484 matches
-
cât și teoretic, este combaterea corupției. În studiul corupției, făcând apel la sociologul german Max Weber, ea diferențiază între state cu sisteme sociale particulariste și universaliste (în ceea ce privește starea de fapte, nu normele și regulile prevăzute de constituții în sine). În universalism, cetățenii sunt egali în fața legii și a statului, având oportunități egale de a exercita puterea politică și de a fi luați în considerare la redistribuirea bunurilor. În schimb, în sistemele particulariste, cuvintele de ordine sunt statutul și privilegiul: cetățenii nu
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
argumentează că în timp ce în relativ puținele sisteme universaliste corupția este un fenomen izolat, care apare în cazuri individuale și ușor delimitabile, în sistemele particulariste ea este o constantă structurală. În urma prăbușirii politice a unui regim caracterizat de particularism, trecerea la universalism este anevoioasă, instalându-se de cele mai multe ori un sistem intermediar de "particularism competitiv", în care puterea nu mai este deținută de o manieră monopolistă (exemple sunt democrațiile sud-americane, africane sau est-europene). Mai ales în aceste forme intermediare corupția înflorește, însă
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
este deținută de o manieră monopolistă (exemple sunt democrațiile sud-americane, africane sau est-europene). Mai ales în aceste forme intermediare corupția înflorește, însă și așteptările populației se modifică, defavorizând corupția și atribuindu-i un stigmat social. Urmărind procesul de implementare a universalismului în Statele Unite ale Americii, unul dintre argumentele principale este că democrația în sine nu este suficientă în general pentru reușita acestuia. În 2009, Alina Mungiu-Pippidi a lansat, în cooperare cu regizorul sârb Sinisa Dragin filmul “Where Europe Ends”, care este
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
stânga: preoți creștini puși la zid în Rusia, libertatea de gândire pedepsită cu moartea, huliganismul comuniștilor de la Paris, acei bravi comuniști francezi, care militează pentru un înalt ideal umanitar și-și inaugurează Evul incendiind catedralele. Frumos ideal! Frumoase perspective!"9 Universalismul preocupărilor tineretului intelectual, speranța lui într-o viziune umanistă, problemele spirituale erau străine guvernanților. Dezinteresul și nepăsarea își puneau amprenta asupra "junglei culturii românești". La începutul anului 1932 un grup în frunte cu Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Mihail
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
se ocupe cu precădere de critica adusă de MacIntyre atât lui Rawls, cât și concepției despre dreptate a lui Robert Nozick." - " " Mulhall și Swift au identificat cinci teme asupra cărora comunitarianismul și liberalismul poartă dispute: concepția asupra persoanei; individualismul asocial; universalismul valorilor; subiectivismul valorilor; neutralitatea statului. Comunitarismul pleacă de la teza că societatea liberală creează continuu alienare, atât prin apelul la individualism, cât și prin disprețul tot mai evident față de grupurile sociale care acționează în societate nu în scopul de a-și
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
foarte nefavorabile în care au fost și sunt încă văzute acțiunile lui Quisling atât la acea vreme cât și după moartea sa. Fiul unui pastor protestant, Quisling a elaborat o nouă teorie pe care el a numit-o „Universism” sau „Universalism”, amestecând în ea principii cvasi-creștine, evoluții științifice, principii ale religiilor orientale și unele fragmente filosofice. Înainte de a intra în politică, s-a remarcat în armată, intrând în rândurile statului major în 1911 și specializându-se în afaceri rusești. A fost
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
ce includea opere de Spinoza, Kant, Hegel și Schopenhauer. A ținut pasul cu dezvoltările din domeniul fizicii cuantice, dar nu și cu ideile filosofice mai actuale. A amestecat filosofia cu știința într-o nouă religie numită de el "Universism" (sau "Universalism"), care era o explicație unificată a tuturor lucrurilor. Se spune despre scrierile sale originare că se întind pe două mii de pagini. El respingea învățăturile elementare ale creștinismului și avea o teorie proprie a vieții. Termenul de "Universism," a fost împrumutat
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
p. 5 22. 26. Lexicalizarea în limba română literară veche a conceptului “conștiința”, în SCL, nr. 3, 1993, p. 320 335. 27. Die rumänische Lexikalisierung des ‘Bewusstsein’ Bergriffs, în AUI, tom. XXXIX (1993), secț. e lingvistică, p. 69 87. 28. Universalism medieval și particularism ironic modern, în “Contrapunct”, anul V, nr. 11 (160), noiembrie 1994, p. 4. 29. Urmașii gr. provnoia în limba română literară veche, în AUI, tom. XL (1994), secț. e lingvistică, p. 23 38. 30. A fost păstrat
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
este un acronim folosit pentru a desemna principiile care trebuie să ghideze cercetarea științifică. Conform principiilor , etosul științei trebuie să fie guvernat de Comunism, Universalism, Dezinteresare, Originalitate și Scepticism. CUDOS se bazează pe normele mertoniene introduse în 1942 de Robert K. Merton. Merton a descris "patru mulțimi de imperative instituționale [care cuprind] etosul științei moderne": "universalism, comunism, dezinteresare și scepticism organizat." Acești patru termeni pot
