270 matches
-
reguli", "un nume adecvat pentru anumite utilități sociale, care sunt cu mult mai importante și, prin urmare, mai absolute și mai imperative decât toate celelalte"226. Prin urmare, justiția e definită în cadrul moralității, iar dacă moralitatea e una de tip utilitarist și justiția va fi tot una de tip utilitarist. O perspectivă cu totul diferită de cea utilitaristă îi revine lui John Rawls, care în celebra sa lucrare A Theory of Justice tratează chestiunile privitoare la justiție sub denumirea de fairness
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sunt cu mult mai importante și, prin urmare, mai absolute și mai imperative decât toate celelalte"226. Prin urmare, justiția e definită în cadrul moralității, iar dacă moralitatea e una de tip utilitarist și justiția va fi tot una de tip utilitarist. O perspectivă cu totul diferită de cea utilitaristă îi revine lui John Rawls, care în celebra sa lucrare A Theory of Justice tratează chestiunile privitoare la justiție sub denumirea de fairness (echitate, imparțialitate). Continuator al teoriei contractului social, al cărei
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fi "cultivate în aproape orice direcție"147. Prin urmare, Mill concluzionează că "nu există niciun motiv pentru care (principul utilității) nu ar putea avea ... toate sancțiunile care aparțin oricărui alt sistem moral"148, deci, oricine poate fi antrenat să devină utilitarist. Mill crede că moralitatea este normativă atunci când reflecțiile noastre asupra conceptelor morale ne determină să fim bucuroși că motivele morale au fost instalate în noi. Sancțiunile interne, așa cum a arătat, pot fi legate de orice fel de conduită, inclusiv de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
chiar și fără un efort implicit de inculcare"150. Deși motivele care ne obligă să avem o conduită utilitaristă sunt efectul învățării, tocmai educația este cea care ne face să ne gândim că ne-ar fi rău în lipsa ei. Sensul utilitarist al obligației, de a fi în armonie cu natura noastră socială, este susținut de reflecție și este, prin urmare, normativ 151. Apelul la autonomia voinței este întâlnit în primul rând în opera lui Kant, dar poate și găsit și la
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
greșeală, dar înțelesul și utilizarea termenului de "pedeapsă" nu pot fi schimbate. Indiferent de frecvența cu care se întâmplă astfel de cazuri, acestea sunt excepții de la regulă, în sensul că este de înțeles să existe anumite încălcări ale regulii 81. Utilitariștilor li se impută că acceptă ideea pedepsirii nevinovaților, dacă acest lucru ar avea consecințe bune, iar sistemul de pedepsire retributivist descris mai sus nu exclude posibilitatea pedepsirii persoanelor nevinovate, dacă acest lucru se întâmplă în mod accidental, în cazul erorilor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ceva negativ. Lezarea acesteia ca voință existând-în-fapt este deci suprimarea crimei, care altfel ar rămâne valabilă și este restabilirea dreptului"109. Doctrinei "anulării", i s-a obiectat că, deși este ambalată cu grijă într-o frazeologie obscură, este un principiu utilitarist, fiindcă susține că funcția pedepsei este de a aduce lucrurile în starea de dinaintea delictului 110. Prin urmare, pedeapsa este justificată prin consecințele sale, adică prin înlăturarea efectelor negative pe care delictul le-a avut pentru victimă și pentru societate în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
suferința pricinuită să depășească beneficiul pe care îl aduce infracțiunea; și în socoteala acelui prisos de suferință trebuie să intre inevitabilitatea pedepsei și pierderea profitului pe care l-ar aduce infracțiunea"136. Pentru a determina dacă o pedeapsă este justificabilă, utilitariștii încercă să anticipeze urmările pe care le poate avea aplicarea acesteia. Dacă se compară toate opțiunile posibile și se determină că aplicarea pedepsei produce cea mai mare cantitate de fericire, atunci pedeapsa este justificată. Dacă o altă opțiune, cum ar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
altă opțiune, cum ar fi neluarea niciunei măsuri, denunțarea publică a infractorului etc., ar produce mai multă fericire, atunci ar trebui aleasă una dintre aceste variante, iar pedeapsa ar deveni astfel nejustificată. Infracționalitatea este percepută ca o stare negativă, iar utilitariștii, urmărind obținerea unui grad cât mai înalt de fericire, sunt preocupați de reducerea acestui fenomen. În mod tradițional, gânditorii utilitariști s-au concentrat pe trei modalități prin care, prin instituirea pedepselor, criminalitatea poate fi redusă: intimidarea, împiedicarea și reeducarea. În
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
