114 matches
-
ferestrei, unde florile se răcoreau în vase, picuratul, torentele alternate ale ploaiei însoțiseră somnul lui Mini, în care sta trează nădejdea că timpul se va îndrepta a doua zi pentru a îngădui proiectele ei bune. Dimineața, zgomotul timpuriu al tramvaielor, uruitul trăsurilor, acoperiseră melodia capricioasă a ploaiei. Mini se aplecase peste 1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit, 5. te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; pînă nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște lăcusta, pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
nimici prada din țară, și nu se va mai auzi glasul solilor tăi. $3 1. Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de silnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire. 2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
noi, care am muncit? I-am urmat îndemnul și m-am întins pe rogojina așezată de el. Am ațipit chiar. Când m-am trezit, bătrânul nu mai era lângă mine. “Unde o fi?” - m-am întrebat, privind curios în jur. Uruitul râșniții mi-a dat de veste unde se află. M-am dus repede să-l ajut. S-a bucurat mult când m-a văzut. --Știi tu ce spune o vorbă din bătrâni? --Oi ști eu câteva vorbe din vechime, dar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tava cu tartine, ceașca cu ceai de care musafirul nu se atinsese și se retrase. Tolea ieșise târziu din cameră. Se înclinase, fără măcar să-și privească gazda și se trezi în fața scării. Când să pună piciorul pe prima treaptă, auzi uruitul, lătratul acela gros, înăbușit. Dar nu se întoarse, nu se întoarse. Din trei salturi fusese în stradă și iuți pașii, fără a se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decât să rămân așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgâlțâindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înainte, Îmi făceam, ore Întregi, reproșuri pentru imprudențele imaginare. Îi treceam În revistă pe cei care se găseau atunci În preajma mea, vruseseră sau nu să mă provoace, cine era de Încredere, cine nu? Nu-i nimic altceva decât tăcerea obișnuită, uruitul asurzitor al mașinii blindate decapotabile care se apropie, simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând, lacomi? unde e? unde e? unde e? Führerul! Conducătorul! Și mâinile noastre ridicându-se, grăbite să ne descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care se găseau atunci În preajma mea, vruseseră sau nu să mă provoace, cine era de Încredere, cine nu? Nu-i nimic altceva decât tăcerea obișnuită, uruitul asurzitor al mașinii blindate decapotabile care se apropie, simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând, lacomi? unde e? unde e? unde e? Führerul! Conducătorul! Și mâinile noastre ridicându-se, grăbite să ne descopere capul și gurile noastre deschizându-se larg să-l aclame... * — Ne mutaserăm deja În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a valma, unele peste altele, vezi În ochii noștri licărul de fanatism, de nepăsare, de ură, auzi zvâcnetul sângelui În palmele noastre uscate, pregătite să se lovească unele de altele cu un zgomot asurzitor? Simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta și din traistă urca un miros de slănină. Era liniște. Nu se auzea decât uruitul roților noastre pe piatră. Din când în când ajungea până la mine, din față, vocea tatei. Vorbea cu boul.” „Cum se vorbește cu un bou?” „Hăis, cea, hooo... Așa se vorbește cu un bou, însă uneori trebuie să vorbești cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trecerea. Totuși când se arătă în zare mașina, cineva strigă împăciuitor: ― Feriți, măi oameni, feriți, că vine! Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cât se apropia, dominând toate glasurile și toate zgomotele satului. Oamenii, rânduiți ca niște străjeri vechi pe amândouă părțile drumului, priveau cu ochi tulburi și cu fețe întunecate goana automobilului. Numai Cârciumarul Busuioc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din mașină, totuși, parc-ar fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un glas răgușit: ― Mama voastră de ciocoi! Capitolul VIII FLĂCĂRI 1 Ziua următoare, miercuri, înainte de amiazi, Platamonu sosi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se oprească, să răsufle și să-și usuce puțin nădușeala, dar își birui prudent lenea și continuă marșul în diagonală, ca să se apropie de șosea. Deodată zări o trăsură. O recunoscu, începu să strige. Glasul i se pierdea în uruitul roților. Îl cuprinse o clipă deznădejdea. Dacă se va întîlni pe drum cu vreo ceată de țărani? Trăsura se depărta în galopul cailor. " Ce tâmpiți și țăranii! își zise dânsul cu amărăciune. Se năpustesc asupra arendașului să-l omoare și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putu pătrunde cu ochii, câmpia părea a fi aceeași, întinzîndu-se nesfârșită sub cerul aburit și turbure, cu câțiva arbori crescuți singuratici la mari distanțe unul de altul. I se păru deodată curios că nu aude nici paseri, nici avioane, nici măcar uruitul surd al camioanelor rusești pe care le văuse de curând trecând pe șosea. - Asta-i Ucraina, îl auzi lângă el pe locotenent. O fi frumoasă pentru ei, pentru că e țara lor. Dar o să vezi cum o să arate când o să ajungem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dumnezeu!" 12. Și Duhul m-a răpit, și am auzit înapoia mea dîrdîitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13. Am auzit și vîjîitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roților de lîngă ele, și dîrdîitul unui mare cutremur de pămînt. 14. Cînd m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărît și mînios, și mîna Domnului apăsa tare peste mine. 15. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Sia zăcuse la Maternitate, dar Romulus știa amănunte. Un caz greu și rar! Altfel profesorul G. n-ar fi dat greș . Conformație falsă ... o dublă cale vaginală. Un plasament rău, totul 273 Io Fecioarale despletite, Concert din Muzică de Bacii, Uruitul ascuns complicat cu o infecție și tratat târziu. Când o adusese la spital, septicemia era avansată. - Nu te uiți ce sicriu! în adevăr, așa de înalt și larg că părea scurt aproape, deși destul de mare și în lungime. Un sicriu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
40. Foștii prieteni din copilărie: Ion Dimofte, Gheorghe Gh. Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu se pregătesc să facă o călătorie de probă și, poate, și de plăcere, cu autoturismul lui Dimofte. Fălos, proprietarul se așează la volan și, în uruitul motorului, glăsuiește: “Uite, Paule, să nu spui că azi, de ziua ta, nu te-ai plimbat!” “Parcă poți să mai spui ceva?!” i-o-ntoarce sărbătoritul, în glumă. Întreg “echipajul” e gat de plecare. “Gata la urmăăă!” face Gheorghe Gh.
