107 matches
-
separarea a două planuri semantice, adică, decuparea semnificației științifice de semnificația uzuală/ specifică limbii comune. Reconceptualizarea modelului metaforic coincide cu etapa fixării ca unitate denominativă selectată și normată, pentru o altă noțiune. Noua unitate menține trăsăturile conceptuale, denotative, stabile, asigurând univocitatea a numeroase metafore specializate. III.2. Statutul și "planurile de relevanță" ale metaforei specializate (terminologice /conceptuale) Înțelegem prin "metaforă specializată" o variantă funcțională a metaforei științifice. Analiza tipurilor de metafore specializate pe care le avem în vedere se realizează la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
caracter de cod și informație). În știință, metafora specializată (conceptual și terminologic) implică operații eterogene structural/ metodologic, dintre care "formarea conceptelor, definirea termenilor, explicarea modelelor" (D. Rovența-Frumușani, 1994: 75) al căror rol este bine definit în fixarea referinței și a univocității. Loic Depecker considera că nivelul conceptual al limbajelor specializate, procesele logice de formare a terminologiilor ar trebui să aibă prioritate 9. Realitatea unui domeniu al științei se reflectă obiectiv - la nivelul conștiinței, sub formă conceptualizată. În acest proces, rolul fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dintre lexicul comun (LC) și lexicul specializat (LS) al fiecărei limbi-țintă) - mecanismele și strategiile de transfer semantic sunt variabile, în funcție de sursa etimologică /de imagine /de tipul de reprezentare semantică/ de tipologia (flexionară/ aglutinantă) a limbilor, chiar dacă referentul desemnat își conservă univocitatea/ caracterul monoreferențial. Așa de pildă, verbul "stalk" are în lexicul comun al limbii engleze numeroase semnificații 14. Tot în limba comună este utili zată expresia idiomatică "stalking horse"15. Preexistența unui nucleu semantic (vb. stalk) și a unui tipar lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
includ o bună cunoaștere a lexicului comun, a vechimii cuvintelor și/ sau a etimonului din limba-sursă și din limba-țintă. Dacă vom compara metafora en. "information warrior"cu echivalentul conceptual din limba italiană "cibermiliziano" vom observa că ambele metafore respectă imperativul univocității unui termen specializat, ambele metafore desemnează același referent, ambele sunt motivate, la nivel lingvistic. Există însă, o anumită "distanță" între cei doi termeni, respectiv între trunchiul comun (en. warrior) și baza lexico-semantică a limbii italiene (it. miliziano), folosită pentru refacerea
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rotație a corpului". fr. vertige (s.m.); ro. vertij (s.n.); en. vertigo/dizziness/gidiness. Perspectiva antropocentrică în reprezentarea caracteristicilor conceptuale nu depășește referințele univoc anatomice. Aceasta, spre deosebire de limbajul figurat, care va depăși în oricare dintre situații barierele noționale și implicit, cerința univocității - prin procedeul de antropomorfizare. Antropomorfizarea/ personificarea este un procedeu estetic, antropocentrismul este o perspectivă conceptuală, metodologică și de filozofie a limbajului, străină retoricii. Antropomorfizarea implică, în concepția noastră, toate dimensiunile "umanului", de la cea biologică la cea psihologică și spirituală. Considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
formării termenilor/ metaforelor conceptuale. Limbajul filozofiei "împrumută, dă prin expansiune" termeni "care pot fi supuși altei specializări sau unui nou transfer metaforic" (D. Slușanschi, 1971: 588-589). Sub aspect conceptual-semantic, nucleul dur al limbajului filozofic cuprinde termeni monoreferențiali ce concurează la univocitatea interpretării. Abstracție este funcțional în contexte specifice: abstracție empirică, abstracție constructivă (idealistă, sintetică), abstracție logico-matematică, abstracție fizică. Sintagmele terminologice întăresc caracterul științific, realizează distincțiile necesare la nivelul contextelor specializate. Numeroase alte sintagme fixe au caracter diagnostic: logică în sintagmele monoreferențiale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
si Horatius utilizau substantivul platea (stradă largă, piață) cu sensul de "loc de târg", spațiu deschis, amenajat pentru piețe, prăvălii, târguri (forum olitorium, forum vinarium, forum boarium etc.). Observăm că piață este ab initio, un cuvânt încărcat cu numeroase sensuri. Univocitatea celor aproximativ 30 de termeni existenți în vocabularul panlatin este asigurată de unitățile terminologice compuse/ de îmbinările libere de cuvinte/ de numeroasele constructe metaforice. Dezambiguizarea semantică și contextuală permite identificarea riguroasă a sensului denotativ specializat. Unitățile terminologice astfel obținute sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de exemplu, la respectarea modalităților de formare a cuvintelor (derivarea, compunerea, calcul lingvistic/ semantic s.a.m.d.), la respectarea acordului. Cu toate acestea, mărcile lingvistice de dezambiguizare au scopuri diferite. Termenul nou format este necesar să dea nume, după regulile univocității unui concept nou, să marcheze opoziția de caracteristică și nu în ultimul rând, să se adapteze unui sistem coerent al denominației pentru a individualiza un domeniu al științei. Adjectivul categorial Conceptul este o construcție mentală care contribuie la ordonarea obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că tipul e
