83 matches
-
Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci mii de spahii. - Căpitane Oană! Sună intrarea voievodului În luptă! Sunetul cornului se Înălță, aspru, În cerul Vasluiului. Călărimile tresăriră. Măria sa intră În luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își spuse Alexandru. Victoria psihologică prin atac asupra comandantului dușman. Exact reversul acțiunii Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum, devenise a morții. Și atunci, cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuie să mai aibă puterea de a lovi Moldova În anul care Începe! Curierul dădu pinteni și porni mai departe, spre podul surpat. În rândurile răzeșilor se lăsă liniștea. Înțelegeau abia atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Este o clipă de glorie, așa cum simțiți cu toții acum! Dar numai o clipă! Nori negri se adună deja deasupra Moldovei și, dacă nu În acest an, atunci În următorul, vor Încerca să ne acopere! În iarna În care noi opream urdia turcească, lovituri crunte erau date aliaților noștri. Principatul de Mangop, din sud-vestul Crimeii, a fost atacat și cucerit de un corp de ieniceri conduși de Ahmed Pașa. Această lovitură a fost Îndreptată asupra noastră, fiindcă Doamna țării reprezintă acest principat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Soroca. O altă coloană a oștenilor scutului și spadei executa o manevră de cuprindere În semicerc a grupului de comandă În care se afla voievodul. Pietro așteptă ca Alexandru să-și ia rămas-bun de la tatăl său, privind, cu neliniște, valul urdiei otomane care se apropia amenințător. - E timpul, spuse căpitanul. Hotărârea măriei sale de a te ține În preajma lui este Înțeleaptă. Spre Răsărit va fi doar o goană sfârșită În sânge. - La fel va fi și aici... murmură Alexandru. - Aici te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceas! - Asta mi-ai transmis prin răvaș. Doamna Maria e pregătită de drum. Nu te Întreb Încotro. - Nu mă-ntreba! - Unde e măria sa? - Acum două zile era pe Valea Trotușului. Nu știu nimic mai mult! - Eu am aflat că grosul urdiei urcă pe Valea Siretului și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Neamț continuă urmărirea lui Eminek, dar nu mai departe de vadul Nistrului.Din ziua În care tătarii au ieșit de pe teritoriul Moldovei, oastea este liberă pentru trei săptămâni. Ne aflăm pe malul drept al Siretului, unde Mahomed conduce grosul urdiei. Țara de Jos e sub stăpânire turcească. Astăzi am reușit să oprim Înaintarea sultanului În apropiere de Răcătău. Dar oastea Semilunei e atât de mare Încât nici acum nu s-a terminat trecerea ei pe cele cinci poduri de la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi de azi În trei zile, la apusul soarelui. După cum te cunosc, vei Încerca să ajungi acolo. Nu te sfătuiesc. Întâi, fiindcă am nevoie de toți Apărătorii aici, Între Valea Siretului și Valea Bistriței. Și apoi, fiindcă flancul drept al urdiei a ajuns deja pe valea Bârladului și a năpădit și locurile Murgenilor. Zeci de mii de ieniceri se Întreaptă spre cetățile noastre dinspre Răsărit. Vor fi sub asediu, În următoarele zile, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul. Nu avem cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În 15 iulie trecerea Dunării de către urdia musulmană se terminase. Durase exact o lună. Avangada otomană se apropia, cu prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al fluviului. Era o armată cât o țară. Victoria nu mai necesita aproape nici o luptă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Soseau, rând pe rând, corpuri de spahii și de ieniceri trimise să asigure spatele sultanului, În vreme ce el urca spre Suceava. Prizonierii aveau să fie duși, și ei, la Suceava. Sultanul Îi va interoga personal, În Sala tronului. Până atunci, Însă, urdia avea voie să petreacă vreme de trei zile. Era marea victorie. După optsprezece ani de domnie, Ștefan era Învins. Iar Mahomed Își meritase numele de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii voievodului stăpâneau pădurea, iar vitejia răzeșilor conduși de Ștefan și de toți boierii și căpitanii săi era uluitoare. În ciuda forței copleșitoare a Semilunei, bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă. Poruncise corpului de elită al spahiilor, În număr de zece mii de oameni, să descalece și să sprijine atacul ienicerilor. Intervenția sultanului oprise defensiva primelor rânduri de ieniceri și provocase o Înaintare generală a urdiei, cu pierderi enorme. Dar o Înaintare implacabilă. Indiferent câți războinici cădeau sub săgețile, sub săbiile sau securile moldovenilor, sultanul arunca În luptă alte detașamente, apoi altele, Într-un ritm năucitor, până când valea fusese literalmente acoperită de trupele turcești, iar moldovenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