trebui aleasă una dintre aceste variante, iar pedeapsa ar deveni astfel nejustificată. Infracționalitatea este percepută ca o stare negativă, iar utilitariștii, urmărind obținerea unui grad cât mai înalt de fericire, sunt preocupați de reducerea acestui fenomen. În mod tradițional, gânditorii utilitariști s-au concentrat pe trei modalități prin care, prin instituirea pedepselor, criminalitatea poate fi redusă: intimidarea, împiedicarea și reeducarea. În primul rând, adepții utilitarismului consideră că amenințarea cu pedeapsa poate intimida potențialii infractorii. O persoană, care intenționează să săvârșească o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
legea își îndeplinește scopurile sale fără pedeapsă. În mod clar, pedeapsa nu este un corolar al legii"160. Ideii hegeliene a pedepsei ca "negare" sau "anulare" a infracțiunii i s-a obiectat că este ori neinteligibilă ori are un caracter utilitarist. S-a susținut că doctrina "anulării", deși este ambalată cu grijă într-o frazeologie obscură, este în mod clar un principiu utilitarist, deoarece susține că funcția pedepsei este de a aduce lucrurile în starea de dinainte ca actul vătămător să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ca "negare" sau "anulare" a infracțiunii i s-a obiectat că este ori neinteligibilă ori are un caracter utilitarist. S-a susținut că doctrina "anulării", deși este ambalată cu grijă într-o frazeologie obscură, este în mod clar un principiu utilitarist, deoarece susține că funcția pedepsei este de a aduce lucrurile în starea de dinainte ca actul vătămător să se fi petrecut. Prin urmare, justifică pedeapsa prin efectele sale, prin consecințele dorite pe care le produce. Cu siguranță acest principiu merge
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
considerat a fi vinovat de către cei care în viitor ar fi comis infracțiuni, atunci este justificată aplicarea pedepsei, iar teoria reeducării consideră că este admisibilă și pedepsirea unui om rău, chiar dacă nu este un infractor. În replică la această acuzație, utilitaristul A. M. Quinton notează într-un celebru articol că, pentru susținătorii acestei doctrine, utilitatea este "condiția morală necesară și suficientă a pedepsei". "În primul rând, nimeni nu ar trebui pedepsit decât în cazul în care pedeapsa ar avea consecințe valoroase, în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
libertate 164. Pentru utilitariști, care consideră pedeapsa ca un rău în sine, o pedeapsă particulară poate fi justificată doar dacă suferința pricinuită este mai mică decât răul produs prin actul infracțional. Dacă diferite forme de pedeapsă ar avea același rezultat, utilitariștii ar opta pentru cea mai blândă dintre ele. Prin urmare, dacă pedeapsa capitală sau o pedeapsa mai blândă cu închisoarea ar fi la fel de eficiente în prevenirea crimelor, utilitariștii ar alege pedeapsa mai blândă și ar considera pedeapsa capitală ca nejustificată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
prin actul infracțional. Dacă diferite forme de pedeapsă ar avea același rezultat, utilitariștii ar opta pentru cea mai blândă dintre ele. Prin urmare, dacă pedeapsa capitală sau o pedeapsa mai blândă cu închisoarea ar fi la fel de eficiente în prevenirea crimelor, utilitariștii ar alege pedeapsa mai blândă și ar considera pedeapsa capitală ca nejustificată. Cu toate acestea, abordarea utilitaristă poate avea ca rezultat și aplicarea unor pedepse excesive. De exemplu, sute de cazuri de furturi mărunte sunt săvârșite frecvent de hoți eficienți
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
justă?"168. Unii autori s-au întrebat dacă prevenirea este moral acceptabilă. Ei argumentează că prevenirea este inacceptabilă fiind imposibil de dobândit, iar dacă aceasta nu este obținută, pricinuirea unei suferințe în numele împiedicării este greșită din punct de vedere moral. Utilitariștii înțeleg pedeapsa doar ca un mijloc pentru obținerea unui scop, nu ca un scop în sine. În plus, individul este "instrumentalizat", este transformat într-un mijloc pentru satisfacerea intereselor generale, pentru că nu este pedepsit pentru fapta săvârșită și pentru că merită
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
toată lumea ca scop. Astfel, noi selectăm ca membri legislatori ai imperiului scopurilor acele maxime de uz general pe care le putem voi ca legi universale, indiferent cine anume este receptorul. Procedând așa, încercăm să maximizăm realizarea scopurilor celor afectați, ceea ce utilitariștii recenți au numit satisfacerea preferințelor"182. Un asemenea utilitarism, crede Hare, nu este vulnerabil la obiecțiile legate de obicei de pedeapsă, respectiv la acuzația că dacă faptul de a trimite un om nevinovat la închisoare ar avea cele mai bune
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