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
cu orice tradiție filozofică ori sistem metafizic 2. De aceea, cultura critică este indispensabilă discernământului teologic. De fiecare dată când, nu fără prudență, Părinții Bisericii au împrumutat de la „filozofii din afară” o anumită structură de raționament logic, dialectic sau retoric, univocitatea adevărului revelației a fost confirmată. În virtutea cărui fapt s-au stabilit între teologia Bisericii și tradițiile filozofice alogene anumite dizarmonii sau congruențe? Care este unitatea de măsură pentru a defini aberația în discursul teologic creștin, unde este foarte ușor să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la Viață, din veacul acesta în eshaton. Credem în Hristos crezând în cei care L-au mărturisit mai întâi. Pentru a fi crezuți, la rândul nostru, trebuie să credem, să iubim și să pătimim euharistic minunea unei prefaceri lăuntrice. Aici, univocitatea iubirii și a credinței în Dumnezeu și om nu poate fi negată. „Obiectul” credinței noastre nu este un fenomen natural, ci o Persoană. Îmbrățișând Revelația, credem în Cel ale cărui făgăduințe s-au împlinit și în toți cei prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pentru Marion, revelația e distinsă după criterii morfologice, în funcție de gradul de saturare al unui fenomen. Pentru Henry, revelația este intrinsecă oricărei apariții, invizibila peliculă care învăluie lumea, ținând lucrurile în viață. Într-un fel, pentru Marion revelația se bucură de univocitate și se manifestă în trepte, în timp ce pentru Henry revelația, deși se ascunde în situațiile cele mai umile, implică o ruptură majoră de planuri (lume/Viață). Într-un eseu celebru despre cele „Patru principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în preajma și după apariția Patului lui Procust, ca romane „substanțiale” sau „substanțialiste”, concept care, împrumutat fenomenologiei husserliene, avea să se constituie în fundamentul unei doctrine filosofice a cărei cuprindere retrospectivă tinde să supună discontinuitățile etapelor și deplasărilor de perspectivă literare univocității legislative ale voinței de sistem: „Literatura care mă interesează pe mine - cea substanțială - refuză tipi reprezentativi... Este o concepție de ordin cantitativ, electoral, această reprezentare. [...] E fals ca artă. Personajul substanțial nu reprezintă pe nimeni, este el. Este un tip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cu alte tradiții. Deși nu există un echilibru sub aspectul cantității și calității materialului cultural care este primit de un grup etnic și cel preluat de la acest grup de alte grupuri, în general, prin traduceri, comunicarea culturală depășește caracterul de univocitate, de influență cu orientare unică, căpătînd, uneori destul de pronunțat, caracter de reciprocitate. Istoria culturală atestă însă și multe îndoieli în legătură cu eficiența acestui procedeu de transpunere a operelor culturale dintr-o limbă în alta, punîndu-se problema dacă în tr-adevăr traducerea este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care cele mai importante sunt: − Principiul omogenității maxime în constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe etc.). Pentru fiecare nivel de clasificare s-a folosit un singur criteriu, fiecare subîmpărțire reflectând aspecte din ce în ce mai amănunțite ale criteriului aplicat la subîmpărțirile precedente; − Principiul univocității grupării unităților, care presupune și impune repartizarea fiecărei unități de clasificat, numai într-o singură grupă sau subgrupă, numai într-un singur loc, indiferent de numărul locurilor și unităților de clasificat; − Principiul actualității, al luării în considerare a celor mai
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
să le respingă, eliminând acele "noțiuni polarizate și ambivalente care joacă un rol important în mit". Ea renunță să "utilizeze asocierile prin contrast, să împerecheze și să unească contrariile, să progreseze prin răsturnări succesive; în numele unui ideal de non-contradicție și univocitate, ea dă la o parte orice fel de raționament care pornește de la ambiguu și echivoc".36 Tot grecii sunt însă cei care introduc persoana și individul în istorie. Dacă omul homeric era lipsit de profunzime psihologică, "străbătut de pulsații subite
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
