24,868 matches
-
prinde din zbor. Este, cred, principalul pericol din publicistica noastră de azi. Se citește cu urechile, nu cu ochii. Nu se scrie, se țipă. Dacă Gogol ar fi fost român ar fi dat privilegiu de personaj urechii, nu nasului: o ureche respectabilă și elegant îmbrăcată coboară dintr-un cupeu, pe Calea Victoriei... Dacă Pinocchio ar fi fost român, i-ar fi crescut, la fiecare minciună, urechile, nu nasul, căci neadevărurile din România de azi au drept sursă principală auzul. Numai Muc cel
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
Dacă Gogol ar fi fost român ar fi dat privilegiu de personaj urechii, nu nasului: o ureche respectabilă și elegant îmbrăcată coboară dintr-un cupeu, pe Calea Victoriei... Dacă Pinocchio ar fi fost român, i-ar fi crescut, la fiecare minciună, urechile, nu nasul, căci neadevărurile din România de azi au drept sursă principală auzul. Numai Muc cel Mic s-ar fi putut naște firesc în literatura noastră, căci tuturor �curtenilor" români, fie ei oameni politici, oameni de presă sau critici literari
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
drept sursă principală auzul. Numai Muc cel Mic s-ar fi putut naște firesc în literatura noastră, căci tuturor �curtenilor" români, fie ei oameni politici, oameni de presă sau critici literari le-ar sta bine cu o frumoasă pereche de urechi de măgar, de un cot lungime, de cît s-au întins să prindă ce se zice, se aude și se povestește. A bon entendeur...
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
un clovn iar altul mima că va merge pe ea, dar când ajungea lângă mine avea un fel de pocnitori pe care călca iar dintr-un soi de minge a ieșit apă și m-a stropit pe ochi, venea la urechea mea și-mi zicea: : - Nu te superi da? - Nu, nu, răspundeam eu. Eram foarte rușinos fiindcă mă simțeam În centrul atenției publicului spectator care era foarte numeros și se prăpădea de râs. Apoi a venit clovnul cu un soi de
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
când Emilia cu o poșetuță cusută cu motive populare În mână, mă aștepta să mergem. Miau mai dat o cană cu lapte pe care am băut-o cu poftă și am plecat mulțumindu-le de găzduire, auzind vorbele mamei În urechi: Fi politicos mă, mulțumește pentru găzduire că așa e frumos! Am ajuns la Amărăști, am dat pe la mămica, i-am spus cele Întâmplate, ne-a servit cu o dulceață și un pahar cu apă rece ca de obicei și ne-
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
o bună zi nu vor apărea dovezile, și un judecător care nu poate fi dirijat cu telefonul politic nu va instrumenta aceste cazuri de abuz de care astăzi nimeni nu se mai îndoiește (...). Ascultați, băieți, ascultați pînă vi se lungesc urechile! Dar nu uitați că întotdeauna vine o zi în care se decontează toate curiozitățile. Să nu spuneți că n-ați știut!" Pînă se vor împlini speranțele lui Cornel Nistorescu un lucru e sigur, nici o instituție din România nu are cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare pîine și sare/ de emoție primarului i se desprinde barba solemnă// corul fotomodelelor închiriate cu ora/ intonează imnul vînătorilor căzuți la datorie
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
Labiș, înlemnit de un respect... (nu se înțelege, nu descifrez), Păstorel, cam jerpelit, dar în formă, vervă... Între doi scriitori români ceva mai diferit nu mai văzusem. Două lumi, două epoci. Cred că cineva din preajmă precis că trăgea cu urechea, să audă ce vorbesc, mă uitam să văd care ar fi fost... Aerul independent al lui Labiș, independent și timid, ascultător, în timp ce urmărea ce-i spunea Păstorel. Din toată literatura română a epocii eram singurul (exceptând, bănuiesc, Securitatea) care asistam
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
intersectat cu ceea ce crede el că este. Cuvinte tabu pe care le rostim greu, pentru că a rosti înseamnă și a crea, ceea ce ne aduce în față realitatea noțiunii. Gândul e totuși mai palid decât cuvântul, care e materie și lovește urechea. Distanța dintre oameni (inevitabila sau cultivată de oameni) duce mereu la fetișizări; presupunem mai mult decât este, în timp ce ignorăm date pe care nici nu le bănuim. Dacă poți, fii misterios în claritate. "Antijurnal"? (cochetărie Blandiană) "Antimemorii"? Orice fenomen are în
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
