120 matches
-
Pentru orice cititor este limpede, în primul rând, pluralitatea domeniilor, uneori deconcertantă, pe care se desfășoară textul Republicii. Totuși, o asemenea pluralitate nu ar trebui să corespundă neapărat deciziei pentru unul dintre ele în interpretarea lui, decât cu riscul unei unilateralități care sacrifică inevitabil sensul textului. De exemplu, a te intreba dacă textul trebuie judecat exclusiv din perspectiva unei atitudini politice a lui Platon, sau dacă avem înainte un text de factură metafizică în care modelul politic este o simplă consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
motiv care îl apropie de I. Al. Brătescu-Voinești. De acesta îl deosebește totuși accentul pus pe ironie și sarcasm. Personajele sunt antrenate în intrigi meschine, prozaice, cele care nu se pot adapta fiind excluse. Grotescul se datorează cel mai adesea unilateralității caracterologice. Prozatorul este atras de situațiile comune și descrierile exacte. Biografia personajului este prezentată în amănuntele ei dizgrațioase, în comportamentele duplicitare sau acțiunile veroase. Domină dialogul, pentru care prozatorul atestă o înzestrare deosebită: schimburile de replici sunt vii, deși nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
sensul arătat: este infinitul, în afara căruia nu există nimic, și care nu depinde de nimic, și își este lege sie însuși. Care, totuși, nu este ceva posedat de Spirit ci o continuă cucerire; este o eliberare, întocmai, din limitarea și unilateralitatea formei finite... Este vechiul motiv mistic al întoarcerii sufletului în sine însuși: el se retrage din împrăștierea în lume a lucrurilor exterioare în unitatea sa interioară, din viață întru aparență și din timpul unei vieți în realitate și în eternitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
elementul care împlinește depășirea; nu și-ar fi putut asigura transmiterea sufletului și a spiritului din generație în generație. Fără îndoială, e de dorit să distingem între o adevărată metafizică și una falsă, astfel încât să restabilim o măsură echitabilă în raport cu unilateralitatea dominatoare a acelei epoci. În cazul evreilor din Ghetto există un clar-obscur, amestecat ori însoțit de superstiții, chiar îmbibat cu jargon metafizic. Dar nu e nimic contrafăcut, nu e nimic fals. O stare? Dacă vreți, o filosofie populară, tocmai luminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
unei maniere de a viza propriile trăiri, a unei modalități de cunoaștere de sine care revelează și un întreg halou al potențialităților vitale pe care le naște conviețuirea în comunitate. Iar aceste potențialități întregesc imaginea unei realități altminteri condamnate la unilateralitate sau la neajunsul lipsei unei perspective integrative și permit raportări care pornesc de la o concepție superioară asupra interacțiunii sociale. Astfel, dialogul cu celălalt se bazează pe intuirea prealabilă care unifică într-un întreg toate determinările mutual-semnificative și îngăduie disponibilității empatice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Ea dă glas unei întregi teorii non-atributive a conștiinței de sine, care prevede, pornind de la rădăcina kantiană a unității, o conștiință care nu este cunoaștere de sine, care nu apelează la tehnici judicative pentru a institui un procedeu reflexiv. Dincolo de unilateralitățile unor reprezentanți ai modernității analitice, însă, nu se poate trece cu vederea faptul că legitimitatea laturii cognitive a reflexivității se datorează debutului kantian, că de la filosoful din Königsberg a devenit operabilă distincția între spontaneitatea de tip receptiv și intervalul raționalizant
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei "corelații a stărilor de fapt" îi determina pe eleați să nege existența mișcării. Această absență este suplinită de către Hegel prin sinteză, operator (metodo)logic capabil să deblocheze de fiecare dată o antinomie inhibantă pentru eleați și să depășească "dubla unilateralitate"114 reprezentată de teză și, respectiv, de antiteză. El reușește astfel să relanseze mișcarea, să coreleze secvențele și să reacrediteze devenirea, căci pentru Hegel "nur eines ist absolut, das Werden"115. Să continuăm comparația și în alți termeni. Am văzut
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
următoare" Søren Kierkegaard, Entweder-Oder în Gesammelte Werke, vol. II, Jena, 1913, p. 139). Din cele de mai sus se poate observa că Spranger pune să funcționeze un model mental religios în lumea științei. Noua orientare protestantă "cere afirmarea tranșantă a unilateralității și în domeniul științei" (s.n.) și "face trimitere la momentul unic, incomparabil, al deciziei actuale, singurul care merită pe deplin numele de <<realitate>>", ceea ce face ca despre prezent să se spună "cu emfază" că e "focarul valorizărilor și pentru domeniul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
