115 matches
-
Eu mă bucur că am scăpat de o fată imatură, mincinoasă și egoistă. Am fost căsătorit un an cu ea și mi-a fost suficient, parcă aș fi fost pedepsit o viață. - Te ascult. - La început fugeam de Aneta. Era urâțică, insistentă, prea îndrăzneață. Atât de mult a insistat pe lângă mine, încât am început să cred că mă iubește atât de mult cum nimeni nu ar mai putea să o facă. Mi-am amintit și de vorbele mătușii, Petra, care spunea
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
mai poți? îi spuse autoritar o femeie de vârstă apropiată. Cu ea, cu Nergui trebuia să se căsătorească Naranbaatar, explică Oyunbileg, mama tânărului. Dar, dacă el nu ne-a ascultat... Ema o privi pe femeie și gândi că este cam urâțică, așa mică și grasă. ”Și nici prea inteligentă nu pare...”, își spuse ea, studiind-o cu atenție. Femeia parcă i-ar fi ghicit gândurile. Sunt una dintre cele mai harnice din grupul nostru. Niciuna nu mă poate întrece nici la
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
sunt plângăcioși, meschini, fricoși, lasă toate greutățile în seama femeilor. Dacă aș fi femeie, n-aș avea cu cine să mă mărit. E plină țara de lătrăi, păreriști/părerologi, vorbitologi. Cu carismă și dicție, de orator sau dimpotrivă, cepelegi și urâței, rolul lor în societate este sinonim cu acela al țevilor de eșapament: ca să nu explodeze ‘'motorul'', lasă să iasă prin gurițele lor toate combustiiile maselor, vădit nemulțumite de mersul trebilor, de felul în care le-au fost din nou înșelate
CARTUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372886_a_374215]
-
dispozițiilor noastre sufletești: „Dacă mintea-i oarbă, ce folos de ochi limpezi?” (proverb persan). CÎtă dreptate avea și C-tin Noica atunci cînd spunea că frumusețea vine „dinăuntru În afară”, și nu invers: de ex. pentru un Îndrăgostit o fată urîțică pentru alții, devine frumoasă, pentru că așa o vede „sufletul” său Îndrăgostit. * Se știe că În lumea oamenilor „adevărul” este aparent sau relativ: „Dacă toți oamenii ar fi cocoșați ținuta dreaptă ar fi socotită o monstruozitate.” (H. de Balzac) CÎți dintre
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
iubirii, romanul urmărește destinul tragic al protagonistului, aflat sub imperiul unor porniri care îi hotărăsc existența. Ion al Glanetașului, un flăcău sărac, dar chipeș, isteț și tenace, își sacrifică dragostea pentru Florica, fată fără zestre, și o seduce pe fiica urâțică a bogătanului Vasile Baciu, ca să pună mâna pe ogoarele tatălui ei. După ce își atinge țelul - Ana, victima acestui șantaj marital, stâlcită în bătăi, devenind nevasta lui și aducându-i pământurile mult visate -, Ion se reîntoarce la vechea lui iubire. Florica
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
despre prietenii mei, București, 2003. Traduceri: Thurzó Gábor, Sfântul, București, 1973; Anthony Feek, Tunelul de la Arlberg, București, 1980; Fekete Gyula, Moartea doctorului, Timișoara, 1979; Milan Pavlik, Trei prieteni de zăpadă; Lo Duca, La dolce vita, București, 1991; Patricia Mac Lachlan, Urâțica, București, 1991; Marina Vlady, Vladimir sau Zborul întrerupt, București, 1993 (în colaborare cu Matilda Banu); Charles Dickens, Poveste de Crăciun, București, 1995. Repere bibliografice: Dumitru Toma, „Poarta de sticlă”, O, 1983, 21; Mircea Morariu, „Ponica - o legendă”, F, 1999, 10
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
vede nici pe el, nici pe Iulia Livilla. Și tare i-ar mai fi făcut plăcere să-și strângă în brațe nepoțica! Se uită din nou la Agrippina și i se face milă de ea. Cea mai prostuță și mai urâțică dintre copiii Iuliei, a fost crescută practic de bunicul ei și s-a lăsat modelată precum o bucată de ceară fără personalitate. A ajuns întruchiparea concepției pe care Augustus o are despre cum trebuie să fie o matroană romană. Cel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aventura mea. Prea pierdusem timpul... Nasul scurt al Irinei mă persecuta. Îmi aduceam aminte de drumurile lungi pe străzile mărginașe, apoi de toate descoperirile asupra cunoștințelor ei simple; mai ales o vorbă de a tatălui meu mă convinsese: Cine era urâțica ceea cu care te-am văzut pe stradă?" De ar fi zis "urîta" nu m-ar fi impresionat așa, l-aș fi numit numai răutăcios. "Urîțica" avea o impresie de adevăr care mă umilea. Încercai astfel de la Berlin să răspund
