100 matches
-
care a condus rețelele de rezistență și agenții din Balcani. Această bază de operațiuni a primit numele de cod „Force 133”. După înfrângerea Iugoslaviei de către forțele Axei din 1941, țara s-a dezintegrat. În Croația exista o puternică mișcare profascistă, ustașii, dar în restul teritoriului au apărut două mișcări de rezistență: cetnicii monarhiști conduși de Draža Mihailović și partizanii iugoslavi procomuniști conduși de Josip Broz Tito. SOE a sprijinit la început guvernul în exil iugoslav și prin acesta pe cetnici. În
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Iugoslavia. Fasciștii încercau toate metodele posibile pentru a provoca prăbușirea Iugoslaviei, eveniment care ar fi ușurat extinderea puterii italiene. În acest scop, fasciștii i-au acordat lui Pavelić sprijin financiar și tabere de antrenament pentru nou formata miliție croată a ustașilor. Această organizație avea să devină mai târziu forța conducătoare în Statul Independent al Croației și a fost implicată în asasinarea a sute de mii de sârbi, evrei și membri ai altor minorități naționale în timpul celui de-al doilea război mondial
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de partea italienilor, ceea ce a dus la distrugerea Regatului Iugoslaviei în 1941 și la alipirea Dalmației la Italia. Mussolini și Hitler au compensat compensated pierdrile teritoriale ale Croației prin crearea așa numitului Stat Independent al Croației, aflat sub conducerea naționaliștilor ustași. În schimbul cedării Dalmației și a unor insule din Marea Adriatică, Croația primea controlul teritoriului Bosniei și dreptul de a coloniza acest teritoriu în detrimentul etnicilor sârbi. În mod oficial, Croația era un regat aflat sub protectorat italian, condus nominal de monarhul Tomislav
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Croația era un regat aflat sub protectorat italian, condus nominal de monarhul Tomislav al II-lea, din Casa de Savoia. Tomislav al II-lea nu a venit niciodată însă în Croația, statul fiind condus practic de Ante Pavelić, liderul mișcării ustașilor. Italia deținea controlul asupra întregii coaste croate și, combinat cu controlul asupra Albaniei și Muntenegrului, îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a "Mare Nostrum". Ustașii s-au dovedit aliați extrem de
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de Ante Pavelić, liderul mișcării ustașilor. Italia deținea controlul asupra întregii coaste croate și, combinat cu controlul asupra Albaniei și Muntenegrului, îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a "Mare Nostrum". Ustașii s-au dovedit aliați extrem de folositori italienilor și germanilor, fiind o forță importantă de luptă împotriva cetnicilor și partizanilor iugoslavi procomuniști. În 1940, Italia a atacat Egiptul sub control britanic, dar a fost rapid respinsă spre bazele de plecare din
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de pește 150.000 de soldați ai Axei, sprijiniți de circa 200 de avioane, în timpul a ceea ce a devenit cunoscut că "Bătălia de pe Neretva". Axa au mobilizat 11 divizii - șase germane, trei italiene și două croate, (sprijinite de formațiuni ale ustașilor și ale cetnicilor). Scopul atacului era distrugerea cartierului general al partizanilor iugoslavi și a principalului spital de campanie al acestora. Partizanii au reușit să se iasă din încercuire traversând sub conducerea lui Josip Broz Tito valea râului Neretva. Principalele forțe
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
mare număr de refugiați din Rusia și Statul Independent Croația, foști colaboratori ai naziștilor, au fugit din fața înaintării Armatei Roșii și a partizanilor lui Josip Broz Tito. În cadrul Operațiunii Keelhaul, trupele britanice au strâns acești refugiați în Austria, (luptători cazaci, ustași, croați, ruși albi și numeriși membri ai familiilor lor). Cetățenii croați au fost trimiși în Slovenia, unde în multe cazuri ei au fost victimele unor execuții sumare. În cazul cazacilor, numeroși luptători antisovietici și familiile lor au fost predați sovieticilor
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
trimiși în Slovenia, unde în multe cazuri ei au fost victimele unor execuții sumare. În cazul cazacilor, numeroși luptători antisovietici și familiile lor au fost predați sovieticilor la Linz, marea majoritate împărtășind o soartă asemănătoarea cu a croaților și a ustașilor. Termenul "trădarea occidentală" (în limba cehă: "Zrada Západu") a fost folosit după Conferința de la München din 1938, când Cehoslovacia a fost forțată să cedeze o parte din teritoriul național (Sudetenland) Germaniei. Politicienii cehi, ale căror interviuri au apărut în ziarele
