1,113 matches
-
spargă cu săgeata statuia- Așteptând o minune- Plebea să cunoască ce știa și ea: Piatră, lut ars și...alleluia! Dezamăgiți oamenii au părăsit pe Diana, Au plecat gânditori din Hamangia Uitând că o himeră altădată au iubit. A început iarăși urgia În Piață. Era epoca morți unui mit! Dumnezeu în mintea lor prindea viață! A PLECAT CIRCUL Cupola albastră și cu ringul luminate feeric Sub care s-au împlinit visele ne visate de noi, Acrobați, pantere, fachiri, toate cuprinse sferic, În
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
domn foarte civilizat ne-a anunțat într-un difuzor că o să staționăm 15 minute. Culmea, am staționat doar vreo 5! În România, nici când te anunță chestii nasoale nu se verifică în realitate. În fine, am ajuns acasă. La televizor, urgie! Sub genericul “România sub nămeți”, Tatulici urlă la niște oameni din administrație și amenință c-o să-se-mpuște, după care precizează că doar la modul simbolic. Printre experții în deszăpeziri din studio: Ecaterina Andronescu. Reportaje tragice cu oameni rămași pe
Help! Se-mpuşcă Tatulici! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20127_a_21452]
-
teolog, viața în Hristos, trăirea în și prin Hristos. Nu trebuie ignorat apoi adevărul istoric că în vreme ce Apusul crea în liniște opere de artă, în vreme ce în bibliotecile lui se elaborau mărețe lucrări de știință teologică, Orientul ortodox se zbătea sub urgia mahomedană. Ortodoxia este patria noastră ecumenică. Cu toată diversitatea de limbi și națiuni, ortodoxia își arcuiește Cerul spiritual peste națiuni și își păstrează concomitent unitatea de credință, de viață și de forme cultice comune. Ortodoxia este calea luminii, religia adevărului
Agenda2003-11-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280798_a_282127]
-
certitudine, este, prin poezia pe care o scrie, cronica pre versuri tocmită a unei sinucideri prevestite, ca în teribilul Cântec vis 172: „Fața ta mohorâtă venea la masa mea Sinucidere./ Forța ta venea ca un torent la capătul/ agoniei și urgiei./ Ai fost botezată la început Sylvia Plath/ și ți-ai schimbat numele în D-na Hughes și ai zămislit/ și ai mers până la capăt cu țicneala// până când cuptorul a părut locul adecvat pentru tine./ Îți privesc îndelung fața, o geografie
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
agitație antisovietică”. Într-un răstimp de 58 de zile, sergentul Iakov Pavlov și micul său grup de luptători, apărînd o casă din Stalingrad, a omorît mai mulți soldați inamici decît au pierdut germanii în timpul cuceririi Parisului. Ca să se apere de urgia gerului rusesc, nemții construiau ziduri din cadavre înghețate. Feldmareșalul Erich von Manstein avea un teckel care ridica o labă la auzul salutului „Heil Hitler!”. Spărgătorii britanici de coduri au fost asemuiți de Churchill unor „găini care făceau ouă de aur
De bello second by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2372_a_3697]
-
de dinți și o să auzim știri. O să ridicăm capacul de la găleata de gunoi și o să auzim știri. O să băgăm pâinea la prăjit, în toaster, și o să iasă inscripționată cu niște știri. Mă mut la țară, nu vreau să mă prindă urgia la oraș. Prefer să iasă muzică de sub găină, când mă duc s-o caut de ou, nu știri! Și să se difuzeze desene animate, nu știri, pe crupa vacii, când mă duc s-o mulg.