modernen Kultur, Berlin/Leipzig, Teubner, 1914, p. 14). Deși nici Hammacher, nici Spranger nu recurg la acești termeni, credem că este aproape inutil să mai accentuăm faptul că "opțiunile" protestante prefigurează romantismul prin "afirmarea tranșantă" a "libertății subiective" și a "unilateralității", a voinței personale și "a deciziei actuale" luate în mod responsabil, în acord cu valorile individuale pe care le promovează cu fermitate și vehemență autorul opțiunii -, precum și prin natura conflictuală a unor asemenea experiențe (mereu în conflict cu lumea și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și precizie mai mic, deoarece sunt lipsite de criterii precise de interpretare, ele depinzând de subiectivitatea celui care face analiza. În psihologia aplicată se manifestă tot mai mult tendința de apropiere a celor două metode, îmbinarea ambelor categorii și evitarea unilateralității, care nu poate fi decât dăunătoare. Interpretarea cantitativă și calitativă a rezultatelor obținute prin metode psihometrice oferă atât posibilitatea ierarhizării subiecților în funcție de performanță, cât și explicarea modului de obținere a performanței. Metodele clinice s-au perfecționat, găsindu-se mijloace de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
tendința statelor din estul și centrul continentului european de a se apropia și a se integra în structurile occidentale; Rusia încheiase un acord cu N.A.T.O., fiind urmată de Ucraina. Printre consecințele pe plan mondial ale dispariției bipolarismului și afirmarea unilateralității, pot fi menționate: depășirea confruntării Est-Vest; Japonia devenea a doua economie a lumii, după S.U.A., sau a treia dacă se ia în calcul și Uniunea Europeană, care parcurgea un proces de aprofundare; China și India deveneau unele dintre cele mai dinamice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să admir cauzalitățile de tip idealist În filosofie, de la Schelling la Blaga, care fac din mister și din forțele extra-logice, uneori, sedii ale unor răspunsuri posibile la marile, gravele Întrebări! Și alții, nu puțini, autori esențiali, care se revoltă contra unilateralității spre care nu puțini gânditori Împing ființa umană, limitând-o la Rațiune, cu atâta persuasiune și fanatism aproape, Încât chiar și acest concept, unul dintre cele mai impozante și necesare din câte avem, devine cumva... discutabil! Dintr-o formă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
refuza să-l asculte: „Doar n-ăi vrea să-mi bat capul cu mincinoșii aiștea!” Atitudinea sa mi se părea retrogradă, deci comică. Judecata mea era, totuși, departe de a fi cea mai corectă. Lucrul care îmi scăpa atunci era unilateralitatea informației primite prin difuzor. Eram, probabil, destul de naiv, de vreme ce nici nu mă gîndeam la așa ceva. „Deșteptarea” s-a produs după cîțiva ani: de Crăciun 1964, cu ocazia căsătoriei, Eusebiu Camilar mi-a făcut cadou un radio „Delta”, care avea și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se urmărea prin acest procedeu, ci impresia de "obiect" finit, de lucru rotund, armonios. Comparația, ca mijloc literar, indică preocuparea pentru spusa frumoasă, dar, în același timp, indică permanenta rigoare a raportării la altceva; când compari părăsești, de fapt, tentația unilateralității, ai privirea ațintită, deopotrivă, înăuntru și în afară. Obligativitatea utilizării acestui mijloc indică importanța care se dădea și literaturizării oricărei discuții, indiferent de temă, ca un fel de reverență față de o știință considerată superioară; tratarea temei într-un mod cât
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
problemei pe care o constituie cultură organizațională, dar și insuficientă teoriilor care caută să o circumscrie, revenim la perspectiva propusă de Crozier și Friedberg asupra problemei care ne interesează aici. Poate ar fi mai bine să criticăm nu "insuficientă", ci "unilateralitatea" viziunilor anterioare, întrucât toate sunt aplicabile, dar într-o manieră de tipul "ori, ori". Cu alte cuvinte, perspectiva managerială asupra culturii are în centru o entitate organizația ale cărei fenomene ("materiale" și "culturale") trebuie administrate conform obiectivelor de performanță impuse
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
căreia consumul spectacular trebuie înțeles ca o „organizare sistematică a precarității facultății de a întâlni pe cineva”, ca o „comunicare fără răspuns” care dă naștere unui „autism generalizat”21. Ordinea despotică a consumului nu-i alta decât cea care instituie unilateralitatea comunicării, o relație socială abstractă care interzice orice formă de reciprocitate între ființe: astfel, televiziunea este „certitudinea că oamenii nu-și mai vorbesc, că ei sunt definitiv izolați în fața unor cuvinte care rămân fără răspuns”22. Problematica desocializării sistematice s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