paroxistică. Semnătura autorului capătă pregnanță mai mare decât însăși opera. Veșnicia este efemerul adus la valoarea continuului. Cât mai repede scrie-ți impresiile despre Paris: - fascinantul - curva dulce cu mărgăritărel de Mai - înainte de a te înfășura el cu miere pe la urechi - Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
bucățică cu bucățică. Pierderea finală e aceeași. Amiciția întreține înfăptuirile laolaltă și faptele împreună întăresc amiciția. Ce e mai presus, amiciția sau înfăptuirile laolaltă? Nu merită oare amiciția a fi fetișizată? în politică vuietul oamenilor se aude uneori chiar lângă ureche, dar de cele mai multe ori departe, ca zgomotul surd (plin de energie, însă potențială și inoperantă) al oceanului. Este bine sau rău? Sau e nicicum ? Abstracțiunile în artă trebuie suferite și ele. Ca și ceramica (oricât de glaciale ar fi) ele
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
și berile oferite de stăpânul orașului. Niciodată în ultimii doisprezece ani feudalizarea societății românești nu s-a developat mai șocant. Dacă, de bine-de rău, la vârf politicienii s-au obișnuit cu critica, în provincie riști cotonogeala de îndată ce scrii lucruri neplăcute urechii delicate a noii ciocoimi. La București, Ioan Mircea Pașcu a fost obligat să dea dezmințiri peste dezmințiri pentru mârlăniile la adresa jurnaliștilor. La Craiova, dl. Mischie n-are nici o secundă de ezitare să amenințe cu cotonogirea ziariștii care-și bagă nasul
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
înregistrate fără voia noastră, pentru că se pare că, asemeni unui subtil aparat de fotografiat, creierul absoarbe totul pe pelicula lui de neimaginat. Deasupra patului, în dreptul locului unde dorm eu, se află o gravură de Chagall. Ullise legat la ochi, cu urechile înfundate cu ceară, dar ascultând deasupra vaporului sirenele cu corp de păsări, atacându-i pe bărbații rătăciți pe mare. îmi place gravura, e atât de adevărat că sirenele au corp de păsări și nu de pești: dorințele sunt aeriene, zburând
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
o producție lirică atît de restrînsă adună aluvionar atît de multe influențe de marcă! Poezia acestui abulic "mai peste marginile iertate", sentimental sub camuflaj flegmatic pînă la absurdul noncomunicării, rezistă mai ales ca "focar de reminiscențe". Sub eminesciene "stele reci", "ureche de cîine întinsă" pare atentă la pașii "celor încă nenăscuți", migrați dinspre Nichita Stănescu, iar "ecoul lejer" din Saint-John Perse izbește țărmul "grecilor zgomotoși", spre a se amesteca "cu muzici sublime, cu strigăte" din poezia lui Constantin P. Kavafis. Ca
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
mai izbitor în Israel, o țară zidită pe cenușa Holocaustului, e normal și de înțeles. Toți acești oameni care și-au pierdut frați, surori, părinți și copii la Auschwitz mai respiră încă fumul înnecăcios al cuptoarelor, mai au încă în urechi urletele militarilor nemți (ca și sunetele însoțitoare ale muzicii lui Wagner, de unde proscrierea lui în Israel), mai văd în continuare cu ochii minții marșurile forțate, călătoriile în necunoscut în trenuri pentru animale, trupurile secerate de molimă, gropile comune pe care
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
printre cămile și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la țară./ Astăzi, prin orașe, te sufocă turma dezlănțuită a mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a spitalelor) aduce în pagină bolile "nesfîrșite și voluptoase" iar moartea își trimite semnele, "familiară ca un guturai", chiar dacă "discretă ca un parfum păstrat în sticluțe de mărimea unei unghii". De aceea multe din evadările
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
final a unei noi estetici. Dacă scrisul și tiparul au reprezentat cu un secol înainte prima fisură în relația dintre partenerii comunicării, telefonul, fonografia, banda magnetică au adâncit această ruptură, acutizând criza dintre auz și văz. "Divorțul" dintre "ochi" și "ureche" naște o nesiguranță la nivelul intențiilor de comunicare, datorată distanței fizice dintre emițător și receptor. Într-o lume a nesiguranței și a dezorientării, în care comunicarea este redusă la nivelul undei sonore, experimentele unor oameni de știință ca Eduard Sievers
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
