73 matches
-
teorii, dar principalul aspect vizat este acela c] pedeapsă este justificat] deoarece infractorul a comis în mod voluntar un act greșit. Cei care greșesc merit] s] sufere pentru cele comise indiferent dac] suferință produce sau nu o consecinț] pozitiv]. Spre deosebire de utilitariști, retributiviștii nu privesc suferință pedepsei ca fiind negativ] în sine. În timp ce suferință nevinovaților este negativ], suferință vinovaților este una dreapt]. Obiecții diferite au fost ridicate împotriva ambelor teorii. Principala problem] pentru cea utilitarist] este de a explica de ce pedeapsă trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
produce sau nu o consecinț] pozitiv]. Spre deosebire de utilitariști, retributiviștii nu privesc suferință pedepsei ca fiind negativ] în sine. În timp ce suferință nevinovaților este negativ], suferință vinovaților este una dreapt]. Obiecții diferite au fost ridicate împotriva ambelor teorii. Principala problem] pentru cea utilitarist] este de a explica de ce pedeapsă trebuie s] fie acordat] celor vinovați și s] nu fie extins] și asupra celor nevinovați în circumstanțe potrivite. Pe de alt] parte, retributiviștii au dificult]ți în explicarea motivului pentru care persoanele vinovate trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Un conflict serios între cererile rolurilor semnificative va necesita cu sigurant] o rezolvare în termeni care transcend recurgerea la morală rolurilor. Dac] morală că rol este tot ceea ce înseamn] moral], atunci soluția va fi obținut] prin considerații nemorale. Pentru un utilitarist monist, dimpotriv], orice duce la rezolvarea problemei în mod rațional sau satisf]c]tor, va fi, ipso facto, o considerație moral]. S] vedem ce argumente aduc filosofii contemporani în favoarea viziunii conform c]reia exist] ceva aparte în politic] care legitimeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
descris] de științ]? Ar fi ușor de r]spuns la aceast] întrebare dac] am putea identifica faptele morale cu faptele naturale. Naturalismul este concepția potrivit c]reia faptele morale sunt doar fapte naturale (vezi capitolul 37, „Naturalismul”). De exemplu, unii utilitariști sunt naturaliști, susținând faptul c] aceast] acțiune produce mai puțin] fericire decât vreo alternativ] disponibil] este același lucru cu faptul c] este greșit. Dac] ar fi adev]rât, nu ar mai fi o problem] așa de mare în a g
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar face cineva care și-a însușit finalit]țile altor persoane, încercând astfel s] le promoveze la maxim. Pedepsirea unui nevinovat ar putea preveni un dezastru major al finalit]ților aproape oricui. Soluția este cea sugerat] de c]tre mulți utilitariști, care implic] o divizare a gândirii morale în dou] nivele - idee care ne amintește de distincția f]cut] de Platon (Meno, 98b) și Aristotel (Etică Nicomahic], mai ales cartea a VI-a) între opinia corect] sau dorinț] și înțelegerea practic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziunea lui Kohlberg, c] teoria moral] deontologic] este superioar] teoriei morale utilitariste. Aceasta este o supoziție cel putin controversat]. Discuția noastr] critic] despre Kohlberg ar putea începe de aici. iii. Examinarea teoriei lui Kohlberg Foarte mulți susțin c] teoria moral] utilitarist] este necorespunz]toare. Indiferent dac] aceste critici sunt fondate sau nu, ceea ce pare evident fals de la prima vedere este afirmația lui Kohlberg potrivit c]reia raționamentul moral care accept] utilitarismul este, exclusiv din aceast] cauz], mai putin sofisticat cognitiv decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o universalitate cu privire la procedur]: e puțin probabil ca lecții de v]ț]mare gratuit] s] inspire dezvoltarea moral]. Aceste observații vorbesc și despre a doua supoziție. În ceea ce o privește pe a treia, e suficient s] spunem c] dezbaterea dintre utilitariști și deontologi este una de durat], puțin probabil s] fie aplanat] printr-un recurs la psihologia cognitiv]. Referințe Aristotle: Nicomachean Ethics. Gilligan, C.: În a Different Voice: Psychological Theory and Women’s Development (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1982). Kohlberg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
însuși, în capitolul s]u despre prescriptivismul universal, argumenteaz] c] aceast] constrângere poate fi suficient] pentru a ne conduce la concluzii comune despre cum s] action]m, concluzie care se bazeaz] pe o metod] de gandire sprijinit] nu numai de utilitariști și de Kant, ci și de Regulă de aur care, așa cum au ar]țâț capitolele din partea a doua, este central] multora dintre marile tradiții etice. Aceasta este, trebuie s] recunoaștem, o asociere selectiv] a temelor comune. Concluziile capitolelor despre naturalism