CUDOS () [Corola-website/Science/331837_a_333166]
-
principiilor , etosul științei trebuie să fie guvernat de Comunism, Universalism, Dezinteresare, Originalitate și Scepticism. CUDOS se bazează pe normele mertoniene introduse în 1942 de Robert K. Merton. Merton a descris "patru mulțimi de imperative instituționale [care cuprind] etosul științei moderne": "universalism, comunism, dezinteresare și scepticism organizat." Acești patru termeni pot fi aranjați pentru a forma CUDOS, dar "originalitatea" nu făcea parte din lista lui Merton. În dezbaterea academică actuală cel mai des este folosită definiția modificată de mai jos (e.g. Ziman
CUDOS () [Corola-website/Science/331837_a_333166]
-
arată că era stăpânul absolut al imperiului și că nu depindea de nimeni pe plan extern, fiind singurul reprezentant al lui Dumnezeu. La mijlocul sec IX, Bizanțul își adaptează teoria politică la noile realități, cu precizarea că Imperiul Bizantin renunță la universalism. Din contră, se revine la această teorie. Imperiul este privit în continuare ca neavând limite în timp și spațiu, iar puterea împăratului este universală, absolută și de origine divină. Această idee poate fi analizată în una dintre lucrările lui Constantin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
nevoit să își adapteze ideologia la noile realități: apariția unor state creștine ( un imperiu în Occident; un stat bulgar creștin la frontieră Imperiului; un regat armean creștin și Principate creștine ale sârbilor). Din acest motiv, Bizanțul nu mai putea susține universalismul în termenii formulați de Eusebiu din Cezareea. Principalul element de noutate este familia de principi, care era în viziunea bizantină o familie spirituală alcătuită de principii creștini, această fiind condusă de împăratul de la Constantinopol, care avea calitatea de părinte spiritual
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
economice cu social-democrația, liberalismul social rămîne în esență un model de sorginte liberală, un moștenitor fidel al valorilor și idealurilor politice și morale ale liberalismului clasic. Mesajul social-liberal păstrează cele patru fundamente esențiale ale demersului etico-politic al liberalismului clasic - meliorismul, universalismul, individualismul si egalitarismul. Social-liberalismul este meliorist, deoarece crede în posibilitatea îmbunătățirii permanente a condiției umane cu ajutorul gîndirii critice. Este universalist, deoarece crede în unitatea morală a speciei umane. Este individualist, deoarece pledează pentru primatul individului în raport cu colectivitatea. În fine, este
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
bărbații, nu au fost respectate. Dacă în Franța și Anglia fost nevoie de nenumărate deplasări ale legaților papali pentru ca să fie îmbrățișată cruciada cu convingere, în Germania ea s-a bucurat de la început de adeziunea împăratului Frederic I Barbarossa. Adept al universalismului politic al acelui dominium mundi, Frederic I Barbarossa, împăratul cu voința de fier, educat în spiritul școlii de la Bologna, se credea continuatorul împăraților romani, iar pentru acest crez se luptase timp de 32 de ani ca să se împună în Europa
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
științe economice, precum și celor care se pregătesc să intre În Învățământul de toate gradele sau să devină consilieri profesionali. În termeni și mai generali, lucrarea de față se adresează tuturor celor care doresc să știe mai mult despre raporturile dintre universalism și particularisme. Trebuie să gândim În termeni de „asimilare”, de „adaptare” sau de „inserție”? Ce să credem oare despre „multiculturalism” sau despre „republicanism”? Ce criterii de justiție sau de „echitate” să adoptăm? Răspunsurile la aceste Întrebări necesită, așa cum vom vedea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la Universitatea Toulouse I CETĂȚENIE (codul Î), COTE, MORAVURI POLICAR Alain Profesor agregat de științe economice și sociale la Universitatea din Limoges CASTĂ, CETĂȚENIE, DIALOG (principiul Î), DIFERENȚĂ (dreptul la Î), DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, ETNICITATE, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, RASĂ, RECUNOAȘTERE (politică de Î), SOLIDARITATE REY Jean-François Profesor agregat de filosofie la IUFM din Nord-Pas-de-Calais ALTERITATE, STRĂIN, TOTALITARISM RICHARD Michel Profesor agregat de filosofie, conferențiar la Școala superioară de comerț din Nantes FRATERNITATE RIVIERE Claude Profesor emerit de antropologie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o combinație de culturalism și diferențialism, ambele radicale, punând astfel pe picior greșit argumentația antirasistă clasică; aceasta era bazată pe recuzarea biologismului și a inegalitarismului (care presupune și el existența unei scale universale a valorilor „rasiale”, deci o formă de universalism), considerate a fi cele două caracteristici fundamentale ale rasismului doctrinar, cărora s-a crezut multă vreme, cu naivitate, că li se poate opune relativismul cultural și dreptul la diferență. Recenta metamorfoză ideologică se bazează tocmai pe deplasarea inegalității biologice a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asupra rasismului reclamă concepții diferite asupra antirasismului. Se naște un conflict la nivel de valori și norme, În fața căruia nu trebuie să dăm Înapoi și ale cărui implicații trebuie descoperite (Taguieff, 1997, p. 89 și urm.). Având În vedere opoziția universalism/diferențialism, determinarea scopurilor acțiunii antirasiste se confruntă cu o dilemă fundamentală (Taguieff, 1995, pp. 47-51, 528-534), pe care o putem formula după cum urmează. 