Să fugim la coada vacii! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20657_a_21982]
-
al Spiritelor Libere. Cărările în lan erau drepte și se ramificau în toate direcțiile ca o pânză de păianjen uriaș. Mă îndemnai asudând prin toți porii teroarea: - Hai mai repede, că ne prind din urmă! Să ne ascundem din calea urgiei! Aleargă pe acolo! Și zicând acestea îmi indicai o cărare, pe unde nu se vedea nici țipenie de vietate, ci doar înspăimântătoare tăceri în negura Umbrei. Eu te întrebam: - De cine fugim? Ne vom pierde în labitintul terorii, dacă nu
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
niște întâmplări, niște decizii. Desigur, condiția e să rămân cu mintea de-acum. Dacă mă trezesc tot cu mintea de pe vremea aia, atunci... mersi, mai bine nu mă mai deranjez să cobor. Stau în mașina timpului și aștept să treacă urgia. Mi-ar mai plăcea o chestie: ca mașina să funcționeze pe post de autobuz turistic. Autobuzul turistic al timpului, gen (doamna Udrea știe, așa e în marile capitale ale lumii ). Să fac câte o excursie mică pe la diverse vârste ale
Unde coborâți, în drum spre 1954? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18284_a_19609]
-
Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cad trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă, Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă, Natura revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
rotar și potcovar, cum și părintele lui o primise de la tătâne-său, care și-a adus sculele fierăriei peste munți, tocmai din Ardeal, din zona Bistriței Năsăud cu mare sacrificiu, când s-au refugiat înaintea anului o mie opt sute, din fața urgiei ce se abătuse peste bieții români, obligați să-și lepede credința seculară și să treacă la biserica Unită cu Roma, romano-catolică. Cine nu o făcea, era persecutat de către autoritățile vremii, așa că au preferat să-și părăsească agoniseala, lăsându-și casele
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
fericire și-atâta nenoroc, fărădelegi și multe fapte bune le cântărește bine și hotărâtă spune ce să reziste până la soroc. Nu are nicio milă față de cei ce rău fac semenilor lor cu bucurie. Pedeapsa ce-o trimite e-aproape o urgie și numai foc și smoală-i biciul său. Fiică a nopții, n-are nimic cu ea comun, nu e ca dânsa rece, fără zare. Ea pedepsește aspru, pe loc, orice eroare și răsplătește orice suflet bun . Anatol Covali Referință Bibliografică
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii” (Penteleul) Acesate viziuni îl urmăresc și în descrierea vieții interioare: sufletul e plin de peșteri adânci, orice zgomot
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
care mai arse încă preț de un ceas, ziceau. Deodată, ca la o comandă neauzită, "rugul" muri, cerul se însenină, împodobindu-se cu puzderii de stele. Și mare le fu mirarea când văzură troița ridicându-se spre cer neatinsă de urgia focului. Întâmplarea dăduse ocol întâi satului, apoi fu dusă din gură-n gură spre alte sate, miracolul Troiței atrăgând spre credință alte și alte suflete... Referință Bibliografică: TROIȚA / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
muzeul ctitorit și organizat în cinstea aceluiași distins ierarh, martir și slujitor al bisericii din perioada interbelică - Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei... De fiecare dată, când ne întâlneam, îmi vorbea mult și profund despre anii închisorii comuniste, despre prigoana și urgia comunistă ce s-a abătut asupra neamului nostru timp de o jumătate de veac, despre anii copilăriei din satul său natal - Husasău de Criș și de consătenii lui, de „bihorenii lui” cu care vorbea în graiul specific locurilor sale natale
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
la curțile Europei. Primește în schimb... laude și încurajări! În fața unui asemenea colos, Ștefan reușește totuși să strângă aproape 40.000 de osteni moldavi cărora li se adaugă un contingent de secui de circa 5.000 de oameni. În calea urgiei musulmane, Ștefan cel Mare opune eficientă tactică a pârjolirii pământurilor, retragerii populației, otrăvirii fântânilor, astfel că invadatorii să simtă colții demoralizatori ai foamei, setei și molimelor. Soliman Pasă vrea să termine treaba repede. Strateg iscusit, el își dă seama că
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
atât de neputincioși în fața intemperiilor vremii! Cât a fost cald și bine, nu și-au făcut oare un plan de atac? Nu au pus la punct, până în cele mai fine detalii amplul proiect de deszăpezire, știind, grație ANM-ului ce urgie va veni? Pentru ce sunt plătiți? Românii sunt uluiți de incompetența unora, care, având toate mijloacele la îndemână, nu reușesc să-și îndeplinească onorabil sarcinile pentru care sunt remunerați. Mormanele de omăt sunt cărate fără logică dintr-o parte în
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