utilitarism, crede Hare, nu este vulnerabil la obiecțiile legate de obicei de pedeapsă, respectiv la acuzația că dacă faptul de a trimite un om nevinovat la închisoare ar avea cele mai bune consecințe într-un caz particular, atunci un judecător utilitarist l-ar condamna. Un utilitarist acțional pur-sânge și bine informat, un "arhanghel", așa cum îl numește Hare, "ar ști că, pe termen lung, înșelarea încrederii publicului în corectitudinea procedurilor judiciare sau ale poliției poate produce mai mult rău decât bine și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
tuturor celor și doar acelora care au fost găsiți vinovați de săvârșirea unui delict. Deși noțiunile de pedeapsă și vinovăție sunt strâns legate, ele nu pot fi confundate. Vinovăția a fost considerată de adepții teoriilor retributiviste fundamentul pedepsei. Pentru filosofii utilitariști, însă, pedeapsa poate fi justificată doar dacă răul care este prevenit este mai mare decât răul pricinuit de infractor prin fapta sa. Prin urmare, dacă pedeapsa nu împiedică săvârșirea infracțiunilor în viitor, atunci nu face altceva decât să se adauge
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
până la urmă, cele două perspective fundamentale, singurele posibile, asupra moralității și ni se sugerează că opoziția dintre ele este una absolutăl. Putem avea însă îndoieli în această privință. Există, cred, cel puțin o rațiune care susține asemenea îndoieli. Ca și utilitariștii, Kant a socotit rațiunea morală comună drept piatra de încercare a oricărei teorii asupra moralității. Această apropiere dintre Kant și utilitariști merită toată atenția. Înainte de a mă opri asupra ei, câteva cuvinte despre rațiunea morală comună. (Expresia folosită în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Putem avea însă îndoieli în această privință. Există, cred, cel puțin o rațiune care susține asemenea îndoieli. Ca și utilitariștii, Kant a socotit rațiunea morală comună drept piatra de încercare a oricărei teorii asupra moralității. Această apropiere dintre Kant și utilitariști merită toată atenția. Înainte de a mă opri asupra ei, câteva cuvinte despre rațiunea morală comună. (Expresia folosită în mod curent de Kant este gemeine sittliche Vernunft.) Există reprezentări despre bine și rău care orientează comportarea și evaluarea comportării oamenilor în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în evidență îndeosebi relația dintre ambiția speculativă a lui Kant de a da o întemeiere strict a priori legii morale și cerința acordului concluziilor elaborărilor sale sistematice cu rațiunea morală comună. Acestei intenții principale i se adaugă una subordonată. În măsura în care utilitariștii împărtășesc convingerea lui Kant că o filosofie morală va avea o bază solidă numai dacă principiile ei vor putea justifica judecățile rațiunii morale comune, rezultă că un examen al filosofiei lui Kant din perspectiva rațiunii morale comune va reprezenta, în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întreabă, bunăoară, dacă nu cumva Kant ar fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu al acțiunii care este aplicat într-o mare diversitate de situații particulare - în funcție de acceptabilitatea acelei maxime în calitate de lege universală. O maximă este, de exemplu, respectarea strictă a regulilor competiției
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu obligația noastră de a promova nu numai fericirea proprie, ci și fericirea a cât mai mulți dintre semenii noștri 17. Hare afirmă că doar prima maximă a lui Kant - maxima interzicerii sinuciderii - nu ar putea fi armonizată cu principiul utilitaristului. „Astfel, așa cum am spus la început, Kant ar fi putut fi un utilitarist în sensul că teoria lui este compatibilă cu utilitarismul, dar în unele din judecățile lui morale practice, rigorismul, care i-a fost inculcat, l-a condus spre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
deosebiri dintre perspective asupra sensului existenței omenești care sunt centrate pe conceptul datoriei și respectiv al fericirii. Examinarea lor din punctul de vedere al relației cu rațiunea morală comună previne însă împotriva tendinței de a dramatiza aceste deosebiri. Kantienii și utilitariștii pot realiza un acord cuprinzător cu privire la îndatoririle morale fundamentale ale oamenilor, atât cu privire la cele care se referă la propria perfecționare, cât și în ceea ce privește cele care ne cer să contribuim la fericirea semenilor. Iar această apropiere este tocmai lucrul la care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să gândească mai bine și să trăiască mai bine.41 Iar dacă constatăm o slăbire vizibilă a acestei credințe în vremurile noastre, cu greu am putea vedea în ea un semn al progresului. NOTE 1. „... Este o dogmă acceptată că utilitariștii și Kant sunt poli opuși ai filosofiei morale. Această idee a devenit ortodoxia curentă, cel puțin de la începutul secolului XX, când Prichard și Ross, ei înșiși gânditori deontologiști, au crezut că și-au găsit un părinte în Kant. John Rawls
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]