1) A acționa pentru a face posibilă unirea tuturor oamenilor și respectarea fiecăruia În parte, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vizează unitatea speciei umane, prin schimburi și amestecuri, este supusă inevitabil riscului de a favoriza uniformizarea umanității (așa cum se teme Lévi-Strauss), adică de a contribui la o nediferențiere planetară, bazată pe o totală eradicare a identităților colective. Acesta este obiectivul universalismului, cu reversul său. Universalismul implică primatul valorilor abstracte: egalitatea, dreptatea, adevărul. 2) A acționa pentru păstrarea diferențelor culturale ce caracterizează specia umană și pentru respectarea lor; iar aceasta, cu riscul de a absolutiza diferențele sau identitățile colective și, desigur, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prin schimburi și amestecuri, este supusă inevitabil riscului de a favoriza uniformizarea umanității (așa cum se teme Lévi-Strauss), adică de a contribui la o nediferențiere planetară, bazată pe o totală eradicare a identităților colective. Acesta este obiectivul universalismului, cu reversul său. Universalismul implică primatul valorilor abstracte: egalitatea, dreptatea, adevărul. 2) A acționa pentru păstrarea diferențelor culturale ce caracterizează specia umană și pentru respectarea lor; iar aceasta, cu riscul de a absolutiza diferențele sau identitățile colective și, desigur, de a Închide indivizii În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
demersul său de auto-fundamentare, de Îndată ce Încearcă să meargă până la ultimele consecințe ale exigențelor sale fundamentale, care sunt contradictorii. Conflictul dintre valori și obligații pare aici insurmontabil. Nu se poate, În același timp și la același moment, să urmăm și calea universalismului, și pe cea a diferențialismului. Totuși, este posibil să schițăm o soluție de tip universalist care ține seama și de normele diferențialismului, cu condiția ca acestea să fie „corectate” prin impunerea unor limite. Recunoașterea alterității celorlalți drept ceva demn de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este un punct esențial, solidaritatea pe care se bazează societățile noastre trebuie gândită pe baza „unui raport contractual Între indivizi autonomi, sau În funcție de un principiu naturalist al preferinței manifestate Între persoane de origine identică” (ibidem, p. 20)? Cu alte cuvinte, universalismul trebuie oare să primeze asupra particularismului? Vastitatea și varietatea temelor evocate ne arată dificultatea de a defini clar obiectul cercetării. Astfel Încât credem că nu este inutil să propunem un efort de clarificare, pornind de la tentativa de definire deschizătoare de drumuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nr. 3-4, martie-aprilie, pp. 122-131. WIEVORKA Michel (coordonator) (1996), Une société fragmentée. Le multiculturalisme en débat, Paris, La Découverte. Φ Comunitate, Diferență (dreptul la Î), DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, ETNICITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, MINORITĂȚI (dreptul Î), MULTICULTURALISM, NAȚIUNE, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, Recunoaștere (politică de Î), REPREZENTARE SOCIALĂ Cetățenie (codul Î)tc "CetĂȚenie (codul ~)" Expresia „Codul cetățeniei” desemnează dispozițiile legale referitoare la atribuirea și la dobândirea cetățeniei franceze de către o persoană fizică. Ea este o moștenire a trecutului: retras din Codul civil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Sept essais sur Rousseau, Paris, Gallimard. Φ ALTERITATE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, FRATERNITATE, POPOR, STRĂIN, TOTALITARISM, VIOLENȚĂ Comunicare (etnografia Î)tc "Comunicare (etnografia ~)" Φ INTERCULTURAL (didactica Î) Comunitarismtc "Comunitarism" Φ COTE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), ETNICITATE, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/ UNIVERSALISM, Recunoaștere (politică de Î) Comunitatetc "Comunitate" Pentru un autor ca Robert Nisbet, noțiunea de comunitate, a cărei redescoperire este unul dintre fenomenele cele mai caracteristice ale gândirii sociale din secolul al XIX-lea, constituie „conceptul elementar de bază al psihosociologiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1992). TOURAINE Alain (1997), „Faux et vrais problèmes”, in WIEVIORKA Michel (coordonator), Une société fragmentée? Le multiculturalisme en débat, Paris, La Découverte și Syros, pp. 291-319 (prima ediție: 1996). Φ Discriminare, DREPT ȘI CULTURĂ, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, Recunoaștere (politică de Î) Creolitatetc "Creolitate" Creolitatea despre care discutăm aici nu se referă la simpla constatare a existenței unui fapt creol În sensul pur lingvistic al termenului. În această accepțiune, ar trebuie să discutăm despre departamente sau țări cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]