393 matches
-
unde soluțiile erau traiectorii ale particulelor. Determinarea vitezelor în loc de poziții are mai mult sens în mecanica fluidelor, totuși, pentru vizualizare se trasează traiectoriile particulelor. Ecuațiile Navier-Stokes, în cele mai multe situații, sunt ecuații cu derivate parțiale neliniare. În unele cazuri, precum curgere unidimensională sau fluid Stokes, ecuațiile se pot simplifica și aduse la forma liniară. Neliniaritatea face ca rezolvarea ecuațiilor să fie mult mai dificilă, sau chiar imposibilă, cum este cazul scurgerii turbulente. Neliniaritatea într-un fluid se datorează în special accelerației convective
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
numit și vorticitate, este egal cu zero, adică formula 16. Dar, indiferent în ce fel de fluid este tratată, accelerația convectivă apare ca un efect de neliniaritate asupra curgerii fluidului. Accelerația convectivă este prezentă în majoritatea curgerii fluidelor, cu excepția curgerilor incompresibile unidimensionale, dar efectul său dinamic este luat în considerație în curgerile lente, numite și curgeri Stokes. Efectul tensiunii într-un fluid este dat de termenii formula 17 și formula 18, care reprezintă gradienții forțelor de suprafață, similari cu tensiunile dintr-un solid. formula 17
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
care datele sunt mutate între CPU și GPU astfel încat să se îmbunătățească performanța. În următoarele două exemple sunt ilustate principalele componente ale C++ AMP. Se presupune că se dorește adunarea a două elemente corespunzătoare făcând parte din doi vectori unidimensionali. Spre exemplu, se adună {1, 2, 3, 4, 5} și {6, 7, 8, 9, 10} pentru a rezulta {7, 9, 11, 13, 15}. Fără a utiliza C++ AMP, codul pentru a realiza aceasta operație s-ar scrie astfel: void StandardMethod
C++ AMP () [Corola-website/Science/329501_a_330830]
-
două stări fundamentale formula 103 și formula 104 neproporționale și amândouă pozitive, atunci, o combinație liniară a celor două încă reprezintă o stare fundamentală, dar combinația lor poate fi făcută în așa fel încât să aibă o schimbare de semn. Pentru potențialul "unidimensional", "fiecare" stare proprie este nedegenerată, deoarece numărul de schimbări de semn este egal cu numărul de nivele. Pentru bidimensional, este ușor să obținem o degenerare, de exemplu, dacă o particulă se mișca în potențiale separabile: V(x,y) = U(x
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
schimbări de semn este egal cu numărul de nivele. Pentru bidimensional, este ușor să obținem o degenerare, de exemplu, dacă o particulă se mișca în potențiale separabile: V(x,y) = U(x) + W(y), atunci nivelul energiei este suma energiilor unidimensionale. Este ușor de văzut că ajustând global valorile lui U și V, aceste pot fi egalate. Ca un exemplu standard, degerenescența oscilatorului armonic tridimensional și a potențialului central este o consecința a simetriei. Energia stărilor proprii formează o bază - și
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de energia lui formula 161. Când formula 161 are energia zero, precum unda cu lungimea de undă infinită, faza nu se schimbă deloc. Suma pătratelor modulelor lui formula 29 este de asemenea invariantă, fiind o referire la conservarea probabilității. În mod explicit în unidimensional: care dă norma: Lățimea Gaussiană este o cantitate interesantă și poate fi citită sub forma formula 166: Lățimea eventual crește liniar în timp ca formula 168. Acest lucru se numește împrăștierea pachetului de undă, și indiferent cât de îngustă este funcția de
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă formă simplă dar folositoare este: unde W este proporțională cu coordonata radială. Aceasta este starea fundamentală a două potențiale diferite, în funcție de dimensiune. În unidimensional, potențialul corespunzător este singular în origine, unde are densitate diferită de zero: si, făcând abstacție de o variabilă recalibrată, aceasta este starea energetică cea mai joasă a unui potențial al funcției delta, la care se adaugă o energie de stare
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
este un model care combină spațiul tridimensional și timpul unidimensional într-o construcție numită continuul spațiu-timp, unde timpul joacă rolul celei de-a patra dimensiuni. Conform spațiului euclidian, universul nostru are trei dimensiuni spațiale, iar dimensiunea sa temporală este independentă de structura spațiului. În teoria relativității restrânse, spațiul și timpul
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
în nicio ediție această intrigă. La data apariției, recenzorul Groff Conklin a catalogat romanul ca "o dovadă de prim rang al unei povești pline de imaginație." în "Astounding Science Fiction", Villiers Gerson a declarat romanul un succes, în ciuda personajelor sale "unidimensionale", datorită "talentului lui Asimov de a relata o poveste cu suspans." "The New York Times" a considerat romanul "o vibrantă poveste de aventuri dintr-un viitor îndepărtat."