libertate, totalitatea limitaților este în același timp nimicita, e raportată în această nimicire la absolut, și totodată este prin această înțeleasă și afirmata ca simplu fenomen: ruptura dintre absolut și totalitatea limitărilor a disparut"44. Eliberat de limitele sale, de unilateralitatea să care insistă să se determine strict în opoziție cu lumea încojurătoare și putând să se transforme astfel cu ușurință în fanatism 45 - intelectul se ridică la nivelul conștiinței, ajungând să perceapă conexiunile complexe dintre obiectele experienței. Mai departe, în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
se realizeze, să dezvolte diferența ce se află în el însuși numai în mod ideal - adica în formă contradictorie a lipsei de diferența - într-o diferența reală; și prin această suprimare a simplității sale, depășită că o lipsă și o unilateralitate, să se desăvârșească în chip real, devenind întregul - a cărui posibilitate el doar o conținea la început"57. Celebra dialectica stăpân-sclav, dialectica însemnând pentru Hegel, așa cum urmează să vedem, o succesiune de momente contradictorii care nu au sens și realitate
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
continuând eforturile de a preciza care dintre factorii ambientali (chimici, fizici, bacterieni, toxici, virali etc.) au prioritate în geneza și mereu sporita patogenitate a diferitelor forme de cancer. Cum bine se observă, ambele trepte de înțelegere plăteau un greu tribut unilateralității. Așa-numiții „agenți carcinogenetici“, fie că era vorba de o substanță chimică (gudroane, sterili ș.a.), radiație (X, UV ș.a.), bacterie ori virus, erau în centrul atenției. Apreciem acum că acești factori erau pur și simplu fetișizați, neglijânduse inadmisibil efectele lor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a clonelor celulare transformate sub influența diverșilor factori oncogeni, a constituit o frână în rezolvarea unor chestiuni prioritare ale profilaxiei și tratamentului bolii canceroase. c) AL TREILEA orizont, făcut vizibil abia după 1980, a fost posibil să apară numai după ce unilateralitatea și fetișizarea cauzei au fost dărâmate. S-a pornit astfel către elaborarea unei teorii sintetice, unificatoare, plurifactoriale, a genezei neoplaziilor, în care căutarea factorilor etiopatogenici să fie pusă pe talgerul unei balanțe, pe celălalt fiind așezate, rând pe rând, descoperirile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și Warren și validitatea propriilor lor remarci critice. O asemenea discuție ar cere mult prea mult spațiu, așa încât mă voi mărgini doar să o punctez, insistând mai ales asupra principiilor lui Wellek și Warren. Mai întâi, se cere precizat că unilateralitatea unei abordări care ar explica toată opera unui scriitor, numai prin cutare eveniment biografic sau social-istoric, este evident eronată și nimeni nu mai poate lua astăzi în serios o asemenea poziție teoretică. De fapt, în ciuda moderației lor generale, autorii Teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
sunt mult prea puțin utilizați față de ponderea lor reală în peisajul literar actual. Același lucru în poezie, unde suprarealismul, imagismul ori expresionismul german apar destul de rar față de frecvența citatelor din Shakespeare, poeții metafizici englezi, simboliștii francezi etc. Orice insinuare cu privire la unilateralitatea informației autorilor este interzisă de erudiția lor impunătoare. Situația trebuie explicată, cred, tocmai prin extraordinara proliferare a formelor literare în veacul nostru, față de care orice sinteză rămâne datoare. Chiar așa, însă, volumul lui Wellek și Warren pare a suferi uneori
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
necesară, imanentă oricărui existent și oricărui concept. Încât, spune el, "adevărata soluție a antinomilor nu poate fi decât că două determinații, întrucât sunt opuse și necesare unuia și aceluiași concept, nu pot fi admise ca valabile fiecare pentru sine, în unilateralitatea lor, ci sunt adevărate numai suprimate și totodată conservate în unitatea conceptului lor"361. Aici este prefigurată ideea de sinteză, care imprimă o marcă distinctă gândirii lui Hegel. Tensiunea antinomiilor se rezolvă într-o sinteză a laturilor lor, unde acestea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în marginile esteticului." Cu finețe, Lucian Raicu surprinde evoluția criticului pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă." Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: "excesivul pamflet, camuflat în eseu, "Tremuricii ". Iată acum și cea de-a doua axă: "în aplicațiile datorate fiecărui scriitor în parte, fiecărui univers artistic de unică tonalitate, înțelegerea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
al localizării și furnizează totodată un plus de calitate comparației contrastante dintre cele două procese: ca intensitate, globalizarea presupune integrare, interconectare, interdependență, deschidere, coeziune sistemică, multilateralitate într-o dinamică centripetă, în timp ce localizarea înseamnă dezintegrare, independență, autarhie, închidere, entropie sistemică și unilateralitate într-o dinamică centrifugă; ca amplitudine, globalizarea admite ca sinonimi termenii globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse este intepretată diferit de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]