200,946 matches
-
mai mult timp în 1995 - au făcut afirmațiile care v-au contrariat atît de mult și v-au determinat să le comentați în articolul dvs. Vreau să cred că acum, aici în România sau în timpul participării dvs. în anii din urmă la congrese și alte reuniuni internaționale, ați putut cunoaște alt gen de intelectuali români. Puteți să-mi confirmați această convingere? MVL: Cunosc mulți oameni din România, dar dacă ar fi să aleg un exemplu, l-aș cita pe Andrei Pleșu
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
la congrese, la dezbateri pe teme de actualitate. Cum vi se pare că este cunoscută România în plan cultural în lume? MVL: Este cunoscută în primul rând prin scriitorii care au făcut pasul spre altă limbă, spre alte culturi, lăsând urme profunde în cultura țărilor în care au trăit în exil. E vorba de Eliade, Cioran, Ionescu, pentru a cita doar aceste trei personalități ilustre, dar mai este și Tristan Tzara, mai este și Brâncuși. Eu cred că este foarte important
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
o linie strict filozofică, principalii săi interlocutori fiind Platon, Aristotel, Kant și Husserl, iar aici referințele literare sunt minime. Cea mai importantă este fabula grijii (Cura), pe care Heidegger o citește în urma lui Goethe și a lui Herder; acesta din urmă o preia de la un autor latin, Hyginus, care la rândul său prelucrează un mit antic 2. Heidegger introduce acest mit în discursul sau filozofic ca o mărturie pre-ontologică cu o anumită valoare demonstrativă, spunând că în această mărturie omul se
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
posibilă și o interpretare plotiniană, și una kantiană, și una spinozistă și una bergsoniană? Apoi, această ,șovăire" arată că Dragomir a evaluat și a cântărit aceste trei grile de interpretare - platoniciană, aristoteliciană și leibniziană - și a conchis, în cele din urmă, că interpretarea platoniciană ar fi preferabilă. Preferabilă, însă în ce sens? Ar fi oare ea, la o adică, mai plauzibilă decât celelalte? Sau mai bogată, mai consistentă? Sau mai corectă? Sau mai eficace, mai rodnică? Sau mai cuprinzătoare? Sunt tot
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
pentru că nu avea un ,concept propriu" a făcut Dragomir apel la Platon. Însă s-ar putea ca poziția lui Dragomir să fie mult mai interesantă. Întâi de toate, dacă privim cu atenție, vedem că interpretarea lui Dragomir nu e la urma urmei ,atât de platoniciană" pe cât o arată titlul. Desigur, el va folosi în discuția sa o serie de concepte de sorginte platoniciană, anume raportul dintre paradigmă și copie, concretizat ca raport dintre centru și provincie, ca raport dintre pur și
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
nu avea un ,concept propriu" a făcut Dragomir apel la Platon. Însă s-ar putea ca poziția lui Dragomir să fie mult mai interesantă. Întâi de toate, dacă privim cu atenție, vedem că interpretarea lui Dragomir nu e la urma urmei ,atât de platoniciană" pe cât o arată titlul. Desigur, el va folosi în discuția sa o serie de concepte de sorginte platoniciană, anume raportul dintre paradigmă și copie, concretizat ca raport dintre centru și provincie, ca raport dintre pur și amestecat
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
de care vorbește Dragomir este curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e chiar anti-filozofic: o comedie. Căci, într-adevăr, ce îi este mai străin filosofiei decât râsul
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
peste cezura celui de-al Doilea Război Mondial, altădată istoricul literar este nevoit să vorbească de un prim modernism și de un neomodernism. Deci pentru teoretician există un singur modernism, pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la urmă să persiste fisurile și incoerențele în conceptul de modernism românesc. Recapitularea modernității, care ar fi trebuit să se intituleze mai adecvat (repet) Recapitularea modernismului poetic românesc, oscilează păgubitor și derutant (chiar pentru un cititor profesionist) între o teorie a modernismului
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Vargas Llosa care a vorbit despre geneza cărții sale și despre rolul utopiei în timpurile moderne. A fost o lansare în care cuvânt și imagine și-au dat mâna pentru a descrie procesul creator și documentarea realizată de scriitor pe urmele pașilor pesonajelor sale, de-a lungul întregii lor vieți atât de tumultuoase. Flora Tristán șí Paul Gauguin Într-un interviu acordat la 6 mai 2000 ziarului La Nación din Argentina, Mario Vargas Llosa vorbește despre proiectul de a scrie un
