268 matches
-
volumul sau introducerea lemnului Într-un butoi al cărui volum era cunoscut și adăugarea unei cantități măsurate de apă, astfel Încât să se știe cât din volumul butoiului nu e ocupat de lemn (ibid., p. 328). În principiu, cadrul de lucru utilitarist ar fi putut fi folosit și pentru alte „scopuri” calculabile ale pădurii, cum ar fi numărul animalelor destinate vânatului, cantitatea de cherestea de calitatea Întâi sau suprafața pășunilor. Atunci când mai multe autorități de administrare a pădurii au obiective utilitariste contradictorii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
opus celui impus de școala de la Manchester și reprezentat, printre alții, de Karl Geyer, susținător al Mischwald-ului (pădure În care cel puțin 10 la sută din arbori aparțin altei specii) și al regenerării naturale. Însă succesul pe termen scurt al utilitariștilor a făcut ca modelul lor să fie utilizat la „export” ca produs al silviculturii științifice germane. Îi mulțumesc lui Arvid Nelson pentru aceste informații și pentru că mi-a Împărtășit o parte din cunoștințele lui privind istoria politicii forestiere din Germania
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
numai un scop În sine, ci și un instrument pentru a avansa fericirea umană. Filosofii epocii au fost de acord că „fericirea maximă a societății este obținută asigurând fiecărui om cea mai mare cantitate de produse ale muncii sale”16. Utilitariștii au fost printre primii teoreticieni moderni care au făcut distincția clară Între proprietate ca lucru, pe care cineva Îl posedă și proprietatea ca instrument pentru a avansa fericirea umană. Filosoful german Georg Friederich Hegel a realizat această distincție Într-un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proprietateț de la sine Înțeles așa Încât nu mai sunt conștienți de existența sa”30. De Soto și alți economisti ai Lumii a Treia au ajuns să Înțeleagă faptul că regimul proprietății private este Însăși sursa capitalismului de piață. Dar pentru filosofii utilitariști ai secolului al XVIII-lea, Însemna cu mult mai mult. Regimul proprietății private era mijlocul de a Înlocui vechea viziune utopică, de inspirație teologică, a Bisericii cu un nou vis utopic acționat de materialism. Mântuirea divină, În lumea de apoi
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se desprinde din cele de mai sus este faptul că, în societatea modernă, „factorul uman” tinde treptat să dispară, fiind înlocuit de „dictatura obiectelor” și o dată cu aceasta asistăm la înlocuirea „spiritului umanist”, constituit și susținut de valorile cultural-spirituale, cu „spiritul utilitarist”, construit și susținut de valorile civilizației materiale. Toate aceste schimbări sociale vor duce, cum spuneam, și la o schimbare a oamenilor, a conduitelor și acțiunilor, a vieții afective, a relațiilor interumane etc. Concomitent, asistăm la apariția unor noi forme de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pe care va trebui să decidă singur cum o va rezolva. În trecut, medicul era cel care conducea evoluția bolii și el era responsabilul moral al vieții bolnavului sau al morții acestuia. Astăzi, responsabilitatea a luat un caracter pur pragmatic, utilitarist. Bolnavul este liber să decidă asupra vieții sale în cazul unei afecțiuni fatale, cu un pronostic sumbru. Aceasta introduce și justifică aplicarea în medicină a eutanasiei. Se pune însă întrebarea: ce trebuie, totuși, făcut pentru aceste cazuri care amenință direct
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
supraviețuirii) oamenilor pe o suprafață limitată critic aduce cu sine, pe lângă întrebări exasperante de ordin economic și social, obligația unei reflecții mult mai adânci. Care sunt principiile etice care pot preveni lumea de la pericolul iminent al autodistrugerii? Punctul de vedere utilitarist - care privește pământul ca un câmp de bătălie între candidații la bunăstare, între care cel mai puternic dictează regulile jocului - este imposibil de susținut fără a încuraja de fapt replierea agresivă prin recurs la acte de terorism nediscriminat a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ciudățeniile acestui leviatan este că scheletul lui dă o foarte vagă idee despre forma sa generală. Dacă scheletul lui Jeremy Bentham, atîrnat în chip de candelabru în biblioteca unuia dintre moștenitorii săi, ne dă o idee corectă, despre un bătrîn utilitarist, cu fruntea masivă și cu celelalte trăsături caracteristice ale lui Jeremy - nimic de acest gen nu poate fi dedus din oasele articulate ale vreunui leviatan, De fapt, așa cum spune marele Hunter, între scheletul balenei și balena vie, pe deplin dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
