69 matches
-
în sfârșit să iasă din mașină. Sări peste o baltă de acid fumegând și apucă barele inferioare ale scării încastrate în perete. Cu o mână lovi comanda de siguranță a ușii interne a sasului; panourile porniră imediat să se închidă uruind, aidoma unor fălci de oțel, exact deasupra ei. Ripley își reluă cu repeziciune urcușul. Sub ea, acidul își continua lucrarea și găurile se lărgiră, se împreunară. Suflul de aer scăpând în spațiu se făcea și mai violent și-i încetinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se agăță de ea. Zdruncinătura era să o facă să-i smulgă brațele. Se prinse cu disperare de ultima bară a scării, care se afla la vreo treizeci.de centimetri deasupra punții. Ușile interne ale sasului continuau să se apropie uruind și dacă nu reușea să-și elibereze repede glezna, va sfârși ca Bishop. Să se lase să cadă pentru a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un animal indolent, necunoscut. În sfârșit, după ce am stins lumina, m-am dus În hol. Pe masa de sub oglindă, lângă o coală de hârtie, erau cheile Dorei, lungi și ușor obscene. Am Împins ușa În lături, am auzit vagoanele Stadtbahn-ului uruind În Întuneric și am hotărât să cobor, ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat... Stai. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
al scafandrului. Acum suntem sub apă, anunță pilotul. Ajustară valvele de deasupra capului și auziră surprinzător de puternic șuieratul aerului și apoi bolboroseala apei. Prin hublou pătrundea o minunată lumină albastră. — Încântător, exclamă Ted. — Acum părăsim sania, anunță pilotul. Motoarele uruiră și submarinul avansă, scafandrul dispărând din câmpul vizual. Nu se mai vedea nimic prin hublou, În afară de apa albastră și uniformă. — Luați loc, domnilor, Îi invită pilotul. Coborâm cu o viteză de douăzeci și patru de metri pe minut. Norman auzea zgomotul motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pilotul. — Surprinzător de sinistru, remarcă Ted fără urmă de dezamăgire. M-aș fi așteptat la mai multă viață. — Păi, e cam frig. Temperatura apei este... o clipă... 2,2 °C. — Da, domnule. Să vedem unde este noua dumneavoastră locuință. Motoarele uruiră. Un sediment mâlos se Învolbură În fața hubloului. Submarinul se Întoarse, mișcându-se puțin deasupra fundului. Câteva minute nu se văzu decât peisajul brun. Deodată, apărură luminile. Am ajuns. O Înșiruire imensă de lumini, aranjate În dreptunghiuri. — Aceasta este grila, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
jurnalele lui de bord media de 56. Totuși, telegrafiază: „Complimente lui Knox-Johnston, însă nu s-a terminat. Cel mai rapid voi fi eu”. Dar se mai întâmplă ceva: Pe mările lumii - în timp ce noi, cei de pe uscat, dormim, mâncăm, cosim și uruim -, un bărbat pe nume Bernard Moitessier, singur pe un ketch de oțel numit „Joshua” (12 metri), în loc să se întoarcă la Plymouth, câștigând o cursă istorică (înconjurul lumii, pe apă, fără escală) și având de încasat și 5.000 de lire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu se ating, genele nu se împle tesc. Își fac însă bagajele împreună. Tăcut și conștiin cios. Nu ca doi amanți, ci ca doi exploratori. Bilete luate pe Internet și plătite separat. Stai tu la geam? Da, stă ea. Motoarele uruie, aerul se subțiază și mai și. Al treilea își ia locul între ei, atinge buze și gene, cât să adie în urma lui o căldură stranie, cât să nu lase somnul să se lipească de nici unul, cât să-i țină la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E fantoma, spune Baroneasa Degerătură, rămânând cu marginile unsuroase ale gurii ei căscate. E centrala termică funcționând la maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