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
Rusia]] și [[Statul Independent Croația]], foști colaboratori ai naziștilor, au fugit din fața înaintării [[Armata Roșie|Armatei Roșii]] și a partizanilor lui [[Josip Broz Tito]]. În cadrul [[Operațiunea Keelhaul|Operațiunii Keelhaul]], trupele britanice au strâns acești refugiați în Austria, (luptători [[cazac]]i, [[ustaș]]i, [[croat|croați]] și ruși [[alb-|albi]] și numeriși membri ai familiilor lor). Cetățenii sovietici, dar și ruși care emigraseră din Imperiul Țarist mai înainte de [[Revoluția din Octombrie]], sau care se născuseră în străinătate și nu fuseseră niciodată cetățeni ruși
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
la Bozinovici, localitate situată în acea perioadă în Statul Independent Croat, stat satelit al celui de Al Treilea Reich creat după dezmembrarea în 1941 a Regatului Iugoslaviei. Tatăl său a fost partizan al lui Tito și a fost ucis de ustași în primăvara anului 1945, cu puțin timp înainte de terminarea celui de Al Doilea Război Mondial. În copilărie Ratko voia să devină învățător, iar apoi chirurg. Până la urmă a optat pentru cariera militară în cadrul Armatei Populare Iugoslave () (JNA). În 1961 Ratko
Ratko Mladić () [Corola-website/Science/313247_a_314576]
-
mai multe regiuni din Osijek-Baranja (Croația), Bacika (Șerbia), Međimurje și Prekmurje (Slovenia) . Bulgaria a anexat aproape întreg teritoriul a ceea ce este azi Republică Macedonia. După capitularea Italiei din 1943, toate teritoriile controlate de această au trecut sub controlul german sau ustaș. Acese teritorii au inclus Kosovo, Albania, Muntenegru și cea mai mare parte a Dalmației. (Toate aceste schimbari teritoriale, ca și disoluția Iugoslaviei înseși nu au fost recunoscute de niciunul dintre Aliați, nu sunt recunscute ca având o bază legală de
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Iugoslaviei. De fapt, partizanii lui Tito duceau lupte foarte dure împotriva germanilor în aceeași perioadă. Pentru prinderea lui Tito și Mihailović, germanii ofereau recompense de 100.000 Reichsmarks. Deși cetnicii rămâneau în mod oficial inamicii de moarte ai germanilor și ustașilor, cetnicii au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare au fost acompaniate de un tot mai consistent sprijin din partea populației civile. Partizanii au reușit să cucerească și controleze teritorii vaste din teritoriul iugoslav. Au fost organizate „Comitete
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat organizarea unei ultime operațiuni care să le refacă statutul de forță credibilă de luptă împotriva Axei. Cetnicii au declanșat un atac împotriva unei forțe combinate a ustașilor și a Gărzii teritoriale croate. Lupta a fost dată în apropiera de Banja Luka, care aparținea în acele timpuri din punct de vedere oficial Statului Independent Croat. Bătălia s-a încheiat cu victoria forțelor croate. Tito și Mihailović aplicau două
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au creat o linie fortificata în Srem care a rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o amnistie generală pentru toți membrii forțelor colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
dispunea de sprijinul mai multor nave militare, aflate însă sub atacul neîntrerupt al RAF, a forțelor polițienești puternice care asigurau securitatea spatelui frontului și a resturilor a vreo 20 de divizii crotate și sârbe. În rândul luptătorilor croați erau înrolați ustași și soldați ai Gărzii Teritoriale Croate. Printre sârbii care luptau de partea germanilor se aflau militarii Gărzii Teritoriale Sârbe și ai Corpului Voluntarilor din Administrația Militară a Șerbiei (Șerbia lui Nedić). Alături de germani mai luptau și sloveni ai Gărzii Teritoriale
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
să semneze în aceeași zi capitularea forțelor de sub comanda lui la Topolšica, lângă Velenje, Slovenia. Lupta împotriva partizanilor iugoslavi a fost continuată numai de forțele colaboraționiste. În prima jumătate a lunii mai, partizanii iugosalavi au continuat să întâmpine rezistență din partea ustașilor, domobrancilor și a altor forțe colaboraționiste din Croația și Slovenia. Bătălia de la Poljana, ultima lupta a celui de-al doilea război mondial, s-a dat în zilele de 14 - 15 mai 1945, lângă Prevalje, Slovenia. Această luptă a fost purtată
