1,096 matches
-
aș vrea să tipăresc prin iarnă o cărțulie Buruienile mele. Am găsit în câmpul meu vreo 15 buruieni fără nume, care se mulțumesc, în loc de floare, să realizeze o frunză originală și umblu după un bun aparat ca să le înregistrez înainte de uscăciune.” Înduioșătoare preocuparea, pe care i-o știm, pentru efemer și pentru neglorios. Pentru deosebitul de un anume soi, pentru care nimeni nu și-a găsit destulă uimire. Rău-voitorii ar spune (și au spus!) că tot ce a scris Arghezi de
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
insinuează, deși nu înțelegi de ce, sentimentul că nimic nu are rost. Nimic și, cu deosebire, ce mai încerci tu să faci. E aspru contactul cu destrăbălarea și promiscuitatea când sunt pline de viață, inteligență, talent. Te silesc să- ți măsori uscăciunea și conformismul mic-burghez. Aflu de la Manta: mâine, în Vinerea Mare, ziua cea mai potrivită pentru viața pe care a dus-o, se deschide la Philadelphia o expoziție Roman Cotoșman. Au trecut de la moartea lui șase ani. Ceva ce mi-a încălzit
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
Să renunțe la lirism. Căci: „Patosul dezlănțuit, fără chinga normativă, duce la dezarticularea spiritului, la un gotic deșănțat.” Vrea să se schimbe fără să se piardă. Să devină „un om ce-și controlează reflexele din spor de viață nu din uscăciune”. Va fi definit „de extaze-n tip și cult de geometrie, de tăvălirea simultană în pasiune și în gând...” Aici nu pune încă punctul pe i. Nu tăvăliri, nu extaze, nu pasiune. Toate astea urmau să fie trecute printr-un
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
se poate? Să fie și lună plină și să văd și-atâte astele, parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
șifonierului, se uitau la el, sau nu se uitau, dracu să-i pieptene! că ochii și zâmbetul lor erau de carton, apă de ploaie, dar lui așa i se părea ori de câte ori îi vedea, și simțea un nod în gât, o uscăciune. Inima-i zvâcni mai tare. Se simți luat pe sus, legănat și destrămat, în liniștea ochilor Irinei, cu transparența lor verzie de apă rece din care semințe de grâu ieșeau la suprafață ca niște flăcărui. Vrei să mănânci ceva? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și va reveni. Trăiesc ca o lunatecă, îi mărturisi lui Tudor noaptea aceea, lăsând capul pe spate și închizând ochii, ca și când ar fi privit adânc în sine. Mă arunc în farmecul nopții ca-ntr-o apă-vie care mă curăță de uscăciunile zilei. Ți-amintești poveștile cu feți-frumoși care ziua sunt porci sau mai știu eu ce, și numai noaptea își regăsesc făptura. Sufocată de pielea blestemată care mi-e dat s-o port aici, eu nu voi fi niciodată liberă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
200 m (Câmpia de Vest, Câmpia Română, Podișul Dobrogei de Sud), unde predomină temperaturi medii anuale de peste 10șC, umezeală scăzută, precipitații de sub 500 mm/an și o durată mare de insolație de cca. 2200 - 2400 ore/an. Se caracterizează prin uscăciune și radiație abundentă, condiții care declanșează mecanismul de termoreglare (prin pierderea lichidelor din organism), stimularea sistemului nervos central și vegetativ, stimularea funcțiilor endocrine, creșterea proceselor imunologice și asimilarea ionului de calciu (antirahitogen). În cazul zonei litorale, stresul bioclimatic este chiar
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cunoaștere de sine, concomitent cu artificializarea, contrafacerea ireversibilă a acestuia. Și, încet, forma culcată în valuri începu să suspine, să-și amintească. Așa cum, din baia de cloroform, cineva bolnav ieșise, înotând greu, la suprafață. Așa cum, în scoicile ce-s numai uscăciune, marea se întoarce uneori. (Hop-la!) Această "întoarcere" este o mișcare echivocă, sensul ei nu e foarte sigur, nu se lasă ușor decelat: spre interior (scoicile trag în sine marea)? Sau în afară (marea cucerește spațiul interior, deja înstrăinat, al scoicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pentru a-l înțelege pe autorul Imnurilor. Preferința îndreptată către gânditori precum cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează a face, a crea pe când silogismele filozofice pot păcătui prin uscăciunea lor, alături de vana pretenție de absoluitate. Or, mintea noastră știe a priori că nici o cunoaștere umană nu este absolută, și cu atât mai puțin afirmațiile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide fereastra spre o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
legănau, visătoare sau neastîmpărate, în adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se umpluse de viață. Dar acum? Căldura și seceta uscaseră tot. Rîuri învolburate altădată, transformate acum în pîrîiașe fără vlagă, reușeau anevoie să astîmpere setea animalelor. Soare arzător și uscăciune, iar și iar, fără oprire. Și totuși era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și vara avea să fie la fel? Căldura îi înnebunise pe toți. Diminuîndu-le forțele, îi făcuse, în schimb
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deja contractat la editura Forum. A scos din dulap un top de hârtie, dar nu a reușit să scrie decât „Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă. Ochii îi fugeau pe fereastră. Atunci
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cum nu mai fusese până atunci. Nu plouase de mult timp, fântânile secau.Pâământul era crăpat ca vai de el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile se Înroșeau și se uscau.Pădurile luau singure foc și trosneau În uscăciunea lor.Vitele se lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea o rază
