115 matches
-
și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta și din traistă urca un miros de slănină. Era liniște. Nu se auzea decât uruitul roților noastre pe piatră. Din când în când ajungea până la mine, din față, vocea tatei. Vorbea cu boul.” „Cum se vorbește cu un bou?” „Hăis, cea, hooo... Așa se vorbește cu un bou, însă uneori trebuie să vorbești cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
topește în ceață, aburii fumurii închizându-se în urma ei ca fălcile implacabile ale unui monstru, dornic de sânge proaspăt. Strigătele slabe ale rănitului punctează dimineața. Căpitanul rus se îndreaptă către mașină. Șoferul demarează în viteză. Din ceață se aude cum uruitul domol al motorului scade în intensitate câteva secunde ca apoi să pornească din nou. O scurtă rafală de pistol-automat și vocea rănitului este curmată brusc. Unii își fac pe ascuns cruce. Cocoțat pe atașul unei motociclete, Iorgu ține un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
celuilalt, un soldat cu ochi umflați de oboseală și față foarte palidă, care se chinuie să lege firul de transmisiuni întins pe fundul tranșeului puțin adânc, rupt în apropierea lor. Mai bine dă și mie să trag din chiștocul ăla. Uruitul răsunător si uniform al unui motor puternic face pe cei doi ostași să ridice curioși capetele. Zgomotul se apropie tot mai mult și încep să-și dea seama că vine dinspre șosea. Curând își face apariția o mașină șenilată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
împrejur, ca să le nimicească cu desăvîrșire și să facă din ele un pustiu și o pricină de batjocură, niște dărîmături veșnice. 10. Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cîntecele mirelui și cîntecele miresei, uruitul morii și lumina lămpii. 11. Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani. 12. Dar cînd se vor împlini acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Iată, se ridică niște ape de la miază-noapte, cresc ca un rîu ieșit din matcă; îneacă țara și ce cuprinde ea, cetatea și locuitorii ei. Țipă oamenii, și se bocesc toți locuitorii țării 3. de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carălor lui și de scîrțîitul roților; părinții nu se mai întorc spre copiii lor, atît le sunt de slăbite mîinile, 4. pentru că vine ziua cînd vor fi nimiciți toți Filistenii, și stîrpiți toți cei ce slujeau ca ajutoare Tirului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul să învăț o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de oameni care a venit să o conducă pe ultimul ei drum, copleșiți de durere, într-o tăcere apăsătoare, a început a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de neșters, o amărăciune prea adâncă spre a putea fi înfățișată în cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a fost cauza suferințelor Vasilicăi, până când s-a stins din viață și asta nu și-o putea ierta. Un sentiment de vinovăție îi frământa sufletul. -Mă simt ca motociclistul de la ”zidul morții”... mă simt ca el!.. își zise Iorgu cu uruitul motorului în minte. ”...O, Doamne... O, Doamne, dacă Sfânta Ta voință m-a creat ca să sufăr; Dă-mi, Doamne, puterea de a suferi ca să nu mă doboare!” Se închină, bătrânul Iorgu, și-și trase plapuma peste cap, să poată plânge
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atunci când lumina soarelui a scos complet din umbră moara, morarul a ridicat stăvilarul de la canalul pe care venea apa captată din râul Caraș și am auzit zgomotul produs de căderea apei în paletele care pun în funcție piatra de moară. Uruitul pietrelor, care măcinau lent, se auzea foarte clar, până la locul unde se adunase destul de multă lume, care aștepta, ca și mine, să sosească autobuzele cu direcția Reșița. Privirea îmi era atrasă ca de magnet de clădirea morii. Peisajul era parcă
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decît să rămîn așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mîngîietoare din jurul meu. Uruitul și scrîșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgîlțîindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și e trimis ba într-o parte, ba în alta. "Doamne, ce-i fac! Știu bine c-am s-o caut pînă mîine în zori!" se aprinde el, hotărît să continue, dar numai după cîteva minute, auzind departe în spate uruitul unui tramvai, își încetinește mersul și-și zice că, dacă e să-i spună ceva Lilianei, o poate face și de la hotel, după ce va fi băut jos în hol o vodcă mare, iar sus, în cameră, se va fi încălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai era Întreruptă, iar cercul palid al vizorului se stinsese. Se Întoarse pe cealaltă parte și-și puse mîinile sub obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă, cam murdară la genunchi, și cu părul ascuns sub un turban plin de praf. Femeia zîmbea și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou În Întuneric și totul rămase așa, nemișcat. Desigur, se auzea zumzetul avioanelor, răpăielile mitralierelor din Hyde Park sau de aiurea, dar sunetele astea se auzeau aproape neîncetat de șase luni; le distingeai, Își dădu seama Kay, așa cum distingeai uruitul sîngelui În ureche. Omul cu cărămida spuse ceva prea Încet, iar Kay nu Înțelese. Mai bătu o dată În țevi... Apoi, vag și slab, de sub moloz, se auzi un strigăt, ca un mieunat de pisică. Kay mai auzise asemenea sunete Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
