236 matches
-
alegeri și decizii libere și asociate cu multiple incertitudini. Noua știință socială se confruntă astfel cu o nouă agendă ce corespunde modernității reflexive. Este vorba despre agenda reinventării teoriei sociale prin înlocuirea fragmentării, concentrării sau particularizării cu conectarea, extinderea sau universalizarea. Pentru a fi mai concret, să consider un exemplu mai relevant pentru sociologia noastră actuală. În locul unei analize a tranziției postcomuniste ce ar pretinde că este specifică, în sensul că fragmentează istoric și particularizează național, găsesc că este preferabilă includerea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
intelectuale, ca și discursul lui M. Tendința de reducție la invariant există în studiile monografice consacrate lui Macedonski, Mircea Eliade, Étiemble. Exegetul se lasă fascinat de elevarea potențială a fiecărui caz la plafonul unor categorii nominale. Sintagma este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar poate fi extinsă profitabil și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E cazul categoriilor de macedonskianism, de hermeneutică militantă a lui Eliade sau de comparatism militant al lui
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
cazul biodiversității). Aceste dispariții vor fi rezultatul următoarelor două practici: 1) politica lingvistică a statelor care nu acordă protecțiile lor legale sau constituționale; 2) schimbările din modurile de viață ale populațiilor de vorbitori ca efecte ale dezvoltării capitalismului și ale universalizării societăților de consum [sedentarizarea populațiilor nomade din Africa, distrugerea mediilor naturale (păduri ecuatoriale prin Africa și prin America de Sud), dispariția țăranilor în țările occitane și în Bretania (în Franța) sau în cazul unor minorități din alte țări (mai ales din Asia
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
patru datorii față de ceilalți oameni. Concluzia la care ajunge Hare este că exemplele doi și patru - interdicția promisiunilor false și interdicția indiferenței față de suferințele semenilor care nu se pot ajuta singuri - sunt în deplin acord cu înțelegerea utilitaristă a cerinței universalizării maximelor acțiunii. Argumentarea lui Kant s-ar baza, în ambele cazuri, pe ceea ce autorii de limbă engleză numesc în mod curent generalizare utilitaristă. Este vorba de răspunsul la întrebarea „Cum ar sta lucrurile dacă maxima mea ar deveni o lege
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atunci agentul nu-și impune nimic. Caracterul de autoimpunere a promisiunii este astfel anulat. „O promisiune pe care o facem știind și gândind că nu o s-o respectăm se sprijină pe o maximă în contradicție cu ea însăși, a cărei universalizare nu poate fi gândită ca lege a naturii. Căci a gândi o lege după care o datorie față de tine însuți nu reprezintă cu adevărat o datorie față de tine însuți este imposibil.”25 Ultimele două exemple ale lui Kant se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
caz de la examinarea consecințelor acceptării maximelor ca legi universale este, în acest sens, relativă. În demersul evaluării maximelor intervin în ambele cazuri atât logica, cât și experiența, ce-i drept, în moduri diferite. Logica intervine nu numai atunci când ceea ce implică universalizarea unei maxime se stabilește pornind de la concepte, ci, în aceeași măsură, și atunci când sunt examinate consecințele acceptării unei maxime ca lege universală. Nu putem gândi sau voi fără contradicție o lume în care toți oamenii ar face promisiuni pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
oamenii ar face promisiuni pe care nu ar intenționa să le respecte, nu și-ar cultiva aptitudinile și talentele sau ar refuza să acorde asistență celor care nu se pot ajuta singuri. Iar experiența intervine în mod direct atunci când implicațiile universalizării unei maxime sunt stabilite pornind de la examinarea consecințelor, și indirect atunci când asta se stabilește pornind de la concepte. În al doilea rând, cu greu s-ar putea contesta că cei înzestrați doar cu rațiune comună, spre deosebire de cei care posedă o gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atunci când asta se stabilește pornind de la concepte. În al doilea rând, cu greu s-ar putea contesta că cei înzestrați doar cu rațiune comună, spre deosebire de cei care posedă o gândire speculativă exersată, vor stabili dacă pot concepe sau vor voi universalizarea maximei acțiunii lor gândindu-se în primul rând la consecințe, adică la modul în care ar arăta lumea într-un asemenea caz. Dacă suntem raționali, dacă admitem că avem aceleași drepturi și obligații ca și semenii noștri, că nu suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe care le-ar avea respectarea sau încălcarea lor. Referindu-se la prezentarea exemplului doi, Höffe recunoaște că unele formulări ale lui Kant încurajează „interpretarea empirico-pragmatică” a principiului suprem al moralității. Höffe are în vedere în primul rând afirmația că universalizarea maximei de a face promisiuni pe care nu avem intenția de a le respecta ar submina în mod iremediabil relațiile de încredere reciprocă între oameni.29 Iar Ludwig, referindu-se la exemplul patru, susține că unele din formulările lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