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
ceea ce nu avem". Pentru Llosa, ideea de Paradis este strâns legată de încercarea continuă a omului de a atinge perfecțiunea, iar literatura este mijlocul ideal pentru a-i oferi cititorului lumile la care nu are acces. Morgana Vargas Llosa Pe urmele lui Paul Gauguin, în căutarea Paradisului, va pleca, de altfel, romancierul însuși, în anul 2002, însoțit de fiica sa cu aparatul ei de fotografiat și de echipa cineastului Mauricio Bonnett. Cu acest prilej, lui Mario Vargas Llosa i s-a
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
un film documentar despre procesul de creație al unui roman scris de Faulkner, Malraux sau Flaubert. Fiica lui, spune amuzat Llosa, nici măcar nu i-a cerut voie. A aflat că își pregătise deja un voiaj paralel cu al său, pe urmele personajelor viitoarei lui cărți. De altfel, la cei 28 de ani ai săi, cîți avea în 2002, Morgana Vargas Llosa (licențiată în Istorie la London School of Economies) era deja o fotografă celebră pe toate meridianele lumii, cu o carieră
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
ceea ce îmi imaginam când eram mică și mă întrebam cum va fi fost călătoria tatălui meu în Brazilia pentru a putea scrie Războiul sfîrșitului lumii. Sau mai recent: cum a fost în Santo Domingo pentru Sărbătoarea țapului ?" Rezultatul călătoriei pe urmele pașilor tatălui ei sînt cele 220 de imagini care vorbesc despre paradisul căutat de Flora Tristán și Paul Gauguin și despre cum s-a născut romanul care îi are ca protagoniști. Fotografiile sînt însoțite de textul aceluiași Mauricio Bonnett, de
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
apare în Lettre..., pe coperta a treia, la rubrica Autori. Întrebări și răspunsuri Las cititorilor plăcerea întreagă, de a parcurge și a afla în Lettre..., în textul convorbirii lui Mircea Iorgulescu cu Oana Orlea. Despre plecarea ei din România, în urmă cu două decenii, în Franța, unde a redebutat scriind direct în franceză și publicând cărți de succes. Despre pseudonimul și numele real, povestea celei mai tinere deținute politic din România comunistă, pentru ce a făcut pușcărie, cum s-a apucat
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
la Tescani, totuși am refuzat să-mi dau acordul, considerând că, dacă ar fi trăit, n-ar fi acceptat dictatura ceaușistă. Acum se fac demersuri, nu vreau să anticipez, dar s-ar putea să ajungem la un acord, pentru că la urma urmei totuși Prinx dorea să fie îngropat într-o Românie democratică. Sperând că se merge, cât de cât, spre democrație, nu văd de ce m-aș opune dorinței lui". Mircea Iorgulescu adaugă: "însă aceste încercări au înregistrat câteva momente extrem de acute
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
Tescani, totuși am refuzat să-mi dau acordul, considerând că, dacă ar fi trăit, n-ar fi acceptat dictatura ceaușistă. Acum se fac demersuri, nu vreau să anticipez, dar s-ar putea să ajungem la un acord, pentru că la urma urmei totuși Prinx dorea să fie îngropat într-o Românie democratică. Sperând că se merge, cât de cât, spre democrație, nu văd de ce m-aș opune dorinței lui". Mircea Iorgulescu adaugă: "însă aceste încercări au înregistrat câteva momente extrem de acute încă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
prilejul să surmonteze handicapul istoric și să intre în rândul țărilor civilizatre. N-au făcut-o -, ba chiar au accentuat dominanta fundamentalist-tradiționalistă. Un film propagandistic, precum Gandhi, surprinde destul de convingător rezistența la nou a acestor țări. E irelevant că în urmă cu două sau trei mii de ani în India sau în zona arabă au înflorit civilizații de nivel excepțional. La ce bun acea civilizație dacă tot ce-a rămas din ea sunt sâmburii brutalității iraționale și ura sălbatică? O fi
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
caligrafie, în duhul haiku-ului: ,Tîrziu, pe dealuri. Și ultimul soare e golul din ramuri, iar ultima umbră sînt frunzele înseși" (CLVII). Sau: ,Plop singuratic - o fîntînă verde răsturnată în sus" (CLVIII). Opresat de concret, poetul își afirmă pînă la urmă prezența distinctă, luîndu-l ca martor împotriva uitării: ,în tine-mi pun nădejdea, frunză de plop tremurînd, nemișcînd; însumi aștept, de parcă mi-ar fi venit un gînd, dar, din neatenție, l-am scăpat într-o dungă; stau și te susțin cu