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei simple; mai ales o vorbă de a tatălui meu mă convinsese: Cine era urâțica ceea cu care te-am văzut pe stradă?" De ar fi zis "urîta" nu m-ar fi impresionat așa, l-aș fi numit numai răutăcios. "Urîțica" avea o impresie de adevăr care mă umilea. Încercai astfel de la Berlin să răspund tot mai rar (totuși răspundeam!) la scrisorile Irinei, care veneau tot mai dese. Scria la întîmplare, fără virgule și puncte (o ironizam mai târziu că scrie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pot trage vreo concluzie asupra ei? Nici unul din prietenii mei nu mă felicitau odinioară pentru Irina. Acei care n-o cunoșteau decât din vedere o găseau complect neînsemnată. Și spuneau termenul cel mai dureros, pentru că dădea impresia de perfectă imparțialitate: "urîțică". Se mirau că-mi pierd atâta vreme cu ea. Le făcea și impresia că nu e prea cuminte. Mi-aduc aminte de un bătrân care se ocupa cu analizele omenești, și care, văzînd-o odată lângă mine nenorocită, cu o culoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap sau măcar de a i-o îndrepta, de a o ajusta într-o poziție mai puțin strâmbă, aceeași senzație care te inundă, la o petrecere de copii, când vezi invariabilul copilaș urâțel cu un coif de hârtie care i-a căzut pe o ureche sau pe amândouă. — Doamne, ce zi! a exclamat doamna de onoare în numele nostru, al tuturor. Coronița de flori artificiale îi stătea șui, ea era înmuiată de transpirație, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lebede cu maniere bădărănești.) Chiar dacă trebuie să vă ciocănesc la cap - și sunt conștient că am făcut-o deja - mă simt obligat să declar limpede că amândoi eram, chiar cu unele diferențe de câteva grade între noi, doi copii evident „urâței“. Doamne, chiar că eram urâței! Și, cu toate că înfățișările noastre „s-au îmbunătățit considerabil“ cu vârsta și pe măsură ce fețele ni „s-au împlinit“, trebuie să afirm și să reafirm că în copilărie, la pubertate, în adolescență, oamenii serioși care ne priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trebuie să vă ciocănesc la cap - și sunt conștient că am făcut-o deja - mă simt obligat să declar limpede că amândoi eram, chiar cu unele diferențe de câteva grade între noi, doi copii evident „urâței“. Doamne, chiar că eram urâței! Și, cu toate că înfățișările noastre „s-au îmbunătățit considerabil“ cu vârsta și pe măsură ce fețele ni „s-au împlinit“, trebuie să afirm și să reafirm că în copilărie, la pubertate, în adolescență, oamenii serioși care ne priveau încercau un șoc la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu păreau nori de furtună ca cei de ieri, ci, mai degrabă, nori care anunțau câteva zile de ploaie surdă, mocănească. O primăvară ploioasă, Îți spui. Îți amintești figurile celor două fete care se aflau În fața ta În autobuz. Erau urâțele, ba chiar urâte de-a binelea, dar, din elemente luate separat și de la una și de la cealaltă ar fi ieșit o tipă acceptabilă. Te surprinde că te gândești tocmai la lucrul ăsta În timp ce Înaintezi prin noroi. Obiceiul tău este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj al unui hotel luxos, pe care-l avea în proprietate. Hotelul se afla într-unul din cele mai frumoase 61 cartiere, pe strada Petru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe Rim la facultate, Lina u povestise, dar fără prea multe amănunte, că era încă studentă bătrână când Rim, de pe atunci doctor de plasă în județ, venea pe la farmacie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea că trebuiesc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj al unui hotel luxos, pe care-l avea în proprietate. Hotelul se afla într-unul din cele mai frumoase cartiere, pe strada Petru I
