1,675 matches
-
e tare dor, răsfoiesc cartea - dialog cu Florica Ichim, ascult cele patru CD-uri scoase la Radio. Vocea lui mă tulbură. Ceea ce spune, cum spune. Mă tulbură confesiunea Olgăi Tudorache... Ce lume! Și asta nu înseamnă că nu au trăit urîtul, trădările, micimile, turnătoriile, sărăcia, invidiile și meschinăriile. Înseamnă doar că aveau mult mai mult în ei. Cultură, nebunie, dăruire, patimă. Totul se învîrtea pur și simplu în jurul teatrului. Azi se trăncăne în lumea noastră despre orice, despre vrute și nevrute. Numai despre
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
Voltaire, de pildă, pe lângă multe alte atacuri sau pâri înaintate câte unui principe, scria: ...În extravaganta și neinteligibila sa scriere, Rabelais a răspândit mai mult chiolhanuri și cele mai mari necuviințe; el a înfățișat multe lucruri învățate , dar și gunoiul, urâtul; era un filosof beat care scria la beție... Definiție dată de principalul umanist al secolului luminilor, celuilalt mare umanist al evului mediu . Verva, deslănțuirea verbală, siluirea gramaticei și a legilor scrisului, nu neapărat stabilite, însă în general respectate, preced cu
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
în fața miracolelor vieții ("nu, serios, eu chiar cred în miracole și am avut parte de ele"), năstrușnicia ludică, pasiunea pentru eroii arhetipali care vin de hac răului. O frumoasă nebunie optimistă în stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît și ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît de primejduite în veacul absurd XX. Știu că vorbele astea mari îl
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
se orice manifestare de independență de gîndire, orice distanță, orice îndoială, chiar sub formele benigne ale scepticismului și ironiei. în mentalitatea kitsch-ului totalitar, omul care (își) pune întrebări este dușmanul nr. 1. Cuvintele (limba de lemn) ascund contrariul lor, urîtul și tristețea poartă masca frumuseții și bucuriei, zîmbetul și cîntecul devin la fel de obligatorii ca și certitudinile absolute. Dacă ar fi să dau o definiție kitsch-ului politic, aș spune că este vorba de orbirea reală, simulată sau impusă în fața realității
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
fiind aproape neclară, eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în cinematografie), gunoaiele sunt omniprezente, iar asfaltul oprimant. Nimic mai firesc ca detectivul - cu numele - să se revendice din durii cinici á la Doyle (Gene Hackman) sau Harry Callahan (Clint Eastwood), deși se adaugă o doză de trivialitate suburbană
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
pe vânzători cu...e proaspeti oușarelii astea, bre?... sau cum dai nucșoarilii astea mânca-ți-ași?... în ochii piețarului văzui numaidecât sclipind ceva - complicitatea, antanta națională... Zadarnic vor avea loc conferințe, se vor da decrete, vor fi schimbați gagiii de la T.V... Urâtul vorbirii în România nu va lua sfârșit, până ce nu se va schimba ceva esențial de tot. Ce? Mizeria. Materială. Spirituală. Și nu-i vorba numai de cultură, de ministerul prea bunei, inimoasei doamne Mona Muscă. S-ar putea ca boala
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
copiilor ei, se fac părtași la păcat. În costumele lor stridente, kitschoase, în gesturile apăsate, groase, în mimică, în pașii unor dansuri ridicole și într-o viermuială tîrîtă în visceralitate, ei nu fac altceva decît să strige degradarea din noi, urîtul instalat pe chipuri și în suflet. I-am urmărit fascinată pe acești actori tineri, o trupă adevărată, și potențialul gradului de concentrare al fiecăruia dintre ei, performanța la care ajung datorită fiecăruia în parte, al devoțiunii fiecăruia în ideea și
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
stare concurențială, dublînd pietatea cu o "jumătate" anxioasă, tulbure din pricina ambiției intervenite într-o astfel de pretențioasă operație: "În fiecare noapte ea se furișează tiptil lîngă mine./ Tiptil, lîngă mine, jumătatea care îmi poartă de grijă,/ care îmi ține de urît înainte de somn./ |n fiecare noapte eu împart noaptea cu ea, pe o singură pernă" (Lupta). "Îngerul luminii" divine se vede secondat și "corectat" de lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