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
Fock, respectiv "metoda polinomială" datorată lui Sommerfeld, permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care redau comportamentul oscilatorului și obținerea relației de cuantificare a energiei oscilatorului. În mecanica cuantică, ecuația Schrödinger temporală corespunzătoare hamiltonianului clasic este prin definiție: Pentru oscilatorul unidimensional, vectorul de poziție formula 3 se înlocuiește prin coordonata formula 4, iar operatorul formula 5 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 4: formula 7. Potențialul câmpului de forțe în care este plasată particula este în acest caz: formula 8. Se
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
operatorul formula 5 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 4: formula 7. Potențialul câmpului de forțe în care este plasată particula este în acest caz: formula 8. Se găsește astfel, forma ecuației Schrödinger temporale pentru oscilatorul armonic liniar (unidimensional): Legătura dintre ecuația lui Schrödinger și ecuația clasică al lui Hamilton-Jacobi sugerează căutarea unei soluții particulare de forma: formula 9, unde formula 10 este un polinom de gradul al doilea de variabilă x având coeficienții formula 11, formula 12, formula 13 în general dependenți de
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
experiențială și contextuală. Ea vizează: Teoria triadică implică o concepție asupra talentului intelectual mai cuprinzătoare decât concepțiile uzuale, inclusiv acelea care au în vedere atât creativitatea și motivația, cât și inteligența. Acest talent intelectual nu poate fi considerat un atribut unidimensional, el trebuind interpretat din toate perspectivele posibile, care bineînțeles pot diferi nu doar de la un grup la altul, ci și de la o persoană la alta . Jackson și Butterfield (1986) acordă o mare importanță rolului pe care-1 îndeplinește metacogniția în supradotare
Modele de supradotare () [Corola-website/Science/308983_a_310312]
-
și amfibolii, piroxenii alcătuiesc lanțuri simple într-o singură dimensiune (plan), unde la un atom de oxigen se leagă douăgrupări tetraedrice, raportul Si:O fiind de 1:3 ca de exemplu la diopsid (CaMg[SiO]). Amfibolii alcătuiesc de asemenea lanțuri unidimensionale, însă pot apărea și structuri de lanțuri duble raportul Si:O fiind de 4:11, atfel un mineral reprezentativ din grupa amfibolilor fiind Actinolitul (Ca(Mg,Fe)[(OH)|SiO]). La un grad mai înalt de polimerizare se formează filosilicații, unde
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
lui Gallagher (Terrassier, 1981-apud Yolanda Benito, 2003). Identificarea cere o abordare multimetodică. Teoriile cele mai recente despre supradotare și creativitate își asumă concepte multidi¬mensionale. Aceste abordări ale diagnosticului multidimensional privind supradotarea și creativitatea, bazate pe teorii, au avantajele modelelor unidimensionale. Aceste abordări se pot completa perfect ,deoarece ele pot reuși cu o mai mare exactitate, prin aportul testelor psihometrice. Aplicarea multimetodelor, incluzându-le pe cele care sunt mai exacte în testele de stabilire a coeficientului de inteligentă, poate reduce problemele
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
coordonata verticală. Ecuațiile Navier-Stokes sunt ecuații cu derivate parțiale de ordinul II, neliniare. Neliniaritatea acestor ecuații face ca rezolvarea lor să fie dificilă, sau chiar imposibilă, prin metodele clasice ale analizei matematice; în unele cazuri particulare (de exemplu la mișcările unidimensionale), ecuațiile pot fi simplificate și aduse la o formă liniară (liniarizate). Pentru o descriere completă a curgerii fluidului, în afară de ecuațiile de continuitate și Navier-Stokes, mai sunt necesare informații suplimentare, depinzând de ipotezele adoptate; aceste informații pot include condiții inițiale, condiții
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Dacă pentru curgerile permanente modelarea fizică nu este prea complicată, curgerile nepermanente în albiile râurilor cu o geometrie neregulată ridică mari probleme de modelare. Modelarea numerică a reușit în mare parte să rezolve problema simulării pentru mișcări cu suprafață liberă unidimensionale și bidimensionale. Pentru mișcări tridimensionale elaborarea modelelor de calcul întâmpină însă și în prezent mari dificultăți. Dificultățile sunt atât de natură fizică, cât și de natură numerică. Cele de de natură fizică se referă la necunoașterea expresiei tensorului de „frecare
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
numerele complexe C formează un spațiu vectorial bidimensional real, generat de baza formată din 1 și unitatea imaginară "i". Acesta îndeplinește condiția "i" + 1 = 0, ecuație de gradul doi. Astfel, C este R-spațiu vectorial bidimensional (și, ca și orice corp, unidimensional ca spațiu vectorial peste el însuși, C). Dacă α nu este algebric, dimensiunea Q(α) peste Q este infinită. De exemplu, pentru α = π nu există nici o astfel de ecuație, cu alte cuvinte π este transcendent. Relația dintre două spații
