60 matches
-
aproape întuneric, și zice, uitându-se înainte: — Fac bilanțul cheltuielilor. Mona se ridică în capul oaselor, scarpinându-se în cap printre șuvițe. Apasă cu inelarul, cu buricul degetului inelar în colțul ochiului și apoi îl trage rapid de-acolo, cu o urdoare lipită de el. Își șterge urdoarea pe blugi și zice: — Unde ne oprim să mâncăm? Îi spun Monei să-și pună centura. Helen aprinde farurile. Își răsfiră degetele, cu palma larg deschisă pe volan, își privește inelele și zice: — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înainte: — Fac bilanțul cheltuielilor. Mona se ridică în capul oaselor, scarpinându-se în cap printre șuvițe. Apasă cu inelarul, cu buricul degetului inelar în colțul ochiului și apoi îl trage rapid de-acolo, cu o urdoare lipită de el. Își șterge urdoarea pe blugi și zice: — Unde ne oprim să mâncăm? Îi spun Monei să-și pună centura. Helen aprinde farurile. Își răsfiră degetele, cu palma larg deschisă pe volan, își privește inelele și zice: — Nici după ce o să găsim Cartea umbrelor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat un an de închisoare peste ce i se cuvenea. Dacă l-aș întâlni acum, i-aș cere iertare...” Și, cufundat în amintiri, Anton ofta, regretând, desigur, nu numai păcatele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 147 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un lucru cel puțin interesant
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 147 Experiență aparte cum câțiva ani - imposibil de spus cu precizie câți anume -, un lucru cel puțin interesant, pentru toate categoriile de oameni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Între blănuri. Am privit-o, cum să n-o privesc. Pielea de pe picioare Îi atârna, iar vinele cafenii de pe mâini Îi făcuseră gîlci. Era aplecată de spate și gura Îi duhnea. Mâna stângă Îi tremura, iar din ochi Îi curgeau urdori galbene. - Siloa, i-am spus apropiindu-mă de ea. Îl mai ții minte pe Moru? Se uită și ea la mine și, pentru o clipă, ochii Îi sclipiră ca odinioară, dar asta trecu iute de tot. - Ba, zise ea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cristalizare stendhaliană, asumată pe deplin, ba chiar împinsă până aproape de ceea ce am putea numi o limită a inconștienței în reprezentarea femininului. După Reparata cu cei sâni și Pirata chioară de un sân, este dorită chiar și servitoarea respingătoare, plină de urdori de tot felul, emanând mirosuri pestilențiale: "O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină de purici din bucătărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
privirea pictorului, ochiul imaginar care se pregătea să asiste la moartea lui atât de impudic, expresia condamnatului nu putea reflecta groaza, ci indignarea. O surpriză indignată era nuanța exactă. Firește. Era În pijama, tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit, cu urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful puștii, desculț și Îmbrăcat Într-o pijama ridicolă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
beznă ca niște umbre mînate de vînturile altora, colcăind în mîrlănie, ticăloșie și umilință pentru că orice secătură de la noi sau de aiurea ne pune în nas cu ostentație că sîntem scursura imperiului roman amestecată cu ceva duhori slave și alte urdori ale istoriei știute și neștiute. Dacă tot sîntem un popor aluvionar fără trecut și fără istorie, atunci nu putem pretinde nici valori spirituale la care alții au asudat în draci secole sau milenii! La o asemenea turmă smintită, vicleană și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ci doar al bietului om pe care, probabil, chiar îl dureau tălpile. 5 mai L-am zărit de Înviere, la "40 de Sfinți", în mulțimea care blocase strada. Fusese, o viață, salariat al județenei de partid. Ostaș vechi, hîrșit în urdorile ideologice. Lumînarea de sub bărbie îi lumina dur fața, imprimîndu-i nu știu ce extatică atenție. Credea, oare, în ceea ce făcea acum? Crezuse, oare, în ceea ce făcuse dincolo, o viață? L-am pierdut în mulțime. Ceaușescu. Imediat după 1989, a-i pronunța, a-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]