trec indiferenți cei care o cunosc și necunoscuții, e o imagine extrem de percutantă a singurătății în mulțime. Momentele cântate și dansate sunt în general eficiente pe plan artistic, dar uneori propria lor dinamică le îndepărtează de tensiunea scenariului dramatic. Între urâtul lumii și frumusețea necesară scenei, Radu Afrim construiește grandios, dar nu îndepărtează întotdeauna schelele șantierului. Interpretare, în sensul în care noțiunea presupune și o a treia dimensiune a personajului, produc Karl Baker și Elena Popa. Bărbatul se aruncă pe o
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
suflet”. Infernul Baaadului, cu a sa pecete funebra Îngăduie acum revelația seninătății: o iubire expurgata, de limpezimea cerului sticlos, și-a domolit furiile temperamentale, rămînÎnd senina și sfîșietoare totodată. Descoperim aici atitudinea mioritica; poetul elimina suferință, Isi vindeca spaimă de urît doinind: „Doina o Îngîn și-o uitu”. Grefele de poezie populară În registrul bocetelor și colindelor fortifica această lirica (care, rămînÎnd doar „de inimă albastră”, s-ar fi anemiat). Or, Cezar Ivănescu actualizează doina și ne reamintește efectul ei cathartic
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
sau dizolvă seriozitatea imbecilă, eroarea și teroarea unei istorii fără nicio noimă, ba chiar și, vorba lui André Breton, oroarea. El poate fi, desigur, o "barieră", după cum e o ghilotină. Bombă, petardă, pocnitoare sau, baremi, un bruiaj subit, râsul (cel "urât de filistini", cu un cuvânt al lui M. Ralea, mai înainte să se facă, și el, un filistin roșietic) e, îndeobște, exploziv. Explozia, însă, este scurtă și, uneori, ratând, e doar un fâs... Deschid, aici, o nouă paranteză, ca să-ți
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
cu nebunia mistică a uniunii trupești cu Hristos. Are câteva scene halucinatorii atât de scabroase încât m-au tulburat și m-au descumpănit. Nu știu dacă sunt de un total prost gust sau dacă sunt o performanță estetică în înfățișarea urâtului din om și a coșmarului existenței. Nu pot ieși din această indecizie și, prin urmare, nu pot spune deocamdată dacă Morminte străvezii este un roman bun sau un eșec. Daniel Cristea-Enache, coordonatorul colecției "Scriitori români" de la Editura Corint, l-a
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
creștini de iudei. În fapt, persecuția lui Nero care a avut loc prin anul 64 d.Cr. la Roma a lovit numai În creștini, iar nu și În iudei, care nu numai că erau foarte numeroși la Roma, dar erau și urâți de către romani. Tacitus, care a murit către anul 117 d.Cr., scrie: „Nero, pentru a Înăbuși zvonurile care circulau, i-a Învinovățit și lovit cu pedepse Îndelung căutate pe aceia care, urâți de oameni din pricina nelegiuirilor lor, se numeau creștini. La
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
ale fizionomiei - ochii, nașul, gura, urechile și părul - sunt ingenios metamorfozate pentru a întruchipa bătrânețea, identitatea etnică, specificul profesiunii și, nu în ultimul rând, moartea și drăcii. Dacă moșii și babele sunt o reflectare a cultului înaintașilor, celelalte măști de urâți apar că reprezentări din alte timpuri istorice, văzute în diverse ipostaze. Jidanii, ca grup de mascați, se întâlnesc în toate cetele, ei jucând rolul de negustori lipsiți de scrupule. Pădurarii apar în compania cerbilor, dracul și moartea amenință și răspândesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
turtă dulce și staniol cu licurici în explozie și crengi de brad CA S| UIT ar fi bine dacă și Dumnezeu ar trece cu sania pe aici și mi-ar injecta în venă o picătură mai mult de veșnicie peste urâtul din minte măcar acum măcar în noaptea asta de oțet și de fier când e prea târziu și sufletul nu știe încotro s-o ia printre atâtea ziduri și mi-e amar amar CA S| UIT ecou de romanță la
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
vede �coincidența" dintre biografia lui și operă doar în primele nuvele publicate în Luceafărul, Sburătorul sau Gîndirea. Dar în recompunerea atmosferei terifiante a marii conflagrații aceste nuvele conțin, în fond, numeroase �teme" reluate și amplificate ulterior: frigul, foamea, frica, gelozia, urîtul, obsesia cu toate nălucirile ei. Probabil că e mai drept să recunoaștem relația dintre scriere și viață într-o opinie a aceluiași Camil Petrescu, autor care consideră că e normal ca în orice creație literară să se strecoare și �un