până la urmă, cele două perspective fundamentale, singurele posibile, asupra moralității și ni se sugerează că opoziția dintre ele este una absolutăl. Putem avea însă îndoieli în această privință. Există, cred, cel puțin o rațiune care susține asemenea îndoieli. Ca și utilitariștii, Kant a socotit rațiunea morală comună drept piatra de încercare a oricărei teorii asupra moralității. Această apropiere dintre Kant și utilitariști merită toată atenția. Înainte de a mă opri asupra ei, câteva cuvinte despre rațiunea morală comună. (Expresia folosită în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Putem avea însă îndoieli în această privință. Există, cred, cel puțin o rațiune care susține asemenea îndoieli. Ca și utilitariștii, Kant a socotit rațiunea morală comună drept piatra de încercare a oricărei teorii asupra moralității. Această apropiere dintre Kant și utilitariști merită toată atenția. Înainte de a mă opri asupra ei, câteva cuvinte despre rațiunea morală comună. (Expresia folosită în mod curent de Kant este gemeine sittliche Vernunft.) Există reprezentări despre bine și rău care orientează comportarea și evaluarea comportării oamenilor în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în evidență îndeosebi relația dintre ambiția speculativă a lui Kant de a da o întemeiere strict a priori legii morale și cerința acordului concluziilor elaborărilor sale sistematice cu rațiunea morală comună. Acestei intenții principale i se adaugă una subordonată. În măsura în care utilitariștii împărtășesc convingerea lui Kant că o filosofie morală va avea o bază solidă numai dacă principiile ei vor putea justifica judecățile rațiunii morale comune, rezultă că un examen al filosofiei lui Kant din perspectiva rațiunii morale comune va reprezenta, în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întreabă, bunăoară, dacă nu cumva Kant ar fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu al acțiunii care este aplicat într-o mare diversitate de situații particulare - în funcție de acceptabilitatea acelei maxime în calitate de lege universală. O maximă este, de exemplu, respectarea strictă a regulilor competiției
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu obligația noastră de a promova nu numai fericirea proprie, ci și fericirea a cât mai mulți dintre semenii noștri 17. Hare afirmă că doar prima maximă a lui Kant - maxima interzicerii sinuciderii - nu ar putea fi armonizată cu principiul utilitaristului. „Astfel, așa cum am spus la început, Kant ar fi putut fi un utilitarist în sensul că teoria lui este compatibilă cu utilitarismul, dar în unele din judecățile lui morale practice, rigorismul, care i-a fost inculcat, l-a condus spre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
deosebiri dintre perspective asupra sensului existenței omenești care sunt centrate pe conceptul datoriei și respectiv al fericirii. Examinarea lor din punctul de vedere al relației cu rațiunea morală comună previne însă împotriva tendinței de a dramatiza aceste deosebiri. Kantienii și utilitariștii pot realiza un acord cuprinzător cu privire la îndatoririle morale fundamentale ale oamenilor, atât cu privire la cele care se referă la propria perfecționare, cât și în ceea ce privește cele care ne cer să contribuim la fericirea semenilor. Iar această apropiere este tocmai lucrul la care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să gândească mai bine și să trăiască mai bine.41 Iar dacă constatăm o slăbire vizibilă a acestei credințe în vremurile noastre, cu greu am putea vedea în ea un semn al progresului. NOTE 1. „... Este o dogmă acceptată că utilitariștii și Kant sunt poli opuși ai filosofiei morale. Această idee a devenit ortodoxia curentă, cel puțin de la începutul secolului XX, când Prichard și Ross, ei înșiși gânditori deontologiști, au crezut că și-au găsit un părinte în Kant. John Rawls
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
părinte în Kant. John Rawls, la rândul său, a fost profund influențat de acești filosofi intuiționiști și nu a socotit necesar să documenteze într-un mod prea amănunțit descendența kantiană a vederilor lor. În consecință, istoria potrivit căreia Kant și utilitariștii trebuie să fie în dezacord este acum povestită în mod constant tuturor începătorilor care studiază filosofia morală.” (M.R. Hare, „Could Kant have been Utilitarian?”, în M.R. Hare, Sorting out Ethics, Clarendon Press, Oxford, 1997, pp. 147-148.) 2. Critica rațiunii practice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
etichete verbale, limbaj corporal. Evoluția tehnicii din Olimpiadă a modificat și evoluția jocurilor sportive în funcție de calitatea socială a participanților, calitate socială, care se multiplică geometric, odată cu inovațiile tehnicii din mileniul al treilea, în sport, care pot duce spre neant. Caracterul utilitarist al colectivității sportive conține ideea că fiecare individ calculează mereu și compară, nedevenind membru al unui grup, decât dacă avantajele la care speră ca membru și inconvenientele neparticipării sunt mai mari decât inconvenientele participării. Nu întotdeauna suporterul se conduce după
