8,137 matches
-
de a capota, pe un drum care, oricum, nu duce nicăieri. Un final "deschis", cu un gust amar-disperat, înrudit cu finalul acelui episod din Decalogul lui Kieslowski, în care un om izbește cu pumnul în capota unei mașini, repetînd "Urăsc! Urăsc! Urăsc!"... Cinematograful românesc al ultimilor ani s-a bucurat de trei debuturi interesante: Cristi Puiu - Marfa și banii, Cristian Mungiu - Occident și, ultimul sosit, Radu Muntean - Furia. E prea devreme sau e momentul să vorbim despre un nou val? Rămîne
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
a capota, pe un drum care, oricum, nu duce nicăieri. Un final "deschis", cu un gust amar-disperat, înrudit cu finalul acelui episod din Decalogul lui Kieslowski, în care un om izbește cu pumnul în capota unei mașini, repetînd "Urăsc! Urăsc! Urăsc!"... Cinematograful românesc al ultimilor ani s-a bucurat de trei debuturi interesante: Cristi Puiu - Marfa și banii, Cristian Mungiu - Occident și, ultimul sosit, Radu Muntean - Furia. E prea devreme sau e momentul să vorbim despre un nou val? Rămîne de
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
vedea destinul jucat la barbut de Tovarășa și de protejatele ei? Și unde e uriașa satisfacție de a-ți încerca trăinicia căsniciei, trezindu-te că-ți pleacă nevasta în lume și nu știe încotro s-o ia. Mulți și-au urît țara din cauza acestor repartiții. Și cîți medici și profesori de mîna întîi n-au ajuns alcoolici de frunte și ratați fără greș fiindcă nu erau făcuți să plece în pribegie... Erau vremuri frumoase, cu filme de Sergiu Nicolaescu, cu stadioane
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul pe care-l urâse cel mai mult în viață. Cosciugul ieftin și prost lucrat era prea îngust și prea scund, suficient să "zdrelească nasul cadavrului într-un mod dezgustător". Tragicul existenței este deci mai mult o experiență a limitelor, a imposibilității transcenderii lor. Nu
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
Scuipa sânge pe zăpadă,/ Conducerea nu dorea să-l vadă./ Fiind socotiți sabotori,/ Trebuia să muncești până mori./ Unii s-au înecat de bună-voie,/ Căci nu mai aveau nevoie/ Să trăiască-n calvar./ Viața nu mai era un dar./ A urât pe comuniști,/ Și pe marii securiști,/ Căci revenit în țară,/ La închisoare îl băgară./ La Vultur, împreună cu țăranii,/ S-a opus colectivizării/ Și alți ani a fost închis,/ Faptă de neadmis./ Ororile războiului au trecut,/ Comunismul praf s-a făcut
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
cărui aprecieri estetice nu mai contau în interbelic). Călinescu e destul de tranșant în privința omului și a vederilor sale politice: Slavici n-ar fi fost în stare să strîngă cine știe ce cultură, deși studiase la Viena cu profesori eminenți, i-ar fi urît în sinea lui pe junimiștii care-i acordaseră, ca și lui Eminescu, stipendii generoase ( Maiorescu fusese și acționat în judecată, ca fost ministru, pentru a-l fi remunerat din bani publici) ( ură de țăran veșnic neacomodat cu boierii și cu
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
de măsură dovedită de rezultatele obținute de echipele de club și de națională, ne binemerităm soarta de microbiști, așa cum ne-o binemerităm și pe aceea de cetățeni cu drept iresponsabil de vot. În ciuda familiarității afișate până la îngrețoșare, acești indivizi se urăsc de moarte. E ceva scabros și nenatural în relația meșter-calfă izvorâtă nu din reala apropiere, ci dintr-un fel de îmbrățișare premergătoare sufocării. Membri ai aceleiași haite nesătule, ei "țin aproape" doar pentru a sări unul la beregata ceiluilalt atunci când
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
a se afla deja înăuntrul Babilonului zilelor noastre. Căci cetatea coruptă, roasă până la oase de plăgi teribile precum feminismul, corectitudinea politică, marxismul, catolicismul ș.a., sălășluiește în principal în universități și în jurnalismul cultural: lumea academică "răsplătește agitațiile de majorete și urăște geniul"; "am trăit și am ajuns să văd cum temple ale învățăturii au fost date pe mâna unor asistenți sociali amatori." ; "nimic nu e mai nimicitor pentru suflet decât orice laudă ce ți se aduce în New York Times Book Review
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
