189 matches
-
per 1000 oameni), iar durata medie de viață 76,4 ani (locul 47 în lume după durată). Din 1963 până în 1985 o valoare estimată de 320.000 uruguayeni au emigrat din țară. De departe cea mai populară destinație pentru emigranții uruguayeni a fost Argentina, urmată de Statele Unite ale Americii, Australia, Spania, Brazilia, Venezuela și altele. În capitala Montevideo, mai exact în aria ei metropolitană (1,8 milioane locuitori), locuiește jumătate din populația țării. Uruguay nu are o religie oficială, biserica si
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
religie este Catolicismul 45.7% din populație, Protestantism 9.0%, Nonsectarianism (include toate religiile în sensul direct al cuvântului) 30.1%, Ateism 12.0%, Agnosticism 2.0%, Umbanda (religie africană) 0.6%, Iudaism 0.4%, alte culte 0.2%. Spaniola Uruguayană are unele modificări datorită numărului considerabil de imigranți italieni. Imigranții vorbesc un amestec de italiană și spaniolă cunoscută sub numele de ""cocoliche"" și unele dintre cuvinte sunt încă utilizate în mod obișnuit de către populație. Ca și în cazul cu țările
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
Ivan Bek). Iugoslavia, cu o vârstă medie de 21 de ani și 258 de zile, a fost cea mai tânără echipă de la mondial. După primul meci, cel cu Brazilia, echipa a fost poreclită „Ichiii” sau „Ichachos” (în spaniolă) de presa uruguayană, referindu-se la numele jucătorilor care se terminau în „-ić” sau „-vić”. A reușit cea mai bună performanță din istoria ei, locul al treilea, conform Federației Sârbe de Fotbal. Toate meciurile au fost jucate în Montevideo. Trei stadioane au fost
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
Sârbe de Fotbal. Toate meciurile au fost jucate în Montevideo. Trei stadioane au fost folosite: Estadio Centenario, Estadio Pocitos, și Estadio Parque Central. Estadio Centenario a fost construit pentru campionat și pentru sărbătorirea celor o sută de ani de independență Uruguayană. Proiectat de Juan Scasso, a fost cel mai mare stadion din campionat, Rimet numindu-l „templul fotbalului”. Cu o capacitate de 90.000 locuri, a fost cel mai mare stadion de fotbal din lume după cele din Regatul Unit. Stadionul
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
final, vezi loturile pentru . Cincisprezece arbitri au participat în campionat, dintre care patru europeni - un francez, un român (Constantin Rădulescu care era și antrenorul României), doi belgieni (Henri Christophe și John Langenus) și unsprezece din America - dintre care șase erau Uruguayeni. Pentru a elimina diferențele în aplicarea Legilor Jocului, arbitrii au fost invitați la o scurtă întâlnire în care să vorbească despre problemele conflictuale din meci. Departe de asta, cei doi care au atras cea mai mare atenție au fost Gilberto
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
dominat a patra grupă. Echipa Americii, care avea componenți experimentați cu mai multe meciuri la națională, au fost porecliți drept „the shot-putters” de un francez necunoscut. They beat their first opponents, Belgium, 3-0. The ease of the victory was unexpected; Uruguayan newspaper "Imparcial" wrote that "the large score of the American victory has really surprised the experts". Belgienii s-au plâns de starea proastă a gazonului și de greșelile de arbitraj, susținând că cel de-al doilea gol a fost marcat
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
acordat trofeul Campionatului Mondial, care avea să primească numele său, președinteului Asociației de Fotbal a Uruguayului, Raúl Jude. Următoarea zi a fost decretată drept sărbătoare națională în Uruguay; în capitala Argentinei, Buenos Aires, o gloată a aruncat cu pietre în consulatul Uruguayan. Francisco Varallo (carea a jucat ca atacant pentru Argentina) a fost ultimul supraviețuitor care a jucat în finală, murind pe 30 august 2010. Franța, Iugoslavia și Statele Unite au jucat amicale în America de Sud după finalizarea turneului. Brazilia a jucat cu Franța
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
de prietenie și care îi dorea prezența în Uruguay, Garibaldi și familia sa au plecat, cu permisiunea lui Gonçalves, din Rio Grande către Montevideo, unde se găseau numeroși străini, în special francezi și italieni. Acolo, războiul îi opunea pe președintele uruguayan , care fusese răsturnat, dar era susținut de guvernul de la Buenos Aires al lui , pe de o parte, și pe de altă parte noul guvern prezidat de generalul installat la Montevideo și care conta pe ajutorul Braziliei, al flotelor franceză și engleză
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