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Platon până în prezent. Ba nu este o problemă ridicată instinctiv de poeți sau de cei cărora le place poezia ; pentru aceștia, după cum a spus o dată Emerson, "Frumusețea este propria ei rațiune de a fi". Problema este pusă mai degrabă de către utilitariști și moraliști, sau de către oamenii de stat și de către filozofi, adică de către exponenții altor valori speciale sau de către arbitrii care cugetă și cântăresc toate valorile. Care este, întreabă ei, utilitatea poeziei - cui bono ? 65 Și ei pun întrebarea referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și funcție (o relație de identitate formală). Cum știm, conceptul de funcție are o anumită tradiție în matematică, începută cu mult înainte de Frege. Acesta, însă, propune o teorie de fapt, o veritabilă filosofie a matematicii care nu rămâne la orizontul "utilitarist" de abordare a funcției și a altor concepte matematice, ci deschide un orizont de tematizare în care mai mulți termeni din această știință, precum și din știința logicii, sunt remodelați: expresie, expresie matematică, funcție, structura funcției, sens, semnificație, simbol, obiect, relație
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o evaluare cât mai bună (Bran Florina, Ioan Ildiko, 2004). Există o oarecare eterogenitate în ceea ce privește abordarea următorului nivel sau a unei noi componente. Trei direcții se individualizează în acest sens: identificarea unui nivel superior ecosistemului; diversitatea culturilor tradiționale și unul utilitarist, în care următoare componentă este dată de varietatea funcțiilor pe care un ecosistem le îndeplinește (Bran Florina, Ioan Ildiko, 2004). Diversitatea specifică (interspecificăă cuprinde totalitatea speciilor aflate într-un anumit biotop, o anumiăta regiune, privite și prin prisma importanței biogeografice
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
Această teză a distincției dintre eliberarea animalelor, așa cum o înțelege Singer, și problema drepturilor animalelor, așa cum o înțeleg teoreticienii mediului, este dezvoltată în detaliu de Varner 207. Distincția ține de angajamentele filosofice profunde ale celor două teorii. Singer este un utilitarist și nu poate fi un teoretician al drepturilor animalelor deoarece, în general, utilitarismul și teoria drepturilor morale sunt incompatibile. Dacă acordăm cuiva un statut moral, atunci acceptăm că putem deosebi între tratamente bune sau rele față de acel individ, dar mai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu intra într-o contradicție, ele nu ar trebui să fie justificate nici în mod utilitarist. Contradicția nu poate fi însă evitată dacă suntem consecvenți în raport cu punctele de pornire de natură principială ale celor două teorii. Dar Singer este un utilitarist, prin urmare el nu poate fi un teoretician al drepturilor animalelor. Este neîndoielnic că în articolul Eliberarea animalelor Singer optează pentru un utilitarism hedonist. El asociază fericirea cu absența durerii și susține implicit. ideea maximizării plăcerii ca principal beneficiu. Ulterior
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Un om singur, uitat și nedorit, are o valoare intrinsecă egală cu aceea a unui individ aflat în centrul admirației celorlalți. Așadar, teza egalitaristă propusă de Regan este însoțită de o poziție non- perfecționistă 219. Nici o încercare de a justifica utilitarist diverse prejudicii aduse agenților morali nu poate fi întemeiată din perspectiva teoriei egalitariste și a postulatului valorii intrinseci. Teza că prin anumite vătămări aduse unor agenți morali, de exemplu, uciderea agenților secreți sau privarea de libertate a indivizilor violenți, am
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mod logic independent de utilitatea lor pentru alții sau de faptul că sunt obiect al intereselor altora și concluzionează că acești indivizi au valoare intrinsecă. Regan susține că ideea că anumiți indivizi au valoare intrinsecă este un postulat, opus aceluia utilitarist că indivizii sunt simple receptacule ale experiențelor, acestea din urmă putând fi valoroase, dar și aceluia perfecționist după care indivizii au valoare în sine, însă în grade diferite. Regan postulează că indivizii au valoare intrinsecă egală și evită astfel perfecționismul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