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a unui univers din care orice urmă de providență a dispărut. În plus, eficiența ei pragmatică, pierzîndu-și pe drum virtuțile sufletești curative, s-a transformat într-o sursă de disperare. Copleșiți de atîtea informații de indubitabilă valabilitate, ne chircim sub uscăciunea lor științifică. Ne lipsesc tocmai sensurile tradiționale, adică acele sensuri pe care știința, neputîndu-ni-le da, le înlocuiește cu explicații neconsolatoare. Aproape ne-am dori ca, printr-o răsturnare mîntuitoare de perspectivă, să aflăm că totul a fost o minciună, că
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
Liiceanu se străduiește parcă a confirma o astfel de supoziție. Filosoful se scutură de conceptul de filosof ca de un maleficiu. Ce ar fi aceste personaje numite filosofi, se interoghează d-sa, decît un soi de piază-rea, bieți agenți ai uscăciunii, ai dezumanizării? "Filosofii sînt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de Ťsolul fenomenalť și de Ťtărîmul experiențeiť, pentru a ne avînta către zeii trimițători de semne, către farmecul coincidențelor și către o eternitate improbabilă, ei seamănă cu guvernantele bătrîne al
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de artificios, ca un navigator care înoată în propriile fraze. Paradoxul lui Vianu Mureșan este că, deși manierist în exprimare, filonul din care îi
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
cineva. Zorile apăruseră înfășurate în nimbuși foarte coborâți, atât de încărcați de cumuluși în formă de conopidă de plumb, încât niciodată, în toți acei ani de când lucra pe coastă, tata nu mai văzuse o asemenea desime de nori, o asemenea uscăciune de tunete confirmând refrenul: dacă tunet uscat în cer izbucnește, vreme violentă ne pândește. Joao de Castro era un receptacul de astfel de reguli rimate, de teorii proverbiale prin care explica ciudățeniile care prezidaseră memorabila zi: fulgere la nord și
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
și Martin Heidegger are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar și substanța omenească pe care o punem în pagini. În comparație cu cei doi protagoniști, noi avem ceva din uscăciunea pragmatică a fantoșelor convenționale. În schimb, Hannah și Martin sunt vii, sunt sinceri, iar ceea ce este uimitor este că unda vie a sincerității lor se potrivește perfect obișnuinței protocolare cu care își întocmesc scrisorile. Și Martin și Hannah își construiesc
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
un conceptualism sec și lipsit de reliefť". Iar într-un dialog cu Adrian Păunescu, afirma "liniștit": "Există mari poeți care scriu un lirism antisentimental și extrem de riguros. Părerea mea este că, în ultimul timp, prea se confundă ținuta intelectuală cu uscăciunea, lirismul cu bolboroseala informă și inefabilul cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
a lungul unei vieți trăite în risipă, cu zborul jos și opintit de pasăre c-o singură aripă. vântul de sud mă doare vîntul dinspre sud, cum doare o măsea de minte. venit târziu și prin strâmtori, mare dezordine și uscăciune în urma lui întinde. și, totuși, pasul lui șuchiat e-un dans al vieții libere, supreme, al firii ce se vrea zbucnindă în orice por al pielii fremătânde, chiar dacă plata e durerea la pătrat. căci doar durerea germinează în viermușorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sprijinul bănuielii unei anumite lipse de imperium mental, reflex al slăbiciunii generale a filosofului". Criticul român reamintește aprecierile lui M. Eliade chiar asupra Cărții primului Zarathustra, numit de greci Zoroastru, insistînd pe cărțile pehlevi ale Avestei, care "se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor" (ceea ce nu i s-ar potrivi în nici un caz lui Nietzsche!) și ale căror idei "sînt amestecate într-un talmeș-balmeș de texte și comentarii rituale". O altă aserțiune a lui Papini primește de asemenea o
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
în valoare de multe ori, în acest moment, de către o serie de actori, decât de mulți dintre dansatori. Actori ca Marian Râlea salvează dansul, în sensul lui cel mai cuprinzător, acela de mișcare învestită cu capacitate de expresie artistică, de uscăciunea sufletească și de goliciunea ideatică. Care îl amenință. Dar și atitudinea și gestica celorlalte personaje, unele care rosteau text, altele care erau numai prezențe fizice evocatoare, a fost la fel de adecvată rațiunii lor scenice, fie că era vorba de soția lui
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
felul lui: Mi-i o poftă de un chitic de pește de mă usuc, Pâcule. Usucă-te, că și eu mă usuc. Cum să nu te usuci, dacă tragi din lulea ca un turc? Ce are a face luleaua cu uscăciunea din gâtul meu? Unde-i udătura, frate? Tu crezi că poți mânca pește fără să ai alături o ulcică cu vinișor de la mama lui? Nu poți. Așa că la pofta ta de pește adă și o oală cu vin. Apoi om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un cântec pentru Maria, un cântec pentru sufletul mamei, ar vrea să fie mama ei aici, să o apere de durere și de uscăciunea din gât. Maria i-a povestit odată, în mare taină, că mama ei, pe când avea doar șaisprezece, ani s-a îndrăgostit de un ofițer maghiar, foarte frumos, așa, dintr-odată, ca străfulgerată, acesta a apărut în poarta casei, mama ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]