unitariști” ("Partido Unitario", de înclinație liberală). Declarat în decembrie 1838, războiul, denumit a durat din 1839 până în 1851. Instalat la Montevideo, Garibaldi a ținut cursuri de matematică. La începutul lui 1842, "Confederación Argentina" a organizat o expediție comandată de președintele uruguayan Manuel Oribe. Flota Confederației a operat sub comanda amiralului argentinian de origine irlandeză , în timp ce cea de la Montevideo se afla sub ordinele comodorului de origine americană . Guvernul de la Montevideo a apelat la Garibaldi. La río de la Plata, marina argentiniană a încercat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
apoi mai încercați până la "Combate de Tres Cruces" (bătălia celor trei cruci), de la 17 noiembrie 1843, în preajma orașului Montevideo. O mare parte din apărători era de origine străină, în principal francezi () și italieni (), dintre cei de apărători doar 800 fiind uruguayeni. Din dorința de a-i îmbrăca pe oamenii săi din legiunea italiană cât mai economic cu putință, Garibaldi a cumpărat cu preț redus de la o întreprindere comercială un lot de tunici de lână roșie destinate inițal pieței din Buenos Aires închisă
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
a părăsi orașul, împreună cu cărora le-a cuvântat în strigâte de „Cine iubește Italia, mă urmează!”, cu intenția de a muta luptele în Umbria, în Marche și în Toscana. Un anumit număr de apărători s-au exilat, cu ajutorul complicității consulului uruguayan la Genova, în Uruguay, unde războiul reizbucnise. Încercuit de armate din diferite țări, Garibaldi a trecut Apeninii și a fost forțat să recurgă la șiretlicuri pentru a evita o confruntare directă. Urmărit de trupele feldmareșalului , rămas cu doar , s-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Nion (n. 7 octombrie 1990, Montevideo) este un fotbalist uruguayan care joacă pe postul de fundaș pentru Sporting împrumutat de la Sunderland și este un component al echipe naționale a Uruguayului. Sebastian Coates a ajuns la Nacional la vârsta de 11 ani, și prin muncă, a reușit sa fie căpitan la
Sebastián Coates () [Corola-website/Science/329492_a_330821]
-
José Leandro Andrade (22 noiembrie 1901 - 5 octombrie 1957) a fost un fotbalist uruguayan. Era poreclit „Perla Neagră”. Andrade s-a născut în Salto în 1901, mama sa fiind din Argentina. José Ignacio Andrade, care se crede că ar fi fost tatăl lui, a fost trecut pe certificatul de naștere ca martor. Bătrânul Andrade
José Andrade () [Corola-website/Science/320713_a_322042]
-
pentru Andrade, care a jucat excelent și în turul 2 (3-0 cu SUA) cât și în turul trei, echivalentul sferturilor de finală (5-1 cu țara gazdă, Franța !). Până la urmă, după o semifinală câștigată cu greu în fața Olandei, 2-1, golul victoriei uruguayene fiind marcat în minutul 81 din penalty, Andrade a jucat și în finala câștigată în fața Elveției lui Andre Abegglen, devenind astfel campion olimpic. Jose Andrade a fost prezent alături de echipa națională a Uruguay-ului și la Jocurile Olimpice de Vară din 1928
José Andrade () [Corola-website/Science/320713_a_322042]
-
contract pe 6 ani cu clubul, jucătorul argentinian doborând astfel un alt record, acela de cel mai scump transfer din istoria clubului madrilen de până atunci. La Atletico a fost un marcator prolific, formând un cuplu de atac cu atacantul uruguayan Diego Forlán. La 2 ianuarie 2009, Aguero a declarat că vrea să-și petreacă restul carierei sale la Atlético Madrid, dar în 2011 se transferă la Manchester City, echipa la care a rămas un atacant prolific. s-a căsătorit cu
Sergio Agüero () [Corola-website/Science/319377_a_320706]
-
rând, a concentrării pe alte interese), unii pași adoptați în Vest (mulți, din cele două Americi). Astfel, se importă tangoul (în Europa) în anii douăzeci; la români, compozitorii studiază forma, inițial plagiază (este cazul celebrului "Zaraza", reprodus după un tango uruguayan al compozitorul Benjamin Tagle Lara) și apoi scriu tangouri noi, pe versuri în limba română. Îi amintim pe compozitorii Ionel Fernic și Ion Vasilescu, ale căror tangouri au fost interpretate de cântăreții Cristian Vasile, Jean Moscopol, Gion ș.a. Alte noutăți
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
sunt culorile, materialele sau figurarea obiectelor, cât și În privința orientărilor mitologice care determină viziunea asupra fenomenelor. Printre acești creatori de artă trebuie să-i menționăm, de exemplu, pe venezueleanul Armando Reveron, pe chilianul Roberto Matta, pe argentinianul Mario Gurfin, pe uruguayanul José Gamarra, pe brazilianul Tarsila do Amaral sau pe mexicanul Joaquin Clausell. Căutarea artistică a Diferitului Persoana cea mai reprezentativă pentru arta modernă din America Latină și Caraibe rămâne probabil cubanezul Wifredo Lam. Însăși nașterea acestui pictor stă sub semnul interculturalului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și de atunci abandonată într-un sertar. Odată cu apropierea războiului, familia a căutat un adăpost mai sigur dincolo de Ocean: în Honduras, apoi în Brazilia, la Buenos Aires, în sfârșit la Montevideo. Aici familia Caraco a rămas până după război, primind cetățenia uruguayană și convertindu-se, datorită conveniențelor sociale, la catolicism. Din această perioadă datează primele încercări literare ale lui Albert, în proză și versuri, inspirate din simbolism și literatura fantastică. Foarte tânărul autor își ilustrează singur cu desene stilizate în alb și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