diferenței. Principiul economisirii ne duce la problema dreptății inter-generaționale. Principiul clasic al utilității duce într-o direcție greșită din punct de vedere inter- generațional deoarece cere maximizarea utilității totale, ceea ce ar duce la o rată excesivă a acumulării. Practic, un utilitarist ar cere sacrificii pentru generațiile actuale de dragul avantajelor generațiilor viitoare, ceea ce nu este moral să admi tem, chiar dacă generațiile viitoare ar avea numai de câștigat. În raport cu principiul economisirii, principiul diferenței nu ne este de folos. Fiecare generație contribuie cu ceva
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
al doilea caz statul liberal își propune să maximizeze fericirea individuală prin satisfacerea nevoilor și a plăcerilor, adică ține cont de preferințele individuale. Ecologismul se poate armoniza cu ușurință cu liberalismul deontologic, însă modelul adoptat în practica politică este liberalismul utilitarist 351. Cred că liberalismului utilitarist duce la un conflict cu teoreticienii mediului, iar dominanța acestui tip de liberalism plasează ecologismul mai la stânga. Dacă statul drept, adică atât corect, cât și bun, are ca scop satisfacerea nevoilor și intereselor indivizilor, atunci
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
colare ?i sociale, pe care Boudon a privilegiat-o �n studiile sale (1973) �nainte de a aplica aceast? paradigm? �n studiul schimb?rîi sociale (1984). Este �ns? evident c? Boudon a depus efortul cel mai mare �n ap?rărea postulatului utilitarist � r?mas non-necesar (Padioleau, 1986) � al paradigmei individualiste; tou?i, analiza să a �bunelor motive� de a adera la idei false (1986) merge dincolo de concep?ia utilitarist? a ra?ionalit??îi ?i deschide noi piste �n sociologia cunoa?terii (1995
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
evident c? Boudon a depus efortul cel mai mare �n ap?rărea postulatului utilitarist � r?mas non-necesar (Padioleau, 1986) � al paradigmei individualiste; tou?i, analiza să a �bunelor motive� de a adera la idei false (1986) merge dincolo de concep?ia utilitarist? a ra?ionalit??îi ?i deschide noi piste �n sociologia cunoa?terii (1995). Aceast? paradigm? �nrudit? cu cea a �alegerii ra?ionale� a anglo-saxonilor, a influen?at mult sociologia politic? a anilor optzeci (Birnbaum ?i Leca, 1986). La �cele patru
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
DIN ACEA NAȚIE MÂNDRĂ de odinioară, mediocrizată prin concursul fatal al istoriei și ajunsă la condiția, aș zice, de ovrei al Europei, așa cel puțin cum i am cunoscut [eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici, utilitariști, pozitivi, oportuniști, realiști ai celei mai crude realități, cea a lui Machiavelli și Guicciardini din Cinque cento; pe lângă asta, palavragii și știind să tacă, lacomi la câștig și parcimonioși, vicleni și temători, feroci la rigoare, din toate astea câte ceva, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
secolului XIX, care a adus contribuții la dezvoltarea utilitarismului. Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului și filosofului Scoțian James Mill și al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile și ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educație riguroasă și în mod deliberat a fost crescut complet separat de alți copii; a început să învețe greaca la vârsta de trei ani, latina la șapte ani, logica la doisprezece și un curs de
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]
-
o legislație anti-agresiune poate fi derivată numai dintr-un contract între părți care se pun de acord să se abțină de la acte agresive una contra celeilalte. Această raportare diferită la noțiunea de agresiune îi împarte pe anarho-capitaliști în jusnaturaliști și utilitariști. 1. Murray Rothbard, " Ce le-a făcut Statul banilor noștri?", Ed. Institutului Ludwig von Mises România, 2005
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
topul celor mai bune cărți ale anului, antologia mai este nominalizată de critici precum Cosmin Borza, Bogdan Cretu sau Paul Cernat și Adina Dinițoiu. „Cei 25 de poeți incluși, clasificați până acum de critică sau de ei înșiși în fracturisti, utilitariști, deprimisti, neoexpresionisti sau minimalisti, alcătuiesc un tablou de familie care n-a părut atât de evident prin stivuirea propriu-zisă a volumelor” notează Alex Goldiș. Paul Cernat observa și el că „oricît de diverse că formulă și personalitate, grupajele tind să
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]