VITEZĂ DE CIRCA 650.000.000 DE KM PE SECUNDĂ. ÎN ASEMENEA CONDIȚII ACOPEREA DISTANȚA DINTRE PĂMÎNT ȘI CENTAUR LA FIECARE 18 ORE. PROBLEMA ERA SĂ-SI REARANJEZE RUTA. GÎNDITOR, SLĂBI PUȚIN AMBREIAJUL SEMICERCULUI AUTOMAT DE LA MECANISMUL DE DIRECȚIE: ÎNTÎI URUI SLAB, IAR APOI ÎNCEPU SĂ TICĂIE FOARTE REPEDE, CU O VITEZĂ DE 180 DE BĂTĂI PE SECUNDĂ. STELELE ÎȘI SCHIMBARĂ CURSUL, DAR PÎNĂ LA URMĂ SE STABILIZARĂ - CÎND CRONOMETRUL INDICĂ SCURGEREA A 3 SECUNDE. O PERFECTĂ ÎNTOARCERE ÎN AC DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
suiulgii domnești - care au avut acel loc în dar de la vodă și care l-au schimbat cu mănăstirea Trei Sfetitele... În timp ce ne batem capul cu Locman și cu feciorii lui Fote, din susul uliței se aude tropot de cai și uruit de trăsură. Îmi îndrept privirea într-acolo și bag de seamă că norodul de pe uliță face aceleași temenele ca și la trecerea lui vodă. Trece doamna lui vodă, însoțită de copii. Vezi? Este condusă de o suită de lefegii... Doamna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Arde focul înaintea lui și pîlpîie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului și după el este un pustiu sterp: nimic nu scapă. 4. Parcă sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5. Vin uruind ca niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6. Tremură popoarele înaintea lor, toate fețele îngălbenesc. 7. Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
mine o livadă cu meri înfloriți, dar totul era colorat în nuanțe sepia. La capătul livezii vedeam o piață mare. În mijlocul ei, un ring de box, foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca de obicei vocea în difuzoare, fără să-l pot urmări. La un moment dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ușor. Ce naiba se întâmplă ? Ce... tremură așa ? Nu pot să recunosc că e un telefon. Nu după faza cu BlackBerry-ul. — Îhm... îmi dreg glasul. E... ăăă... jucăria mea specială pentru sex. — Poftim ? Maya pare de-a dreptul bulversată. Telefonul uruie din nou încetișor la mine în chiloți. Trebuie neapărat să răspund. S-ar putea să fie cei de la birou. — Îhm... cum să-ți zic, tocmai eram pe punctul de a ajunge la un moment extrem de intim acum, spun privind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia încremenită, indiferentă, ca totdeauna. Nimic nu mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu miliardele voastre de trupuri terminate cu o gămălie puțin cugetătoare. - Ce caut aici? Ce vreți de la mine? se lamenta ciudat glasul lui Homer; părea că sufletul i se dezlipise de trup. - Te-a adus probabilitatea care tinde spre zero, urui liniștitor și cu o umbră de admirație zeul din mijlocul altarului. Ești un caz cu totul extraordinar! - Coliziunea a doi bolizi în traficul rutier actual poate avea loc o dată la zece ani, explică amabil Zeul Vitezei. Coliziunea unui bolid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
porni motorul și se urcă-n avion. El le făcu cu mâna lui Helen și băieților, și, În timp ce zgomotul sacadat al motorului se transforma-n răgetul familiar, Începură să se Învârtă În cerc, Compie evitând gropile făcute de porci; avionul urui, săltând de-a lungul terenului dintre cele două focuri, și, după o ultimă smucitură, se Înălță, și el Îi privi pe toți cei rămași jos, fluturându-și mâinile, și tabăra de la poalele dealului care se aplatiza și câmpia tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Lasă, Chirilă, că Dumnezeu e sus și are să te bată mai rău de cum m-ai lovit tu pe mine! ― Până la Dumnezeu m-ați pedepsit voi destul! răspunse Chirilă Păun. ― Mama voastră de grecotei! sudui printre dinți Nicolae Dragoș. Trăsura ieși uruind pe poartă. După câteva clipe Nicolae, mai răcorit, zise: ― Acu noi am isprăvit ce-am avut de isprăvit și ne putem întoarce acasă, că mai avem și alte treburi! Un vlăjgan, nemulțumit, îl înfruntă: ― Da noi cum rămânem, măi vere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]