arătă spre arma hibridă. O să poți să cari chestia aia? Ea cântări mașinăria. ― Atât cât va fi necesar. Apoi își puse sacoșa pe umăr și merse la sas. Apăsă pe un buton și așteptă cu nerăbdare deschiderea ușii. Vântul și uruitul epuratorului de atmosferă pe punctul de a exploda se năpustiră înăuntru. Femeia ieși pe rampa de debarcare și se opri pentru a arunca o ultimă privire în urmă. ― Pe curând, Hicks. Bărbatul vru să se ridice în mâini, nu putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aștepta era ca această persoană să n-o Înțeleagă. Camera de zi era marcată de dungi oblice de lumină venind de la lămpile stradale care se strecurase pe fereatră - cât să văd unde-mi pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat la femeia În roșu fusese acum o săptămână, după ce am așezat bancnotele una câte una pe măsuță, În timp ce Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
face. Fiecare are de ales. Ei bine, Își Încheie Norman șirul gândurilor, eu nu mai pot să fac nimic pentru Harry și Beth.“ Trebuia să se salveze pe sine. Auzi un zumzet profund, care-i semnaliza pornirea generatoarelor, iar apoi uruitul elicelor. Pe ecran apăru: DEEPSTAR III - ACTIVAREA INSTRUMENTELOR DE PILOTAJ „Am pornit!“ Își spuse el, odihnindu-și Încrezător mâinile pe pupitrul de comandă. Simțea că submarinul avea să asculte docil de comenzile sale. „Atenție! Șaptesprezece minute și numărătoarea continuă.“ Sedimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nepăsarea! Ceva fusese stricat și el nu mai vroia să dreagă acel lucru. Nu-i mai păsa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zăceam de friguri și el discuta liniștit cu sanitarul dacă o să mor sau nu sub febră, uruitul mașinii și dialogul mamei cu vecinele: "... că ăsta îl lasă să moară și nu vrea să-l ducă la spital!" Dar eu înviasem și îmi rămăsese în amintire răspunsul lui. "Ce vină am eu că pe lume sunt friguri! Ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
40. Foștii prieteni din copilărie: Ion Dimofte, Gheorghe Gh. Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu se pregătesc să facă o călătorie de probă și, poate, și de plăcere, cu autoturismul lui Dimofte. Fălos, proprietarul se așează la volan și, în uruitul motorului, glăsuiește: “Uite, Paule, să nu spui că azi, de ziua ta, nu te-ai plimbat!” “Parcă poți să mai spui ceva?!” i-o-ntoarce sărbătoritul, în glumă. Întreg “echipajul” e gat de plecare. “Gata la urmăăă!” face Gheorghe Gh.
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
toți, mai puțin Ileana, care ne urmărea nemulțumită, începurăm să râdem. Roata prinse o piatră cu marginea, și Gogu sări în sus de bucurie văzând-o apucată, apoi aruncată cu putere. Un singur strigăt, de durere și surpriză, amestecat cu uruitul greu al motorului, apoi Ileana căzând moale, parcă cu încetinitorul, în timp ce bluza albă i s-a făcut întâi roz, apoi roșie. Apoi urletele de spaimă, al meu, ale noastre. Apoi ceva ca o lumină mare și albă, care a acoperit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea lui la Moreni, unde fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noi, care am muncit? I-am urmat îndemnul și m-am întins pe rogojina așezată de el. Am ațipit chiar. Când m-am trezit, bătrânul nu mai era lângă mine. “Unde o fi?” - m-am întrebat, privind curios în jur. Uruitul râșniții mi-a dat de veste unde se află. M-am dus repede să-l ajut. S-a bucurat mult când m-a văzut. --Știi tu ce spune o vorbă din bătrâni? --Oi ști eu câteva vorbe din vechime, dar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Când îl recunoscu, fu șocat. Își dădu seama că vor mai trece multe ore până când durerea îi va dispărea complet. DICTATORUL SE APROPIE DE EL CU PAȘI MARI ȘI PUSE MÂINILE LUI GRELE PE UMERII LUI MARIN. STRIGĂ CONDUCĂTORUL, DOMINÂND URUITUL MOTOARELOR. MEDELLIN M-A ANUNȚAT CĂ AFACEREA DIN JORGIA S-A ÎNCHEIAT. \ EXCELENȚĂ, URLĂ MARIN, JORGIA A CĂZUT PRECUM UN CASTEL DIN CĂRȚI DE JOC! RĂZBOIUL A DURAT CINCI ORE! Marele om îl strânse la piept cu entuziasm. \ VITEAZUL DAVID
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]