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
van den Brink PE APĂ Roman Traducere de Daniela Irimia INSTITUTUL EUROPEAN 2008 OVER HET VATER Pentru Pieter I Cu jumătate de oră în urmă am auzit, pentru ultima oară, avioanele. Au trecut pe deasupra rîului, la mare înălțime, după care uruitul lor grav s-a pierdut înspre est. Acum este liniște, se aud doar zgomotele nopții de iarnă la malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
asta? Ai desenat pe copertă! Se uita fix la gura profesoarei, care se deschidea și se închidea, și se întrebă cum se face că toate cuvintele care ies pot răni ca niște pietre. Urechea încercă să se elibereze, concentrîndu-se asupra uruitului unei mașini care trecea încet pe stradă și tîrșîitului slab al picioarelor lui Kate Caldwell. Gura profesoarei se opri. Da, domnișoară, murmură el, și se așeză cu obrajii în flăcări. îi trebuiră patru nopți să-și încheie noua povestire cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul singur. Oriîncotro își îndrepta privirile, vedea numai oameni înarmați. Zărise peste douăzeci de cadavre. Dintr-un moment într-altul, armistițiul fragil încheiat între căpitanul Leeth și directorul Morton putea fi sfâșiat de jeturile blasterelor. Chiar în clipa aceea auzi uruitul ventilatoarelor puse în funcțiune de Morton pentru a respinge atacul lui Kent. Grosvenor se întoarse, oftând, spre căpitanul Leeth și-i spuse: - Am nevoie de niște instrumente din propria-mi secție. N-ai vrea să mă conduci până la ascensoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decît să rămîn așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mîngîietoare din jurul meu. Uruitul și scrîșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgîlțîindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de oameni care a venit să o conducă pe ultimul ei drum, copleșiți de durere, într-o tăcere apăsătoare, a început a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de neșters, o amărăciune prea adâncă spre a putea fi înfățișată în cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a fost cauza suferințelor Vasilicăi, până când s-a stins din viață și asta nu și-o putea ierta. Un sentiment de vinovăție îi frământa sufletul. -Mă simt ca motociclistul de la ”zidul morții”... mă simt ca el!.. își zise Iorgu cu uruitul motorului în minte. ”...O, Doamne... O, Doamne, dacă Sfânta Ta voință m-a creat ca să sufăr; Dă-mi, Doamne, puterea de a suferi ca să nu mă doboare!” Se închină, bătrânul Iorgu, și-și trase plapuma peste cap, să poată plânge
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
într-o parte și fripseseră șorici proaspăt. Se auzi un fluierat ascuțit și se ridicară în picioare, ștergîndu-și buzele murdare de grăsime. Sub brâiele de lână săltară cuțitele lor lungi și ascuțite. Plecară. Făcură loc celei de-a treia echipe. Uruitul macaralelor încetă. Începea tăierea boilor. Marin Pisică își încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luminate de el; proiecția povârnișurilor lui opuse, decupate, conturate cu strălucirea În racursiu a craterului ce punea stăpânire, din vârful lui olimpian și letal, pe punctul superior al triunghiului, impunând Împrejurimilor simetria sa roșie. În turn nu se auzea decât uruitul generatorului de afară și alunecarea pesulelor pe perete. La lumina reflectoarelor cu halogen, pictorul de război lucra febril. S-a oprit o clipă, a amestecat carmin de garanza, umbră arsă și puțin albastru de Prusia, ca să obțină un negru cald
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]