joacă un rol activ în viața imaginarului, și anume cel de a pune bazele unei logici originale, ireductibilă la dialectica rațională."417 Această logică internă a simbolului nu este una rațională, logica științifică excluzând simbolul pentru a unifica realul în univocitatea măsurilor și a definițiilor, pe când simbolul are nevoie de intuiții și corelații, deși ele coexistă, fiindcă simbolul oferă intuiții care pot fi confirmate științific. Chiar dacă se exclud reciproc pentru a înainta fiecare pe drumul ei, rațiunea și intuiția fac mereu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dicționarele recente și lucrările destinate lexicului actual le înregistrează, indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate, *reprezentativitate, *sacralitate, *spațialitate, *subsidiaritate, *univocitate etc.; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 24-25): aproximativitate, dezirabilitate, excepționalitate, emoționalitate etc.). 2.2.3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le presupune, corelația [i-
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în spațiul românesc din vremea cronicarilor, dar exploatată matur, pentru întâia oară, de către intelighenția uniată (Inochentie Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior). Misionarismul culturaltc "Misionarismul cultural" Nevoia de convertire a culturii la misionarism ținea în primul rând de credința augustiniană în univocitatea conceptului de „iluminare”. Binele, adevărul, frumosul predate în școli nu puteau fi valori lipsite de inspirație divină. Din punct de vedere structural, misionarismul cultural nu reprezintă decât transformarea ancestralei funcții sacerdotale, care presupune actul inițierii și al mijlocirii în numele unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să înfățișeze un idol al lui Dumnezeu, fără a-L face deloc cunoscut pe El”2. Dacă tentația obiectivării este echilibrată la Toma d’Aquino prin faimoasa doctrina despre analogia entis, revoluția adusă de oxonianul Duns Scotus (1266-1308) prin teoria univocității deschide drumul - prin conjuncție cu nașterea nominalismului - către configurarea definitivă a „onto-teologiei” moderne. Modernitate și deicid simbolictc "Modernitate și deicid simbolic" Univocitatea predicației („a fi” are aceeași greutate când se spune despre Dumnezeu sau despre natură) îi va permite mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Toma d’Aquino prin faimoasa doctrina despre analogia entis, revoluția adusă de oxonianul Duns Scotus (1266-1308) prin teoria univocității deschide drumul - prin conjuncție cu nașterea nominalismului - către configurarea definitivă a „onto-teologiei” moderne. Modernitate și deicid simbolictc "Modernitate și deicid simbolic" Univocitatea predicației („a fi” are aceeași greutate când se spune despre Dumnezeu sau despre natură) îi va permite mai târziu lui F. Suarez (†1617) să separe formal ontologia (sive metaphysica generalis) de metaphysica specialis, care își ia ca obiect de studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau citi istoria umanității decât în lumina proclamației apostolice despre moartea și învierea lui Iisus Hristos. Conceptul stoic de providență nu era suficient în acest sens. Pentru orice creștin, întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hermeneutică a iubirii, această demonstrație a existenței lui Dumnezeu (înțeles ca „prim motor” sau „cauză eficientă” a lumii) este pură vanitate. Despre acest Dumnezeu, Heidegger avea dreptate să spună că nu poate primi jertfe sau rugăciuni. În sfârșit, apariția teoriei univocității la Duns Scottus (1266-1308) se adaugă acestei turnuri raționaliste; teologia scripturală și chiar doctrina analogiei ființei (care afirmă universalitatea revelației lui Dumnezeu) își pierd treptat creditul. Subiectul judecăților teologice are același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întruchipează un tandem matur (al îndrăznelii generos acceptate și al reciprocității) în care discipolul pășește alături de învățătorul său pe un drum comun, presărat cu încercări solicitante de ambele părți, dar care nu admite împărtășirea sau transmiterea informației într-o unilaterală univocitate. Se poate vorbi de o relație a două conștiințe de sine prin "fuziunea" deliberată a cărora se conectează două personalități (una formatoare și alta în curs de formare), fără ca vreuna să-și piardă contururile în această întâlnire și fără ca inevitabila
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cea subiectivă, a "spațiului dinlăuntru""28. Spațiul imaginal este un spațiu interior, ideal nu în ordinea vreunei axiologii a nivelurilor realului, ci în sensul esenței manifestării. Figura lumii este un standard, o imagine tip, banală pentru că schematică, redundantă, generală prin univocitate, ceea ce se vede în general. Or "a vedea dincolo de ceea ce se vede înseamnă tocmai a străbate densitatea acestei imagini, a descoperi îndărătul "figurii lumii" fața ascunsă a ei, a institui în lucruri un sens inedit, surprinzător, pe care imaginea lor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]