurești din Pesta", care publică, în 1808, la Buda (în germană și în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia oară, sunt considerați �Traci romanizați" dintr-o �ramură a poporului român" - adică
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
uneori cu voia regelui („Craiul încă strângându-și oastea, au trimis pă Camenețchi de au prădat Moldova jumătate” - Cronica Bălenilor) - varietatea etnică a bandiților care terorizau Moldova („Că să făcusă tâlhari nu numai de la oastea leșască, ci și din munțâi ungurești, de jăcuia mănăstirile și alțâi dispré Bugeagu. încotro căutai tot de tâlhari dai”; „Pământul nostru pe acea vreme” - notează „Pseudo-N.Muste”[și „Pseudo-Amiras” îl confirmă] - „avea nevoie despre oștile leșești, ce venia din țara Leșească, împreună cu moldovenii joimiri și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al XIX-lea i-a pus la dispoziție mai ales posibilitatea de a studia și a releva un complex de raporturi. Istoricul, tolerant din fire și prin educație, nu s-a dat în lături să remarce rolul pozitiv al școlii ungurești în formarea spirituală a lui, spre pildă, Simion Bărnuțiu. Urmărind detaliat faptele, le împarte în secțiuni reprezentative și le distribuie aproape dramaturgic. Istoria literară este atrasă astfel către literatură, prin orientarea și dispunerea informațiilor cu ajutorul unor comentarii concise, sugestive și
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
făcut-am... scrisoare noastră la mâna părintelui Antonie Mavro, prefectul de la biserica ungurească... Și noi... sântem oamini vechi de vârstă,... și n-am apucat nici de la părinții noștri,... ca să fie fost vreodată drum pentre zidul Tri Sfetitelor și pentre beserica ungurească. Și, după cum știm, mărturisim cu sufletele noastre înainte lui Dumnezeu și denainte ori la ce giudecată ar fi ceruți”. “Eu, Anița Măteiasă, fămei bătrână, ce țin minte de când au venit Cantemir beizade cu muscalii în Moldova, cu sufletul meu mărturisesc
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a acestui fapt o avem la 15 decembrie 1739 (7248), când “Neculai Nacul, feciorul lui Ion Nacul ce-au fostu logofăt de visterie” spune că “am vândutu dumisali Toaderu Costache casăle părințăști di pe Ulița Mare, ce-s împotriva bisericii ungurești”. --La 14 mai 1742 (7250) ai confirmarea cu asupra de măsură a spuselor tale de adineauri: “Adecă eu, Vasile Dabija, feciorul lui Mihălache Dabija și a Nastasii fetii lui Toader Holban ce-au fost logofăt de visterie, făcut-am acest
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am apucat stăpînindu-se, cum și de la părinții noștri tot așa am auzit pentru acel loc că este a bisericii și unii din noi am șezut și în dughenile ce s-au făcut pe acel loc și chirie am dat besăricii ungurești și pe alții niciodată n-am apucat nici am văzut să se amestice la acel loc”. Iaca și câțiva din cei „carii mai gios” s-au „iscălit numile” și și-au „pus degitile”: „Eu Magda fămei de 80 ani, martură
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lăsat din mână un act care se leagă de cel pe care abia l-ai citit.” Care, sfințite părinte? „Cel scris la 30 iunie 1626 (7134), care vorbește de plângerea acelor „călugărași” către doamna lui Aron Vodă și craiul Țării Ungurești. Ei s-au întors însoțiți de un trimis al doamnei și al craiului cu scrisori care cereau să fie așezați din nou în mănăstirea Aron Vodă.” Încep să citesc actul cu pricina și aflu că acei „călugărași” spuneau că cei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu. Fusese însoțit până la frontieră de Ada, care convinsese pe Lică să facă un turneu în Ardeal subt cuvânt că la Temișoara vor găsi cai frumoși ungurești; mai departe, Maxențiu era însoțit de doctorandul ce-1 îngrijise și acasă, cu misiune de a-1 instala. Un bolnav fragil, un client întîr-ziat, acel blond livid ce pornea la Leysins, de unde, firește, amica fictivă a Elenei plecase de curând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aline durerile cauzate românului prin faptele povestite cu alte recompense demne de doi frați. Și cari sunt acele recompense? S-a enunciat cumcă preste cele trecute se trage vălul uitărei. Aceasta însă în faptă s-a estins numai la "honvezii " ungurești din 1848, cari s-a reabilitat, oficerii lor cari au voit s-au reactivat, apoi cei neapți s-au pensionat și li [s-a] asigurat subsistență comodă, iar pentru invalizi s-au edificat un azil care se susține din bugetul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]