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
p = p(t)", numit impuls generalizat, și "q = q(t)", numită coordonată generalizată, iar "formula 3 = formula 4" este hamiltonianul. Mai explicit, putem scrie: dar trebuie să specificăm domeniul în care variază timpul "t". Dacă aplicăm ecuațiile lui Hamilton asupra unui sistem unidimensional format dintr-o particulă de masă "m", cu condiții la limită independente de timp, interpretarea acestor ecuații este următoarea: Hamiltonianul "formula 3" reprezintă energia totală a sistemului formată din suma energiei cinetice și potențiale, notate tradițional cu "T", respectiv "V". În
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
Schrödinger, iar când acesta este cuantificat canonic, descrie o particulă bosonică interacționând cu funcția delta - particulele respingându-se sau atrăgându-se atunci când se află în același punct. Ecuația neliniară a lui Schrödinger este integrabilă atunci când particulele se mișcă în spațiul unidimensional. Când forța repulsivă tinde spre infinit, ecuația neliniară Schrödinger bosonică este echivalentă cu fermionul liber din unidimensional. este o ecuație cu derivate parțiale pentru un câmp complex ψ. Această ecuație provine din Hamiltonianul: cu parantezele lui Poisson: Pentru a obține
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
-se sau atrăgându-se atunci când se află în același punct. Ecuația neliniară a lui Schrödinger este integrabilă atunci când particulele se mișcă în spațiul unidimensional. Când forța repulsivă tinde spre infinit, ecuația neliniară Schrödinger bosonică este echivalentă cu fermionul liber din unidimensional. este o ecuație cu derivate parțiale pentru un câmp complex ψ. Această ecuație provine din Hamiltonianul: cu parantezele lui Poisson: Pentru a obține versiunea cuantificată, pur și simplu se înlocuiesc parantezele Poisson prin comutatori: iar prin ordine normală hamiltoniană: Versiunea
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
fost o functie bidimensionale de continue x și y. Funcția sinc de rază, în a doua figură, are prea mult timp o coadă pentru a face un filtru bun (nici macar nu este pătrată-integrabilă). O analog mai adecvate pentru a sinc unidimensionale este amplitudinea bidimensional disc Airy, Fourier 2D transforma dintr-o regiune circulară în spațiu de frecvență 2D, spre deosebire de o regiune pătrat. S-ar putea considera un Gaussian plus destul de derivat de-al doilea pentru a aplatiza de top (în domeniul
Anti-aliasing () [Corola-website/Science/325004_a_326333]
-
de cercetare a lui Greene este teoria corzilor, ca o candidată pentru teoria gravitației cuantice. Teoria corzilor încearcă să explice diferitele specii de particule din modelul standard al fizicii particulelor că aspecte diferite ale unui singur tip de coardă vibratoare unidimensionala. O particularitate a teoriei corzilor este că postulează existența unor dimensiuni suplimentare ale spațiului - în loc de patru dimensiuni, ar trebui să fie zece dimensiuni spațiale și o dimensiune a timpului pentru a permite o teorie a corzilor definită în mod consecvent
Brian Greene () [Corola-website/Science/326222_a_327551]
-
lui Heisenberg . Fie un set de polinoame armonice omogene de grad "k" pe R notate A. Setul A conține armonice sferice solide de grad "k". Armonicele sferice solide joacă un rol similar pe spații n-dimensioanle așa cum sunt polinoamele Hermite pe unidimensional. În mod special, dacă "f"("x") = "e""P"("x") pentru unele polinoame "P"("x") din A, atunci formula 71. Fie setul H închiderea din "L"(R) a combinațiilor liniare de funcții de forma "f"(|"x"|)"P"("x"), în care "P"("x
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
rază unitate din R. În acest caz teorema restricției Tomas-Stein stabilește că restricția transformatei Fourier pe sfera de rază unitate R este un operator mărginit pe "L" cu condiția ca 1 ≤ "p" ≤ . O diferență notabilă dintre transformata Fourier pe spațiul unidimensional față de spațiul n-dimensional implică operatorul sumei parțiale. Considerăm o colecție crescătoare de mulțimi măsurabile "E" indexate prin "R" ∈ (0,∞), precum sfere de rază "R" cu centrul în origine sau curbe de rază 2"R". Pentru o funcție integrabilă dată
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
învață pe spectatori morala de a-și întâmpina soarta, indiferent cât de nedreaptă e ea, „cu noblețe și demnitate”. Prin sufocarea moralei dramatice în efecte speciale, filmul lui McKellen reduce bătălia la un spectacol pirotehnic despre moartea unui personaj negativ unidimensional. Coursen este de acord că în această versiune bătălia și sfârșitul lui Richard' sunt banale și trivializate. Consiliul comitatului Leicestershire a desemnat oficial locul bătăliei în vecinătatea localității Market Bosworth. Consiliul l-a pus pe istoricul Daniel Williams sa cerceteze
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]