778 matches
-
avea brațele încărcate cu o mulțime de pachete și se răstea la copil: - Ți-am luat tabletă, ți-am luat telefon... Toate astea m-au costat milioane de lei... Ce mai vrei să-ți iau să nu mai fii așa ursuz? - Ia-mă de mână, spuse trist copilul. Codul penal reglementează în mod expres trei situații speciale de fapte de violență ce pot fi săvârșite de părinți asupra copilului: “Art. 198 Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă (1) Uciderea copilului
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ocupa cu creșterea albinelor, avea mulți stupid și multă, multă miere. Mergea cu mierea În târg, o vindea, ducea miere boierilor, tot ca s-o vândă. Și aduna ban pe ban. Dar cu cât se Îmbogățea, cu atât și mai ursuz și mai mofturos se făcea. El trăia singur, nu avea pe nimeni. Avea numai miere și bani. Când Îl căuta vreun străin, Întreba de moșul cu mierea. Cum să vă zic, dar trebuie să vă zic, moșul nostru era tare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ar trebui să facem? Păi mergem la primar pentru teren, discutăm cu oamenii, apoi vorbesc la București cu un avocat și cu domnii de pe la ministere, facem actele și... Doamne ajută. Cu primarul eu am vorbit de două-trei ori, e cam ursuz. Ieri te-am auzit și pe dumneata, că mi l-ai încondeiat. Ăsta-i omul, nu-i de pe aici, s-a însurat cu o vădană din Bucura și s-a mutat aici de câțiva ani. E băgat pe la un partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
m-am ridicat brusc și am dat fuga la bucătărie. Naoji mânca un ou fiert moale. Când i se întâmpla să mai dea și pe acasă, își petrecea noaptea la Osaki. A doua zi dimineață îl găseam în bucătărie, mâncând, ursuz, ouă fierte moi. Singura lui hrană. Apoi urca la etaj, unde-și petrecea ziua în pat sau la birou. — S-a umflat mâna mamei, am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Cu marea am rupt legătura demult, Și nici lângă trunchiul din parcul regal Cu umbra iubirii chemând sub portal, Ci lângă-nchisoare, aici, unde-am plâns Trei sute de ore cu dorul nestins, Aici, ca și-n moarte să-mi bată ursuz Al dubelor negre vacarm în auz, Și vaietul porții cu gratii, scrâșnind, Și urletul greu al bătrânei căzând.. Și fie ca neaua topindu-se-ncet, Din geana de bronz să coboare-n nămet. Și-ai ocnei porumbi gângurească duios, Și
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
fi..., Nevasta lui Moș-Zaharia, Ciracul lui Hegesias, Versuri, Cînd doi se ceartă, Cine-i autorul acestui roman senzațional? Cum se vor fi înțeles și ce vor fi vorbit, la o cafea, zilnic (cum ne asigură Paraschiva Baranga), boemul Minulescu și ursuzul Rebreanu? Autorul Romanțelor pentru mai tîrziu anima cafenelele bucureștene, Oteteleșanu și Kübler, la începutul secolului trecut, Capșa, mai tîrziu; autorul lui Ion era, în acel timp, un "oficial", un personaj important, demnitar și conducător al unui ziar pro-antonescian: un om
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
trupul rumenit de soare/ Turiștilor înfometați/ De farmecul unei idile trecătoare/ în pitorescul munților Carpați.../ Așa sînt toate fetele la munte.../ în prima zi -/ Oricare-ar fi -/ Se lasă sărutate doar pe frunte.../ A doua zi,/ Pînă și cele mai ursuze/ Se lasă sărutate chiar pe buze.../ Iar în a treia/ Sau a patra zi/ Se lasă duse sub un brad/ Unde se-mpiedică mai toate/ Și leșinate-n brațe-ți cad,/ Ca niște biete curci plouate.../ Deși - prin munți, în
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
Jimmy Hendrix", de data aceasta al violoncelului, în persoana Ancăi Vartolomei, care, într-un recital cu lucrări de Ștefan Niculescu, Frank Stemper, Călin Ioachimescu și Costin Miereanu, a smuls (pentru a câta oară ?) o bilă albă de la un public nici ursuz, dar parcă nici în cale-a fară de politicos. Una peste alta, la Carbondale s-a putut zări ceva din societatea tot mai secretă a muzicii contemporane. . Afară din cutie: "Outside the box".