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
urma urmei, nu costă decât 9 dolari. Ceea ce, în bani adevărați, e... Ei, sunt 9 dolari. Parcă încep să mă obișnuiesc să gândesc în dolari. Încep să mă obișnuiesc cu o sumedenie de lucruri. Apartamentul meu e mic și cam urâțel, și primele câteva nopți n‑am putut dormi de zgomot. Însă ideea e că sunt aici. Sunt aici la New York, stau pe picioarele mele și fac ceva ce pot să spun cu toată sinceritatea că îmi place la nebunie. Slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui soții, care Îl ascultă, ca totdeauna, cu ochii sclipind de o discretă inteligență. Probabil În astfel de momente a fost absorbit și tânărul de aura erotică a tăcerii, de transparența ei, pentru că În restul timpului e ștearsă, uneori chiar urâțică. Dar Traian Manu a trăit destul ca să fi Învățat că Încărcătura erotică nu are nici o legătură cu Înzestrarea fizică. — Anton Dobrotă ajunsese și el, fără voie, la „școala de popi”, dar din motive diferite decât ale mele. Aș spune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceea ce ei, acolo, numesc, cu un termen teologic, „păcatele politice”ale lui Anton. * Giulia strânge farfuriile soioase, cu resturi de sosuri și dâre de grăsime, și le stivuiește În punga de plastic pe care Antonio are s-o arunce. Uscățivă, chiar urâțică, atrăgătoare, câteodată, În feminitatea ei fragilă, de care nu este conștientă, pentru că mintea Îi este mult mai intensă decât simțurile. Cară alte farfurii curate, salata, brânzeturile, fructele, Înghețata, se mișcă repede și Îi face lui Antonio semn să stea liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu acestea în vreme ce Nick se învârtea de colo-colo ca peștele pe uscat și punea întrebări idioate ca în ce zonă a țării s-au născut femeile respective sau ce fel de muzică le place. În final, Nick alesese o fată urâțică și rotofeie, pe care o chema Joanne și care continua să locuiască împreună cu mama ei, la doar câteva străzi distanță. Fata nu dădea semne c-ar fi vrut să se mute de-acasă. De vreme ce Joanne tot n-o să locuiască aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să nu ne mai vedem multă vreme, spuse el, așa că rămâi sănătos. Sunt sigur că o să ne întâlnim în cine știe ce loc ciudat peste ani de zile. Abia aștept, am zis. — Atunci când am schimbat fetele între noi, să știi că cea urâțică era mai bună. — De acord, am spus eu, râzând. Nagasawa, te rog să ai grijă de Hatsumi. Nu găsești fete ca ea pe toate drumurile și să știi că e mai fragil\ decât pare. — Da, știu. De aceea mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca naiba, zâmbește Teofana. — Vei fi cea mai frumoasă mămică, Cezar nu se poate abține să n-o sărute și Teofana să se alinte în brațele lui. Să știi că după naștere, femeile devin foarte frumoase, chiar și acelea mai urâțele. Cu cât mai multe nașteri, cu atât mai multă frumusețe, o încearcă Cezar. Nu zău. Eu sunt chiar atât de urâtă? — Ești frumoasă, dar vei deveni și mai, și mai frumoasă, țâfnoaso. — Câți copii vrei, mă rog? — Dacă mă gândesc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
curte, însărcinare de care el se achita conștiincios și cu cîte-o privire tainică desperată după Nadina. Căpitanul Lache Grădinaru, crezîndu-se irezistibil pentru că numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevastă urâțică și prostuță, bătea zelos din pinteni pe lângă Nadina și-și sublinia străduințele cu câte un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. Ca să scape de el, Nadina fu obligată să se retragă puțin deoparte cu Titu Herdelea. ― E idiot rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]