miturile nației noastre, căci, după jigodii, ar însemna un atentat criminal la adresa genezei poporului român, la moravurile noastre patriarhale să afirmi că Toma Alimoș a fost, de fapt, un violator și că datorită acestei balade câteva generații au învățat să urască boierii (înainte de '89, un elev a scris la teză că Alimoș a fost membru de partid, iar un dascăl hâtru a "subliniat" că s-ar fi putut să fi fost, dar în ilegalitate!), că făcutul lucrurilor de mântuială, superficialitatea, de către
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
fiindcă își închipuie că fără el ele nici nu există și pentru că e jenant să vezi că el și fără el este totuși ceea ce este. E trist dar adevărat. Bărbații, cei mai buni nu-și arată rănile, trag consecințele. Nu urăsc femeia, ci pe celălalt bărbat. Rezolvă lucrurile între ei. Niciodată nu-și aruncă durerea lui unei femei în obraz. Sau plâng pentru iubire, nu din autocompătimire. Totul la ei e îmbibat de plâns, cămașa, tâmplele, ceafa. Ochii sunt goi și
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
de singurătate și o căutare a universalului. Și aici Claudel urmează pilda spiritului medieval: In esse uno non est ordo - în a fi singur nu există ordine - spunea Meister Eckhart. Există o forță obscură, o occulta virtus în natură, care urăște, consumă ca focul orice formă izolată, neangrenată într-un întreg: totul e în legătură cu toate". Mixtura dintre idealism și persuasiunea mobilizatoare e incontestabilă. Încheierea unui eseu dedicat lui Sartre are o factură învederat convențională: "Totuși, efortul său din ultimii ani de
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
mă supăr dacă da. Sunt stelele, în fond, cu adevărat mici? Poate un bătrân cărturar să-și găsească în cele din urmă iubirea, ca să nu și-o mai ia la labă în fiecare seară să poată adormi? Nici măcar nu mai urăsc cărțile. Am uitat cea mai mare parte din ceea ce am citit și, la drept vorbind, ce-am citit nu mi s-a părut niciodată prea important pentru mine ori pentru lume. Prietenul meu F. obișnuia să spună în stilul lui
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
plouă, fiți siguri că Washingtonul a luat act de originala formă de protest a ziariștilor față de prigonitor: în timp ce trecea în revistă, alături de ambasadorul Michael Guest, trupele ce urmau să plece în Afganistan, jurnaliștii din Craiova i-au înmânat ministrului pixurile, urându-i să scrie cu ele cât mai multe drepturi la replică. Să recunoaștem, de la "legitimația de golan"a participanților la Piața Universității, arareori s-a protestat în România cu mai multă grație și cu mai mult umor la gesturile abuzive
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
număr din Secolul 20 (din 1997) dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai întîi o mărturisire care o să vă înspăimînte: urăsc Bucureștii!... Astăzi. Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau cum zic franțuzii, de ciudă din dragoste (dépit amoureux)", scrie Neagu Djuvara în Conferința publicată în Secolul 20. Cam același concept
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
nebuniei pesediste dacă n-aș bănui ce ne așteaptă. Iliescienii n-au învățat nimic din jalnica lecție a Convenției Democratice. Ei se înșală crezând că în România acestui moment nu le poate sufla nimeni de pe cap coroana dictatorială. Tot mai urâți de o populație dezamăgită și adusă în pragul nebuniei, iliescienii vor fi ușor schimbați cu politicieni mai demagogi, mai nerușionați și mai violenți decât ei. Oricât de ticăloșiți ar fi liderii sindicali - și sunt! -, ei nu vor putea să țină
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
constați cît de bine merg împreună. Violența îi vine extremismului ideologic ca o mănușă. Sau invers: nu e sigur care pe care îmbracă. Rasiștii din rasa becalo-nețoiască simt o imperioasă nevoie de a se comporta brutal. Ei nu doar îi urăsc pe negri sau pe țigani (iar Le Pen și pe "pieds noirs" algerieni ori, în general, pe arabi), din rațiuni ideologice, de puritate a rasei și a nației, dar sînt gata să-i lichideze. Fie și înjurîndu-i. Dar, mai des
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