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
nu poate fi ucis! Și aruncă, exasperată pistolul! Ce urmează, știm. Diavolul „cerșește” dragostea femeii, muritoarei, disperat. Ar putea-o f... pe loc, dar el e însetat de ceva încă neexperimentat, ceva care l-ar scoate, poate, din plictiseala, din urîtul acela ce-i macină nemirirea atotștiutoare. A auzit vorbindu-i-se de dragoste pe pămînt și iată, Dunia, refuză să-i explice această „noțiune”! Poate că dacă înțelegea mai tîrziu, după al treilea glonț ratat, i-ar fi fost milă
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
în pijama și papuci. Reapărea după o săptămână sau două, tot noaptea, îmbrăcat cu aceeași pijama și târând aceiași papuci - ai fi zis că ieșise la latrina din fundul curții și întârziase mai mult. „Trebuie să ți se întâmple ceva urât în viață”, se mulțumea el să găsească o explicație, „altminteri începi să crezi că trăiești viața altuia”. Câțiva ani mai târziu a devenit activist de partid, cu mașină și șofer în fața porții, se îmbrăca în costum negru, purta cămăși albe
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
în egală măsură pentru mecanica dostoievskiană și argheziană a epicului (sanctificarea păcătosului/căderea în păcat a sfîntului) și pentru o "rețetă" de elaborare narativă în patru trepte: 1. banalul devine (e transcris) poetic/sensibil; 2. poeticul/sensibilul devine (e transcris) "urît"; 3. "urîtul" devine (e transcris) "estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
măsură pentru mecanica dostoievskiană și argheziană a epicului (sanctificarea păcătosului/căderea în păcat a sfîntului) și pentru o "rețetă" de elaborare narativă în patru trepte: 1. banalul devine (e transcris) poetic/sensibil; 2. poeticul/sensibilul devine (e transcris) "urît"; 3. "urîtul" devine (e transcris) "estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
epicului (sanctificarea păcătosului/căderea în păcat a sfîntului) și pentru o "rețetă" de elaborare narativă în patru trepte: 1. banalul devine (e transcris) poetic/sensibil; 2. poeticul/sensibilul devine (e transcris) "urît"; 3. "urîtul" devine (e transcris) "estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
e transcris) poetic/sensibil; 2. poeticul/sensibilul devine (e transcris) "urît"; 3. "urîtul" devine (e transcris) "estetic"; 4. "estetica urîtului" devine (e transcrisă) banal(ă); ș.a.m.d., într-un proces circular. În felul acesta, dubla reciclare a "frumosului" și "urîtului" alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
la cină de Sarita și Aftab. Mi-era teamă să nu-mi ia foc gura, dar ei mi-au pregătit apă la îndemînă și rîdeau, rîdeam împreună, într-un an din anii noștri petrecuți în Germania, cînd muzica indiană acoperea urîtul unor seri. Ezit să chem momentele bune care mă păstrează și pe mine în amintire, cum un tablou din 1889 reține culoarea vie a portocalelor din ziua cînd Gaugain le-a pictat. O perspectivă dezaburită cu ștergătorul electric, mai limpede
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
induc neputința de a refuza compromisul, scalda în apele măloase ale vieții, și care se preschimbă într-o furibundă batjocorire a iluziilor și a speranțelor nobile și deșarte. Iar revelarea coșmarului vesel al cotidianului, a grotescului, a mizeriei existențiale, a urâtului grohăitor din jur (ca metonimii ale unei disperări copleșitoare) devine calea piezișe a autoflagelării. Sunt izbitoare în poezia Marianei Marin acel soi de radicalism etic, acea sete de puritate, sau mai bine zis acea spaimă de compromis și de maculare
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Șerban Cioculescu, - pe atunci, îndată după terminarea celui de al doilea război mondial, acesta scria cronică dramatică, la Athenee Palace. Ba chiar la o cină sau mai multe. Momente în care Radu Cioculescu, bun jucător de bridge îi ținea de urât Lady-ei Elisabeth, la mulți ani după căsătoria cu dramaturgul. Dacă Bibeștii au fost aristocrați ce nu coborau în burghezie decât în exemplarele de excepție ale acesteia - un preferat era Mihail Sebastian -, în schimb Ghiculeștii s-au remarcat ca fiind "aristocrații
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]