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
mobiluri nu o dată divergente, în cadrul, după cum adaugă Vintilă Horia, unei ,entropii" în care penuria de informații și sleirea energiilor favorizau partidele de ,pocker cu diavolul", jucate pînă și de unii prelați, ,în speranța absurdă de a cîștiga ceva pînă la urmă". De unde nevoia unei diferențieri scrupuloase. A unei replieri ,pe ultima stîncă, deasupra abisului", a unui ,exil în exil", pentru ca ,esențele" să nu poată fi murdărite și învinse de ,existențe". Astfel, Vintilă Horia aspiră la un exil pur, aidoma artei pure
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
Dumitru Avakian Cu decenii în urmă, un temeinic muzician din Rusia care vizita țara noastră și-a exprimat considerația potrivit căreia nivelul culturii muzicale al unei țări este dat de numărul de cvartete de coarde care activează în viața muzicală a locului, a comunității. La vremea
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
al anilor '50, declarația a apărut ca fiind șocantă. Mai târziu când orizonturile au început a se lumina, de asemenea astăzi când globalizarea, când circulația ideilor, a persoanelor, ignoră fruntariile, am rememorat acele gânduri exprimate cu jumătate de secol în urmă. Mai mult, observând anume aspecte - consider eu - semnificative, nu poate fi trecut cu vederea faptul că în recenta ediție a Concursului Internațional ,George Enescu", competiția cvartetelor de coarde nu a mai avut loc din lipsă de competitori; cei români sunt
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
-ul lui Marin Constantin, această perlă a tezaurului de valori artistice românești, nu s-a desmințit în privința așteptărilor noastre. Sonoritățile dispun în continuare de transparența culorilor timbrale, de poezie, poartă amprenta actului de cultură. Maestrul octogenar - cu câteva luni în urmă a fost sărbătorit de viața noastră muzicală - dispune de o carismă inspiratoare, care ne recheamă pe drumul poeziei, al muzicii. Ansamblul este permanent înnoit cu voci tinere care se adaugă experienței vocilor madrigaliștilor maturi. Este o permanență, este o performanță
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
promisiunea de a consacra - cât de curând posibil - o pagină întreagă creațiilor lui Florin Iepan - mă întorc către câteva documentare mai norocoase pe care doritorii le pot închiria pe suport DVD sau VHS. O să încep cu cel mai spectaculos: ,Pe urmele lui Alexandru cel Mare" . Nu mă pot opri din lamentat: ce mi-aș fi dorit ca acest film să aibă măcar jumătate din rețeaua de distribuție de care a beneficiat ,Alexandru" al lui Oliver Stone... Chiar ar fi meritat acest
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
că există delimitări clare ale viziunii și că ai rămas cu întrebări neelucidate. Datorită temei alese dar și abordării, documentarul în cauză nu suferă de acest defect, ci e un epitom al ,cunoașterii situate" , în termeni de epistemologie. Merge pe urmele lui Alexandru, dar nu ignoră prezentul local, ba chiar face conexiuni între acesta și aspectul sau statutul locului respectiv pe vremea macedoneanului. Gazda nu se preface obiectivă, dimpotrivă, face comentarii radicale asupra războiului (care, în treacăt fie spus, a făcut
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
e ceva mai speculativă: actorii interpretează rolurile victimelor erupției. Vezi câte un obiect de-al vreunui personaj, apoi, într-un flash, îi vezi aspectul de azi. Partea speculativă apare când intervine dialogul personajelor, mult prea verba volant ca să fi lăsat urme disponibile pentru arheologi. Mai ales când am auzit un om de afaceri roman cu ambiții politice spunând despre dezastru că ,nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi câștigat ultimele alegeri" , mi-a trecut prin cap că m-aș fi
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
cap că m-aș fi așteptat la un asemenea comentariu, într-un context similar, din partea actualului președinte american, mai puțin din cea a unui latin întreprinzător. Oricum, dacă mă ajută memoria, documentarul e prea ,curat" , preferând să lase în obscuritate urmele unor atrocități petrecute în acea zi. În schimb, se mulțumește să descrie în detaliu moartea locuitorilor din Pompei, inclusiv modul în care le dădeau în clocot creierele înainte să explodeze (nu glumesc)! Dar să nu mă las învinsă de entuziasmul
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]