târgul boilor. (Sărărie n.n)...Și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie, de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile. Și iar s-au întorsu la urdie la Țuțora. Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn-la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă (Ruset 1676 n.n). Doamne! Unde era vodă Ștefan biruitorul?” Își dormea somnul de veci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea... amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită atunci la cer Ca în lâncezeală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai încearcă încă lin Numele-i și moare. Și orașu-eliberat De-namice săbii Slobozi oceanului Cârduri de corăbii. Pintre crenge strălucesc Pete de lumină, Peste vârfuri cari cresc Trece luna plină. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ivriții erau dispuși să-i asculte prostiile și au fost încercări ale celor tăiați împrejur de a-l pune pe năsălie, dar prevederea l-a salvat de la moarte iar cînd a ajuns în pușcărie în anul 58, vede că toată urdia lui de prozeliți ivriți ce a făcut-o după Faptele apostolilor, ar fi de cîteva mii cum scrie la 21,20: ,, Apoi i-au zis: «Vezi frate, cîte mii de iudei au crezut și toți sînt plini de rîvnă pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în public despre acest stat în stat, care pe unde s-a atîrnat, numai rău a lăsat. În Epistola lui Pavel către romani, Saul întrebîndu-se dacă Elohim a părăsit sămînța lui Israel, tot el răspunde că nu, fiindcă din toată urdia de întunecați, cei de la Qumran erau aleșii cum se vede la 11,5-7: Tot așa, în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminterea, harul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sub forma păgîn și semnifică ,,cel care îi urăște pe creștini”, deci o evoluție tîrzie a cuvîntului, dar mai avem și al nostru pogan cu sensul de păgîn, arță- gos, fără milă, dracul, slut, dovedind că ei au cunoscut fanatismul urdiilor sălbatice ale iudeo-creștinilor în faza lor de delir și crime făcute împotriva religiei geților din întreg imperiul roman după anul 380 și i-au reținut în mentalul colectiv ca o întru- chipare adevărată a Satanei pe pămînt. Clement, un grec
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
s-a prăbușit și în ea s-au cuibărit dracii ,,pentru că toate Neamurile au băut din vinul curviei ei, și împărații pămîntului au curvit cu ea, și negustorii pămîntului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.” Înciudatul satanist își îndeamnă urdiile fanatice să se răzbune cu vîrf și îndesat pentru că a sosit momentul lor de slavă scriind la 18,8-11: ,,Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile: moartea, tînguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
răzmeriță în anul 400 în Asia Mică, au trecut în Balcani fără a-i întreba cineva de ce umblă ca vodă prin lobodă și au plecat spre vest cu gând să vadă ce se întîmplă și la Roma. În anul 402, urdiile goților și geților în frunte cu Alaric sînt respinse la Pollentia apoi în anul următor la Verona și se mai odihnesc de atîta zbucium pe Sava unde își așează o stăpînire proprie. În anul 406 altă urdie a goților și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
În anul 402, urdiile goților și geților în frunte cu Alaric sînt respinse la Pollentia apoi în anul următor la Verona și se mai odihnesc de atîta zbucium pe Sava unde își așează o stăpînire proprie. În anul 406 altă urdie a goților și geților din Panonia se răsucește spre nordul Italiei cu gând să vadă ce frumoasă este Roma, dar este respinsă la Faesulae, și zburdalnicii prădători și căutători de comori ascunse sub zidurile altora, goții și geții, nu reușesc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
acesteia. În anul 625 î.e.n. sciții din nordul Mării Negre și poate geții care erau de multe ori numiți tot ,,sciți” în textele vechi, au făcut o mare invazie către Asia și Palestina bătînd la porțile Egiptului. După această învolburare a urdiilor din Hiperboreea, o parte a lor s-au așezat în sudul Asiei, formînd o tabără militarizată. La semiți, consoana r de multe ori trecea în l și astfel tabăra sciților sau a geților a ajuns să fie pronunțată tabala sau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]