consecințele transformării maximei acțiunii noastre într-o lege universală. Trebuie să ne facem datoria independent de urmări, adică în mod necondiționat. Trebuie să stabilim însă care este aceasta. Iar în multe cazuri nu o putem face altfel decât examinând consecințele universalizării unor maxime alternative. Pare plauzibil că filosoful nostru a atribuit capacitatea de a realiza o asemenea evaluare rațiunii morale comune atunci când afirma că aceasta are permanent în fața ochilor principiul suprem al moralității. Așadar, a admite că îndatoririle morale sunt imperative
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sensibilul, atemporalul în raport cu ceea ce este vremelnic, trecător, universalul în raport cu particularul. Blaga, dimpotrivă, a socotit că omul se realizează ca ființă deplină prin creația liberă de valori spirituale, creație care este întotdeauna cenzurată stilistic. Dacă accepta că în ordinea vieții practice universalizarea este, cel puțin în principiu, posibilă prin uniformizarea tehnologiilor, a sistemelor de organizare, de comunicare și prelucrare a informațiilor sau a nevoilor de confort 30, Blaga socotea că lumea culturii este o lume a particularității ireductibile. Este lumea în care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
va pune în aplicare ideologia Luminilor prin marii săi cancelari Hangwitz și Kaunitz, iar Petersburgul se va transforma în „marele plămân” prin care respiră Rusia Secolului Luminilor. Manifestările în planul mișcării ideilor politice sunt specifice fiecărei națiuni, chiar pe fondul universalizării marilor concepte filosofice ale lumii moderne. Tocmai de aceea explicarea fenomenelor este complexă și pasionantă. „Binele societății este al tău” - declara Frederic al II-lea.” Ești atât de puternic legat de patria ta, fără să o știi, încât nu poți
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Batthyăneum. Instalat într-o fostă biserică trinitariană, fondul de carte intră în circuit public începând cu anul 1798. Avid de cunoaștere, Batthyăny s-a servit de teascul lui Gutenberg pentru a pune el însuși în mișcare ideile. Un imbold spre universalizare, spre aflarea spectacolului lumii îl stăpânea încă din vremea studiilor de la Graz și Roma. În cetatea eternă își descoperă vocația de cercetător al cărților și vechilor manuscrise, studiind o lungă perioadă în biblioteca Vaticanului. Tot ceea ce întreprinde acum va sta
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mișcare mecanismul greoi, aparent imposibil de urnit, al mentalului colectiv. Pilda nu e izolată. O reîntâlnim în mediile aulice românești, rusești, grecești. Dorința de cunoaștere, de depășire a ignoranței, este un factor de apropiere și, cel puțin tot atât, de universalizare. Széchenyi îi propune lui Stratimirović o dezbatere pe tema limbii și literelor folosite în cărțile sârbești, românești și rusești, la care mitropolitul îi va răspunde cu amabilitate: Prin atenția pe care mi-ați acordat-o înălțimea voastră am avut cinstea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
întorsături cu totul neașteptate: de la forme progresiste, la atitudini obscure. Mai apoi, comuniunea cu Europa este dependentă doar în primă instanță de proveniență socială; afirmarea propriu-zisă a intelectualității, măcar în faza stabilirii punților de legătură, este una care tinde spre universalizare. Cel mai bun exemplu sunt lojile masonice, adevărate pepiniere ale noilor idei, unde activau de la demnitari și consilieri de stat, până la nobilime comună, de la profesori, oameni de știință și de litere, gânditori, până la burghezime de rând, editori, librari, negustori. Ceea ce
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
noi de realizare a educației. Prin intermediul calculatorului și al rețelelor virtuale, fiecare poate intra, în principiu, în legătură cu alte persoane, cu alte moduri de gândire și de vizualizare a lucrurilor. Rețeaua instituită și principiul deschiderii permanente a fluxului informațional constituie gajul universalizării sistemului, fără pericolul totalitarismului sensului. Fiecare nou-venit, cu partea sa de contribuție ideatică, mărește eterogenitatea, salvând sistemul de riscul închiderii ideatice. Sistemul informațional este aditiv, cumulativ, multidirecțional, autocorectiv, dilatant. Fiecare conexiune suplimentară adaugă noul, deschide alte chei interpretative, regenerează inteligența
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a-i ajuta pe educați să navigheze inteligent în noile spații informaționale, a converti cunoștințele în cultură, pentru ca, mai apoi, acestea să ajungă la nivelul bunelor practici. 2.5. Educația - vector și rezultat al globalizării Educația este un proces de universalizare a ființei umane, de repliere a ei pe coordonatele multiplicității și varietății valorice. Astăzi, educația este dintr-odată globalizată și globalizantă. Este influențată de procesul globalizării, ale cărei efecte le amplifică, la rândul ei. Din punct de vedere structural și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