război. Deși ar fi avut, probabil, posibilitatea să treacă neobservat în vâltoarea schimbărilor de regim, deși ar fi putut lesne să părăsească țara - așa cum au făcut mulți din colegii săi de generație -, Noica a preferat să rămână și să înfrunte urgia bolșevică. Mai mult, s-a pus la dispoziția legii, într-un moment în care erau în desfășurare sau se pregăteau marile răfuieli politice. Fragmentul, aflat în volumul "Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat etc." (Editura Vremea, 1996), este
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
seamănă cu adevărurile pe care i le face cunoscute conu' Leonida, în cămașă de noapte și cu fes pe cap, Efimiței: " Fie bune, fie rele, toate vin și toate trec. (În viață); Să nu te temi de oameni, doar de urgia lor.!" Spunea bunicul); " De nu ar fi urâtul, n-am ști ce e frumos." (În lume); Minciuna e sămânța ce prinde și pe stânci." (La semănat); " Din mult ai de-unde pierde, dar la puțin pierzi tot." (Ruleta); "De multe
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]
-
ne atragă în război alături de germani, cu promisiunea de ni-l înapoia după victoria finală. Câtă jale și amară tristețe și suferință pe bieții noștri ardeleni! Ce prigoniri înfiorătoare din partea ungurilor, veniți ca stăpânitori în această parte a Ardealului. Ce urgie au dezlănțuit! Fratele meu cu familia au rămas la noi timp de aproape doi ani. În acest timp Romulus își cere mutarea la Conservatorul din București, unde erau două catedre vacante. Nu izbutește, cu toate drepturile sale care erau incontestabile
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
lor a fost grav avariată, iar cele din jur nimicite și câteva persoane ucise. Spre seară mai vine și un tânăr soldat german, pianist de meserie, și căruia îi dăruisem niște note, vine să vadă dacă am scăpat teferi din urgia bombardamentului. Hotărâm ca a doua zi să plecăm cu un camion spre Ardeal. Noaptea în care nu dormisem de loc, se succedau multe bubuituri de tun și explozii întârziate în diferite colțuri ale nenorocitului nostru oraș, atât de vesel odinioară
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
o avea cu Dumnezeu era foarte strâns legată de poziția ei. Era sută la sută dedicată Vechiului Testament. Nu se regăsea câtuși de puțin în mielul pascal cel blând, ea era acolo, trup și suflet alături de prooroci, și adesea, când urgiile cerului nu se abăteau asupra celor ce meritau, o găseai bosumflată sub copaci. Destul de des, însă, ele se pogorau asupra celor păcătoși, voia Domnului ori a ei, nu știu să spun. Întotdeauna se ruga în exact același mod. În primul
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
de înaintași, pe care noi le preluarăm, în alte condiții, însă cu aceeași agerime a limbii... Este limba,... limbajul... o armă de apărare, ca și de atac?... Este! Neîndoielnic, este. Numai că efectul ei de distrugere, ori de apărare, biruind urgiile, nu poate fi socotit cu exactitate. NATO, teribila putere armată mondială, nu știm dacă are în arsenalul ei și filologi. Nu translatori, doar... Se pare că, în anumite momente ale existenței terestre, ar conta și graiul păsărilor, stăpâne pe invizibil
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
care oamenii obișnuiți nu le văd. Thomas este pus la grea încercare în confruntarea cu vrăjitoarea din ținut, Mama Malkin. În al doilea roman din „Cronicile Wardstone“, Thomas și mentorul său au de înfruntat cea mai temută creatură a răului: Urgia, care încearcă să scape din catacombele de sub catedrala din Priestown. Joseph Delaney: Ucenicul Vraciului. Editura Corint junior, București, 2006. Preț: 19,20 lei (www. dol. ro). Slab și gras Nu demult, era de dorit ca omul sa fie „plinuț“. La
Agenda2006-33-06-01-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285133_a_286462]
-
pîinii,/ Peste plaiuri, peste țară,/ Să fiți pururea stăpînii!// De-or veni dușmani din puste,/ Din deșerturi, de departe,/ Nouri negri de locuste:/ Nistru-n valul lui să-i poarte!// Voi plugari, copii ai gliei,/ Apărînd a Țării vatră:/ Sub urgia vijeliei/ Stați ca munții cei de piatră!// Căci cîmpiile albastre/ Unde-i azi stăpîn streinul,/ Toate-au fost odata’ noastre/ Și Soroca și Hotinul” (Leagănul veciei). Cutezăm a spune: Ion Buzdugan e în continuare un autor „pentru minte, inimă și
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
spaima și cutremurarea” unui creștin care se pocăiește continuu și își așteaptă pedeapsa. Doar după multe secole poezia românească va mai întîlni asemenea vibrație. „Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mînie, Cînd îm vei lua sama, cu a Ta urgie. Ce-Ț fie, Doamne, milă de-a mea lîngegiune, Oasele mi le strînge cu vindecăciune. Mi-i sufletul în groază și-n grea turbureală De zua cea de samă și de sîrguială. Pînă cînd, milostive, vei face zăbavă Să mă
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]