62 matches
-
acopere spațiile culturii umaniste. Subțierea ei până la dispariție ar contrazice cursul istoriei contemporane. Pe de altă parte, utilitatea facultăților de limbi și literaturi străine, niciodată pusă sub semnul întrebării, alimentează cu generozitate comparatistica, an de an, cu specialiștii necesari. Orice "universalist", cunoscător a cel puțin două literaturi străine, reprezintă un comparatist virtual. Iar dintre aceștia. Subiectele numeroaselor lucrări de diplomă din domeniul în discuție constituie, până la un punct, o garanție în această privință. Ca să nu mai vorbim și de inițiativele independente
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
clasicismul, împotriva cărora ea să reacționeze. Germania, în afară de moda iluministă, care a falsificat-o temporar - nu s-a integrat natural Occidentului. Creșterea conștiinței germanice a izolat-o și mai mult în lume. Imperialismul este singurul mod de a se realiza universalist al Gremaniei. Altcum, lumea o refuză, și ea, la rândul ei, refuză lumea. Dacă România vrea cu adevărat să-și croiască un drum în istorie, țara de la care poate învăța cel mai mult este Rusia. Întreg secolul al XIX-lea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Balcani? Hazul de necaz, ura de sine sînt componentele unei culturi naționale care se clatină sub violența unui voluntarism epuizant, al unității și al continuității... Ura de sine nu poate fi separată de ura de altul, de Occidentul hegemonie și universalist care a impus și va mai impune încă forme nepotrivite. Pentru cei familiarizați cu acest tragism intelectuali și ideologi -, autohtonismul și occidentalismul nu reprezintă altceva decît cele două fețe ale aceluiași orgoliu. Din corespondența pașoptiștilor se desprinde violența și deriziunea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al operei în cauză, mult mai amplă și prea complexă pentru a se lăsa analizată în câteva rânduri. Se poate închipui însă o întreagă serie de studii despre un aspect sau altul, abordat de istoric, în prodigioasa-i carieră de "universalist". Am putut visa o clipă și un amplu volum de analize, portrete, reflecții extrase din ampla-i operă, cu privire la sensul, "etiologia", avatarurile și consecințele acelui fenomen. El n-ar fi lipsit de interes nici pentru specialiști, nici pentru marele public
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
când se năștea național-comunismul, propriul sistem al lui Noica a fost articulat și comunicat public, mai întâi cu scurte articole pentru revistele de cultură, continuând cu o serie de eseuri de dimensiunea unor cărți și culminând cu un masiv tratat (universalist, nu autohtonist!) de ontologie, Devenirea întru ființă (1981), și contraponderea sa negativă, o serie de diatribe antioccidentale 16. Spre deosebire de majoritatea pontifilor cultului protocronist oficial care tocmai se năștea, Noica nu putea fi ușor descalificat de adepții occidentalizării din România, din
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vechi”, AFT, 1974, 12; Mihai Mitu, Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 60-a aniversare, RSL, 1990, 101-330; Ekaterina Dogramadjieva, Mihăilă Gheorghe, în Kirilo-Metodievska Enciklopedija, II, Sofia, 1995, 701-702; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Gheorghe Mihăilă. La 65 de ani, RLSL, 1995, 6; Velea, Universaliști, 215-223; Rusu, Membrii Academiei, 339. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
RITL, 1971, 4; Ilie Gyrcsic, „Ivan Bunin”, O, 1972, 8; Sorin Titel, O carte despre Pușkin, RL, 1978, 35; Ion Ianoși, „La hotar de veacuri”, RL, 1981, 40; Dan C. Mihăilescu, De trei ori Leonid Andreev, T, 1983, 10; Velea, Universaliști, 152-157; Dicț. scriit. rom., III, 465-466. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
De asemenea, Kenneth Jowitt analizează "naționalismul romantic" al comunismului românesc în politica internațională (independență, suveranitate, relații pe bază de egalitate între națiuni), considerând însă că nu era exclus ca acesta să se transforme într-un "naționalism integral", în sensul de universalist și intolerant, mult mai compatibil cu structura ideologică a leninismului (Jowitt: 1971, 288-289). Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, deși pusee în această direcție nu au lipsit. Naționalismul și leninismul au ocupat, așa cum am argumentat, poziții de importanță aproximativ egală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a ceea ce poate fi o moral] adev]rât] sau justificat] ar putea s] nu se potriveasc] stereotipului de relativism, dar ar fi o poziție rezonabil] de susținut. De fapt, un motiv al lipsei de progres în dezbaterea dintre relativiști și universaliști este c] fiecare parte a încercat s]-si defineasc] oponentul că susținând poziția cea mai extrem] posibil. În timp ce aceasta ușureaz] dezbaterea, nu face nimic pentru a clarifica pozițiile de mijloc unde s-ar putea afla adev]rul. Multe concluzii asem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane de pe Pământ. (În timp ce Carta ONU și următoarele convenții ale ONU referitoare la drepturile omului vorbesc de asemenea despre drepturile universale ale omului, ONU nu este o instituție guvernamentală care reprezintă cetățeni individuali, așa cum este Uniunea Europeană.) Limbajul constituției este unul universalist, concentrându-se În mod evident nu asupra unui popor, a unui teritoriu sau a unei națiuni, ci asupra rasei umane și a planetei pe care locuim. Dacă ar fi să facem un rezumat al esenței documentului, acesta este un angajament
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
1977, 4; Ladislau Gyemant, „Confluențe culturale româno-polone”, AIX, t. XX, 1977;Leon Volovici, „Confluențe culturale româno-polone”, CREL, 1978, 1; Ulici, Prima verba, II, 213-214; Danuta Bienkowska, Niewieda˛ samych siebie zuboz.amy, „Literatura” (Varșovia), 1979, 28 august; Velea, Interferențe, 226-230; Velea, Universaliști, 269-277; Stan Velea, Revitalizarea eseului, „Crai nou”, 2003, 3494. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]