survin implacabil, peste dorințele noastre. Asistăm la o dialectică interesantă, nelipsind ondulații contradictorii, precum (vezi Schriewer, 1997, pp. 19-20): opoziția dintre integrarea supranațională și diversificarea subnațională; opoziția dintre procesul de internaționalizare și cel de indigenizare; opoziția dintre fenomenele purtătoare de universalizare și cele ce configurează particularitățile istorice; opoziția dintre procesul de difuzare mondială și cel de receptare diferențiată, în funcție de culturi; opoziția dintre universalismul abstract și concretețea unor răspunsuri particulare, „deviaționiste”, „atipice”; opoziția dintre modelul unei educații puternic standardizate și al unei
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
e bine să fie rezonant cu ceea ce se face în altă parte și să fie recunoscut altundeva. Există apoi o platformă „tehnică” a unificării, datorită specificității practicilor didactice, discursului acțional propriu-zis, teoriei pedagogice, limbajului psihopedagogic. Educația este un proces al „universalizării” ființei particulare. Peste tot unde este vorba despre formarea tinerei generații se impun practici similare, aceleași gesticulații care au fost promovate, experimentate, validate ca fiind eficiente. Teoriile (învățării, predării, evaluării etc.) circulă peste tot în lume, ființând ca adevărate „carcase
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
similare, aceleași gesticulații care au fost promovate, experimentate, validate ca fiind eficiente. Teoriile (învățării, predării, evaluării etc.) circulă peste tot în lume, ființând ca adevărate „carcase” ce induc unificarea acțiunilor. Teoria științifică este expresia unei generalizări care, odată acceptată, aduce universalizare. O „retorică” asemănătoare va forța ca și realitățile descrise de știință (distante, inițial!) să se unifice cumva. Asistăm la un proces de internaționalizare a educației (mai ales a celei de nivel superior) prin punerea în aplicare a cât mai multor
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
lucrurilor consistent materiale. Forme ale unui voyeurism universal, această introspecție colectivistă este chemată să răspândească din aproape în aproape, la viteza unei mărfi unice specifice publicității universale care se anunță. (Virilio, 1997) Computerul devine un fel de fereastră care permite universalizarea și mondializarea individualității noastre. Modalitățile de comunicare actuale sunt mult mai compozite și mai integrate. Specializate altădată pe funcții, natura canalului și substanța de transmis, astăzi, complexele comunicaționale devin laxe, eterogene, convergente. Fenomenul este observabil la scară istorică mică; practic
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ce trebuie și ele să fie serios regândite. Inclusiv, în perspectiva pregătirii acestora, în timp, pentru virtualizare! Concluzii Am încercat în paginile acestei lucrări să evidențiem câteva reconfigurări ale educației în consens cu perspectiva virtualizării, într-o eră marcată de universalizarea valorilor, de globalizare și de expansiunea noilor mijloace de informare și comunicare. E bine să știm ce se întâmplă, dar e și mai bine să intuim ce am putea face în continuare. Important este nu atât să facem o radiografiere
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
nou limbaj se dezvoltă pentru a desemna noile realități: e-learning, corporate university, campus virtual, evaluare online, mediu virtual de învățare etc. e) Creșterea competiției. Avem în vedere atât competiția internă, specifică unui anumit sistem de educație, dar și cea intersisteme. Universalizarea ideii de piață, cu imperativele eficienței și productivității, a influențat și spațiul educațional. Instituțiile de educație sunt în competiție pentru resurse financiare, pentru un personal cât mai bine calificat, în măsură să ofere servicii pe măsură și, nu în ultimul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de creștere organică și este oarecum sceptic În ceea ce privește posibilitatea de perfecționare sau progres a societății umane. Această viziune este Însă completată de o serie de crezuri liberale. Mai mult decât oricare alte grupări politice din SUA, neoconservatorii doresc să mențină universalizarea doctrinelor liberale ale Revoluției Americane cuprinse În Declarația de Independență. După cum explica unul dintre aceștia, „ceea ce se conservă este liberalismul nostru - extensia sa În timp și spațiu” (Lindberg, 2004, p. 4). Neoconservatorismul surprinde deci o interpretare particulară a temelor liberale
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând îmbâcsite de funingine stăteau rezemate fără complexe, de marginea de jos a șemineului, ca o dovadă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]