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
care niște sălbateci nu o pot avea... Din când în când potcoavele unui cal gras, bine frecat și el, țăcănesc pe caldarâmul vânăt, surprinzător de clar și de ritmic, un sunet al Transilvaniei, amplificat de ziduri și de edificii vechi, ursuze, trainice însă. Mirosuri de coloniale, piper și vanilie, săpun și apă de colonie se amestecă în aer cu tăria țigărilor de foi, cu trabucele, obișnuite aici, miros intrat în acești pereți bătrâni ai Europei de mijloc. (Treceam într-o zi
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
și a cuvântului, din simetrie și limpezime, din slujirea adevărului adevărat. Insistă Sebastian: e o noblețe a scrisului zilnic, profund, îndrăzneț, fără ostentație, după cum există și gazetărie cel puțin de condiție îndoielnică, bunăoară foiletoanele "de ocazie", glosările festiviste, precum și subiectele "ursuze și sterpe", "dezolante din fire", cu "muză mediocră și trivială", care meschinizează scrisul și îi răpește libertatea morală 4. Despre foileton, Sebastian are mereu cuvinte elogioase, punându-l la temelia construcției culturii românești, prin faptul că a suplinit o vreme
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
talent. Unul e al lui Zarifopol, aproape uitatul, astăzi, redactor-șef de la Revista Fundațiilor. Publicată în 1926, la Cultura Națională, Din registrul ideilor gingașe e un platou cu astfel de mezelicuri, picante, stimulînd spiritele vii, intrigîndu-i pînă la deranjuri pe ursuzii neamatori de conversație. Aparent, cel puțin, dacă ne luăm după prefață, inițiativa lui Zarifopol e nobilă. Dă la iveală niște pastile, un fel de Reader's Digest, din care omul ocupat, dar interesat să dea bine în societate, poate afla
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
numai spioni. La început crezui că era o altă scamatorie a lui Omicron și că mi-l pusese în față pe însuși Comandorul de piatră, ficțiunea care bântuie cugetele păcătoșilor. Dar nu, era un simplu căpitan de vas. Un șef ursuz, iubind și el singurătatea; și care, văzând pasagerul treaz, solitar, se înviorase oarecum, cuprins de un soi de simpatie morocănoasă: "Poiet?... Pușkin?"..., întrebă el în glumă, cu o aluzie evidentă la starea romantică în general... "Pușkin?", am bâiguit, surprins de
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
nesimțite, dându-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar îl prindea de minune, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Într-un gasteropod uriaș și neputincios. Într-o vietate ce lăsa În urmă un miros de aer putred, care umilește și Îndepărtează. Am aflat de la Lisaveta, femeia de serviciu, că domnul administrator Cantemir se simte nespus de rău. O ființă ursuză acest administrator, un individ rigid ca și pereții blocului, pentru Întreținerea cărora se certa cu oricine, de parcă asta ar fi fost misiunea lui pe pământ. Pereții pe care-i protejează cu prețul vieții sale după cum i-a strigat odată o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
O scrisoare pierdută ( Craiova), Mizantropul (Bulandra). Am văzut o parte din ele ; am cunoscut sistemul.Și vreau să reamintesc doar cîteva ciudățenii apărute pe traseul piesei către public, traseu bine vegheat de oamenii de ordine ai cenzurii. Dincolo de cenzorii obtuzi, ursuzi, fricoși, mai catolici decît Papa, existau și inspectori - centrali, ori locali - care dezvoltau cu „suspecții” relații de prietenie : teatrul dădea o masă, omul centrului Închidea ochii. Alteori, se putea vorbi chiar de complicitate! ( fiindcă și culturnicii Îl urau, În sinea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tîrziu între ei se va naște o complicitate care o va ajuta să scape pînă la urmă de viața de mizerie pe care începuse s-o ducă încă din primele luni de după Revoluție. La început i se păruse timid, puțin ursuz, și fără chef de vorbă. Avea un fel aparte de a suna pe care îl recunoștea cu ușurință de fiecare dată. Își apăsa degetul pe sonerie în reprize foarte scurte, încît bîzîiturile nu durau mai mult de o fracțiune de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care era În stare să ne dea ceva. Restul doar iau. N-avem nimic să le dăm. Dar Carole n-o să se Întoarcă niciodată. — Ești sigur? — O s-o rezolv eu șefu, Îi spunem noi lui Toal. Fața lui ne privește ursuz de sus. Sincer, Încerc să forțez eu un zîmbet. — Vreau să faci asta Bruce. Cei de la asistența socială din poliție o să vină În curînd să te vadă. Vor putea să-ți acorde ajutor profesional. Știu că lucrurile par cam sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
valoarea unor cicatrice vizibile. Cât de adânci erau cicatricele invizibile abia acum începeam să ne dăm seama. Ne oblojeam unul altuia rănile. Antonia, care arăta acum mult mai bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea această blândă și ursuză În același timp, acești umeri Înclinați, această răbdare melancolică? Stați așa, mi-am amintit: Wickert Îmi amintea de americanul care tocmai și-a Încheiat turneul În jurul Germaniei Împreună cu cei doi fii ai lui. Dar cum Îl chema? Keats sau Carlton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
surghiunită pe rafturile cele mai ascunse ale librăriilor. Poftiți, uitați-vă. Ne arătă o ilustrație. Dinamită pentru Hauptstein și pentru cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz, apoi Începu să recite: Obscur et froncé comme un œillet violet, il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din alea intelectuale pe care tocmai începusem să le descopăr și eu în biblioteca universitară, l-am completat cu numele lui și cu adresa noastră de acasă și le-am expediat abonamentul păstrându-mi anonimatul. Când m-am întors acasă ursuz, în vacanța de Crăciun, ca să-i văd și să-i condamn, gazeta Partisan Review ia-o de unde nu-i. Erau Colliers’s Hygeia, Look, dar nici urmă de Partisan Review. O fi aruncat-o fără să catadicsească să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceva lacrimogen, o trimiți pe Mabel Zăpăcita“. Cât ținea lungimea Rinului, era toată provincia ei. Nu exista oraș, mic sau mare, Între Köln și Mainz unde să nu fi căutat ceva de interes, plantând fraze dramatice pe buzele unor oameni ursuzi, patos pe buzele unor femei prea copleșite de durere ca să mai scoată vreun cuvânt. N-a existat sinucidere, femeie asasinată sau un copil abuzat care să-i fi stârnit cea mai mică emoție. Fusese un artist când era vorba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se aținea În preajma ușii, adunând pe o coală de hârtie coloane de cifre. — Linia este destul de bună, domnule, spuse Lukici și se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă, spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească, se dădu mai aproape de ușă: auzise Înăuntru un murmur slab de voci. Soldatul cel ursuz deveni brusc nervos și brutal. Bătu cu patul armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm de suprafață de care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]