elocventă, comentariul cel mai complet". Condițiile receptării literare au fost supuse schimbărilor prin dezvoltarea noilor medii și au determinat implicit și o schimbare în propria receptare a textelor. Vocile celor mai mulți dintre autorii ce au publicat după 1950 ne răsună în urechi; nu mai putem citi un text fără ca un rest de sonoritate să nu ne însoțească lectura. Cititorii contemporani refac fizionomia textului pornind de la un fond sonor - vocea autorului - pe care îl atașează cuvintelor. Este vorba despre o nouă plăcere estetică
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
notiței despre noi: Se cîntă rock Unplugged cu Direcția 5, Frank Sinatra, un maniaco-depresiv care a crescut natalitatea americană, Premieră la "Academia Vedetelor", Britney Spears, un Mickey Mouse al tv etc. Să nu omit capitalele informații din rubrica Ochii și urechile lumii (din care aflăm, între altele, de ce regizoarea franceză Josée Dayan a declarat că iubește femeile) și nelipsita poză din fiecare vineri, cu o superbă Halle Berry pe care proaspătul Oscar a încălzit-o pînă la a se lăsa fotografiată
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
n-au nici măcar alibiul că astfel au pus umărul la întărirea democrației în România. Chiar și ultimul dintre aceste rapoarte, cel cu lista de foști securiști, e mai curînd o provocare decât ceea ce ar vrea să fie. Alcătuită cam după ureche, amestecând viii cu morții, securiștii cu ginerii de securiști, această listă are un ciudat aer ad hoc. Totuși nu îngăduie o determinare precisă a scopului pentru care a fost alcătuită. Stîrnitoare de confuzii, lista celui de-al șaptelea Armaghedon pare
Armaghedonisirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15359_a_16684]
-
mărunțișuri." Dar cînd dl Popa face un pas mai departe și socotește "o porcărie" ideea atîtora "că această canalie de geniu a oglindit epoca, dar a și format-o, pe ea și posteritatea moravurilor și psihologiei române", începem să ciulim urechile. Ca să auzim că, o singură dată contestat, între războaie (ceea ce e departe de adevăr), Caragiale a fost "aproape fără rezerve valorificat de alienii care au introdus realismul socialist". Vezi Doamne, străinii de neam din anii '50 "aveau nevoie de un
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
dincoace de Prut, nu înseamnă decât a-i acuza indirect de iresponsabilitate. în fond, așa cum România are liderii pe care-i merită, și Republica Moldova e condusă de oamenii potriviți cu aspirațiile, nevoile și ideile populației de acolo. Oricât de plăcut urechii sună versul "Mai bine mort decât comunist!" rostit în piața centrală a Chișinăului, realitatea e alta: șaptezeci la sută dintre moldoveni vor comunismul. Cu voroninii lui cu tot. Ce speră Vadim e să pună câteva bețe în roate căruței oricum
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
Marina Constantinescu Nu am ascultat niciodată integral opera Pescuitorii de perle de Georges Bizet. Nici nu știu dacă a fost montată la noi pînă acum. Cunosc cîteva arii de pe vremea cînd nu-mi deslipeam urechea de pe Radio România Cultural. Într-un fel m-am mirat aflînd că regizorul Mihai Măniuțiu, invitat la Opera Națională din București, a ales să pună în scenă această partitură, nici foarte cunoscută, nici prea spectaculoasă, cu un libret deloc ofertant
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
ca noduri muzicale ce apar în prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre a-l percepe sunt necesare, firește, urechi fine." (Jünger, 138) Octavian Nemescu preferă gnomonul, "obiect vertical, de pildă o vergea, a cărui umbră slujește de indicator solar." (Jünger, p.47) Lucrările sale recente se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
a arborelui genealogic (bîrfa despre strămoși, o mnemotehnică). O bîrfă suculentă circula în familie despre Alecsandri care, la o vîrstă respectabilă, flirta cu domnișoarele din jurul lui Carmen Sylva, iar soția sa, Coana Paulina, striga ca să audă toată lumea: Puneți vată în urechi, dragă Vasile, și nu uita ce rău te dor noaptea bătăturile și reumatismele." Bărbații care îi plac Marucăi trebuie să fie neapărat "voinici", să conducă spectaculos mașina, să fie de familie bună sau să fie exotici, pur și simplu. Trei
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]