un valoros text sanscrit: "Dreptul și Dreptatea nu umblă pe uliți să strige: Iată eu sunt Dreptul! Eu sunt Dreptatea! Dreptul și Dreptatea sunt ceea ce spune brahmanul...". Pandrea, jurist și filozof antifascist (!), apropiat al ideilor marxiste, nu avea cum să "urască" Orientul. Într-un fascinant roman de călătorii citim: "Popoarele Asiei...! Popoare în veșnică șerbie, care în istoria lor de mii de ani n-au trăit nici un ceas viața în libertate, fiind cele dintâi care consideră democrația drept ceva absurd, ceva
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
ale colegilor săi", cum scrie însăși Lavastine (pagina 155) într-un capitol intitulat totuși (de ce?) Ura lui Cioran. Ca și Nae Ionescu în prefața la De două mii de ani, Cioran e un antisemit metafizic, nu unul emoțional. Și care nu urăște. E. Ionesco n-are ce căuta într-o carte consacrată "uitării fascismului" de către cei doi contemporani ai săi. Și, totuși, Lavastine îi rezervă un număr comparabil de pagini. Singurul element care ridică unele întrebări este prezența lui ca diplomat român
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
calitatea performanței. Ca și la săritura în înălțime, într-un prim timp, corectitudinea pașilor e mai importantă decât înălțimea atinsă. Eu le cer elevilor dăruire totală și astfel ei înțeleg până la urmă că nu există diferențe între gradele dăruirii. Îi urăsc pe actorii care "marchează" mai mult decât pe actorii proști. Chiar din prima zi le explic elevilor, cum spunea Grotowski, că actorul trebuie să înțeleagă că are de îndeplinit o "misiune eroică". Odată familiarizat cu această idee, actorul trebuie apoi
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
numărul... La toate întâlnirile din provincie la care participi, ți se înfundă geanta cu reviste literare și broșurele de versuri. Dar cum nu poți să scrii despre toate aparițiile, expozițiile, spectacolele, cărțile, filmele, cei despre care nu scrii te vor urî până la moarte: nici măcar două rânduri n-ai putut să scrii! Dacă scrii totuși, cele două rânduri: am lucrat atâția ani la cartea asta, puteai să scrii și tu ceva mai consistent! Să-și facă ziarul lor, dacă vor publicitate gratuită
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
vinilin. Toți vorbeau de Delia Mañara cu un rest de pudoare, nefiind deloc siguri că putea fi adevărat, dar în cugetul lui Mario își croia drum cu îndârjire o pală de furie urcându-i-se la cap. Brusc și-a urât familia într-o zadarnică izbucnire de independență. Nu i-a iubit niciodată, doar sângele și teama de a fi singur îl legau de maică-sa și de frați. Cu vecinii a fost direct și brutal, pe don Emilio l-a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
prea lentă în gesturi (eu aveam doisprezece ani, timpul și mișcările sunt lente la vârsta aceea) și se îmbrăca în rochii pastelate cu fusta cloș. Mario a crezut o vreme că grația Deliei și rochiile ei alimentau ura lumii. „O urâți pentru că nu-i o amărâtă ca voi, ca mine”, și nici n-a clipit când maică-sa a făcut gestul de a-l croi peste față cu un prosop. A urmat ruptura vădită; îl lăsau singur, îi spălau rufele de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Știri sportive Dumitru Hurubă Am vizionat meciul de tenis Ecuador-România, m-am bucurat pentru fiecare din ghemele (las’că știu eu ce zic*) câștigate de-ai noștri, l-am urât cu patimă ardelenească și cu drăcuieli regățenești pe Nicolas Lapenti în timp ce bătea exasperant mingiuca de pământ, pentru a-l enerva pe Victor Hănescu; cred că am lăcrimat admirativ în câteva rânduri privind cuplul de juniori Horia Tecău-Florin Mergea - Doamne, ce
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
care fără prepoziția pe, frecventa apariție a lui decît (în loc de doar, numai) în structuri non-negative; sînt amintite unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul inovațiilor lexicale. Tendința de a trece în lista erorilor un
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
bune”, Beja se bate cu pumnii în piept și anunță inimaginabilul, dacă nu va fi semnată grațierea șefului. Pentru așa ceva, într-o țară cu mai mult respect față de lege, Romeo Beja ar fi trimis de urgență să-i țină de urît lui Cozma în pușcărie. La cum stau însă lucrurile la noi, nu mă mir că există voci analitice care fac scenarii în loc să se mire că Beja n-a fost înhățat în procedură de urgență. Cînd cu Armaghedonul, Parchetul a trimis
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]