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
spațiale și al raporturilor echilibrate de volume - sînt idei ce organizează textul arhitectului român: „Toate valorile esențiale ale arhitecturii trebuiesc revizuite: «interiorul» - singurul scop al acțiunei de a clădi, urbanismul - scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aibă grijă de noi. Atunci a răspunde înseamnă a avea grijă, fapt care-l presupune pe celălalt ca subiectivitate și această recunoaștere, într-un fel, ne face să ne odihnim în celălalt. Concluzie Criza antropologică oarecum voalată de un mod utilitarist și nereligios de a gândi despre om manifestă faptul că descoperirile tehnice și progresul științei, însoțite de o creștere a bunăstării personale și sociale, în favoarea unora și în defavoarea multora, nu întotdeauna se dezvoltă împreună cu conștientizarea continuă a valorilor umane, spirituale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să nu vizeze ceva concret, prea concret. Imperialismul este implicația practică a mesianismului. Sânt totuși națiuni imperialiste care n-au fost niciodată mesianice, fiindcă n-au luptat pentru o idee istorică. Așa, de exemplu: englezii, al căror imperialism este pur utilitarist, sau, în lumea antică, romanii, care n-au luptat decât pentru o idee imperialistă, iar nu pentru un sens spiritual. Despre romani se poate spune că au constituit o mare națiune; dar n-am respecta nuanțele, de am numi-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mici întreprinzători care urmăreau să elimine ultimele vestigii ale privilegiilor feudale. Ulterior, la noțiunea „proprietar” a fost adăugată aceea „utilitate”. Hume demonstra că justificarea pentru proprietatea privată stă în ideea de utilitate<footnote Richard Schlatter, op. cit., p. 242. footnote>. Utilitariștii au fost printre primii teoreticieni moderni care au făcut distincție clară între proprietate ca lucru pe care cineva îl posedă și proprietate ca instrument pentru a spori fericirea umană. Metamorfoza modului de a gândi despre natura proprietății a urmărit schimbările
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
a organizării sociale În sens larg. Piețele, organizațiile și câmpurile sociale sunt instanțe ale cooperării ce diferă prin gradul de organizare/instituționalizare a acțiunii colective. Piața, instanță minim instituționalizată, generează cooperare prin agregarea opțiunilor mutuale de schimb Între actori raționali, utilitariști, ce Își urmăresc propriile interese. Organizațiile sunt entități instituționalizate care generează cooperare În cadrul structurii de statusuri și roluri diferențiate și coordonate funcțional, care actorii individuali le asumă prin socializare. Piețele și organizațiile formează un continuum de-a lungul căruia Întâlnim
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constructivismul sociologic și de sociologia cunoașterii. Neoinstituționalismul economic reprezentat de R. Coase (1937, 19601), O.E. Williamson (1981, 1991, 1993) sau D.C. North (1981, 1990) echivalează cu o schimbare de paradigmă În economie. Economiștii pleacă de la asumpția că actorii sunt utilitariști (self-interested) și, Într-o manieră analitică, ajung la concluzia că organizarea economică nu este neproblematică și că instituțiile (structurarea stimulentelor) și relațiile sociale sunt esențiale În jocul intereselor economice. Introducerea problematicii costurilor tranzacționale (și odată cu aceasta, a relațiilor agent - principal
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pasul decisiv Înspre sociologie, definită de Durkheim (1922,2001) tocmai ca știința instituțiilor sociale. În plus „detronarea” pieței din postura de realitate universală, primordială și neproblematică, abandonarea ideii conform căreia piața funcționează de la sine atâta timp cât resursele sunt limitate și actorii utilitariști au reprezentat schimbări teoretice fundamentale. Instituțiile (În primul rând drepturile de proprietate) creează economia de piață, și nu invers; a devenit deja o aserțiune evidentă ideea că, În lipsa unor instituții formale funcționale cum ar fi definirea și impunerea drepturilor de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ale acțiunii criticând concepția atomistă asupra sistemului social pe care toate aceste tipare o implică În egală măsură. El argumentează că „actorii nu se comportă și nici nu decid ca atomi În afara contextului social” (1985:487). Asumpția economică a actorilor utilitariști ce Își urmăresc propriile interese este mult prea simplistă, dat fiind că aceiași actori acționează utilitarist (interesat și, adesea, oportunist) sau cooperant În funcție de actori diferiți la care se raportează și În contexte interacționale diferite. „Încercările lor (n.a. ale actorilor) de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]