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
celui de-al doilea război mondial, s-a dat în zilele de 14 - 15 mai 1945, lângă Prevalje, Slovenia. Această luptă a fost purtată de partizanii iugoslavi împotriva unui grupări masive și eterogene de pește 30.000 de oameni - germani, ustași și colaboraționiști sloveni - care încercau să se retragă în Austria. La începutul lunii mai 1945, resturile Gărzii de Stat Sârbe, Corpului Voluntarilor Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
împotriva unui grupări masive și eterogene de pește 30.000 de oameni - germani, ustași și colaboraționiști sloveni - care încercau să se retragă în Austria. La începutul lunii mai 1945, resturile Gărzii de Stat Sârbe, Corpului Voluntarilor Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor britanice. Pe 5 mai, în orașul Palmanova (50 km nord-vest de Trieste), între 2.400 și 2.800 de membri Corpului Voluntarilor Sârbi s-au predat britanicilor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
mai târziu, Tito a fost de acord să-și retragă trupele din Austria. Pe 20 mai, iugoslavii au început să se retragă trupele. În jurul datei de 1 iunie, cei mai mulți dintre membrii Gărzii statului sârb, Corpului voluntarilor sârbi, Gărzii teritoriale croate, ustașilor, corpului al 15-lea cazac, care se predaseră britanicilor, au fost trecuți în custodia guvernului iugoslav printr-o acțiune care este denumită de unele surse că Operațiunea Keelhaul. Partizanii au trecut la represalii de masă împotriva foștilor lor inamici, acum
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
URSS precum trădătorii, fiind deportați în regiuni îndepărtate ale țării, interzicânduli-se anumite drepturi. Soarta cea mai grea au avut-o cazacii care au făcut parte din Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă din cadrul Waffen-SS, rudele lor, ca și ustașii iugoslavi, care au fost repatriați din regiunile de ocupație americană și britanică din Germania și Austria în URSS, respectiv în Iugoslavia (Slovenia). Uneori, persoanele repatriate au fost executate sumar imediat după ce autoritățile militare predaseră aceste persoane celor sovietice, precum a
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
a unui regim forte, ce accentua dominația sârbă. Numele original al organizației a apărut în aprilie 1931 ca Ustaša - Hrvatska Revolucionarna Organizacija sau UHRO ( - Organizația Revoluționară Croată), în 1933 a fost redenumit Ustaša - Hrvatski Pokret Revolucionarni (Ustaša - Mișcarea Revoluționară Croată). Ustașii au fost răspunzători de asasinarea regelui Alexandru la Marsilia în 1934. Asasinatul s-a înfăptuit cu sprijinul autorităților de la Roma și Budapesta, în strânsă colaborare cu mișcarea de extremă dreaptă macedoneană, Vmro - Organizația Revoluționară Internă Macedoneană aflată sub tutela guvernului
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
și antisârbească, strâns legată de Partidul Dreptului din Croația, condus, pe rând, de Dr. Starčević și colonelul Kvaternik. Ultimul este protectorul și omul cel mai loial lui Pavelić. În timpul celui de-al doilea război mondial, după ocupația nazistă a Iugoslaviei, ustașii au obținut crearea unui stat croat independent, protejat de germani și italieni. Guvernarea lui Ante Pavelić și a Ustașei a durat doar 60 de luni și este marcată de represalii antisârbești, antisemite și antirrome. Teroarea ustașă s-a manifestat și
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
croat, dar nu primește nici un răspuns. În seara zilei de 6 mai 1945, după 60 de luni de guvernare, Pavelić părăsește Zagrebul. Orașul este asediat de trupele de partizani ale lui Tito. După două zile este cucerit. Coloane masive de ustași, aproape 100 000 de militari, cu neveste și copii, înaintează spe localitatea Bleiburg, unde ajunge la 13 mai, și sunt încercuite de britanici și partizani. Britanicii le refuză dreptul de trecere. La 15 mai sunt capturați de partizani. Bărbații sunt
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
Alpii în Austria. Deghizat, dispare în munți. După o călătorie lungă, plină de peripeții, reușește să ajungă în Argentina, unde îl regăsește pe vechiul camarad și prieten fidel, Kvaternik. În 1959 se stinge din viață. În anii '60 și '70 ustașii au organizat numeroase atentate anti-iugoslave.
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]