singurătate, scurgerea timpului. Era deja cunoscută la habanera (havaiana), adusă de marinării care făceau comerț între Caraibe și Río de la Plata. În Buenos Aires, aceasta a suferit repede influență altui dans local, milonga, urmașa a vechii payada. Poezie spontană din câmpiile uruguayene și din provincia Buenos Aires, payada, ajungând în târgurile argentiniene, se transformă în milonga, pe care Vicente Rossi, în Le Monde des Noirs, o definea în felul următor: "Milonga este payada satelor. Se cântau octosilabele ei pe o melodie veselă, punctata
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
află de o parte și de alta a estuarului Río de la Plata, Buenos Aires și Montevideo), tangoul este o invenție complexă, produs al unui metisaj, urmat de un melanj uman, etnic, cultural și sexual. Se naște din întâlnirea creolilor argentinieni sau uruguayeni și imigranți, cu precădere italieni, impregnați de o cultură a dansului popular, care, în Franța, în aceeași epoca, a dat la musette. Tangoul este produsul unei depășiri și integrări ale dansului de cuplu (valsul, mazurca, polka, chotisul spaniol) și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este un cuvânt de origine portugheză introdus în America prin intermediul creolului afro-portughez din Sân Tomé și ajuns în Spania, după un periplu prin Cuba. În 1899, "Real Academia Espanola" inserează acest cuvânt ca reprezentând dans și muzica de dans. Sociologul uruguayan Daniel Vidart crede că acest cuvânt vine de la cuvântul african tambo (tambur), sau de la tocar (a cânta la un instrument, dar și a atinge), iar "tango" și "tambur" ar fi onomatopee: "Tango trimite la tambur, adică la tam-tam sau la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cluj, 2000, p. 11. 1 Roland Barthes, Qué es la literatura, Salvat, Barcelona, D.L. 1975 (Número 95 al revistei "Bibliotecă Salvat de Grandes Temas"), preluat în spaniolă de J. Francisco Hombravella. 2 "El gaucho" este locuitorul din pampa argentiniana și uruguayana. 3 Ernesto Sábato, Heterodoxia, p. 205. 4 Emil Cioran, Schimbarea la fața a României, Humanitas, București, 1990, p. 10. 5 Gustavo Guerrero, Nueva narrativa del Extremo Occidente, articol apărut în revistă "Letras Libres", Buenos Aires, ianuarie 2007. 6 Octavio Paz, Traducción
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
alte locuri, care nu pune suflet în ceea ce vede, superficial; diferența dintre "extranjero" și "gringo", ambele traducându-se prin "străin", ar fi că aceea dintre "viajero" și "turista", în română "călător" și "turist". 114 Gaucho locuitor din pampasul argentinian și uruguayan. 115 Ernesto Sábato, Sobre el acento metafísico en la literatura argentina, în La cultura en la encrucijada nacional, Ed. Crisis, Buenos Aires, 1973. 116 Ernesto Sábato, Tango, discusión y clave, p. 23. 117 Joaquín Soler Serrano, Ernesto Sábato:Un suburbio en
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o activitate teroristă în mediul urban. Recrutându-și membrii cu precădere dintre studenți și clasele medii, Tupamaros urmează doctrina de gherilă urbană a lui Marighella. Ei își multiplică acțiunile, întreprinse de mici celule independente, care lovesc în simbolurile și personalitățile uruguayene. Finanțarea grupului este asigurată de Cuba, dar și prin hold-up-uri, răpiri, racket-uri și atacuri asupra băncilor. între 1968 și 1972, se proclamă starea de urgență, înainte ca militarii să ia puterea, în 1973, și să distrugă Tupamaros, care, în pofida
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin livrări de carne și lână. Convorbirile politice și negocierile economice s-au desfășurat într-o atmosferă prietenească, de înțelegere reciprocă, ceea ce a permis ca în scurt timp să se definitiveze textele unui Acord comercial între guvernul român și guvernul uruguayan și a unui Acord interbancar între BRCE și Banca Centrală a Uruguayului. Ministrul relațiilor externe, Venancio Flores, un excelent diplomat de carieră, era însă îngrijorat că nu este timp suficient pentru obținerea aprobărilor interne necesare pentru semnarea celor două documente
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]