154 matches
-
regicizi. Anarhistul este militantul care acționează. Este o personalitate hiperactivă, de factură pasională, care neagă toate valorile. Acțiunile sale au o marcată notă de violență și vizează în special instituțiile sociale tradiționale, pe care le combate dorind să le suprime. Utopiștii sunt cei care construiesc proiecte himerice. Ei imaginează planuri de guvernare bazate pe egalitatea și bunăstarea tuturor membrilor societății, dar care transpuse în practică conduc la rezultate contrarii celor sperate. Utopia este o tendință latentă a ființei umane care își
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a le pune într-o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important): calitatea scriiturii. În Polemici
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
câtva fortuit; prin urmare, nimeni nu face compromisuri, nu abdică de la principiile și valorile proprii; dar, printr-o generală coincidentia oppositorum, binele public emerge pașnic, fără a eșua prin diluarea consensului final (regula celui mai mic multiplu comun). Charles Fourier, utopist cu acte în regulă, avea în vedere o laborioasă armonizare a pasiunilor individuale, potrivit unui calcul precis. La Rawls, utopia apare spontan! Ideea de overlapping consensus a fost identificată retrospectiv de unii în clasica A Theory of Justice. Explicit, ea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în prăpastia dintre idealismul lor himeric și agresta lume reală: cvasifalansterul transcendentalist de la Brook Farm, incredibilă combinație de Fourier și diverși alți utopiști europeni (mai ales în privința modelului educativ), Hawthorne, Emerson și Thoreau (ultimul a eșuat și în robinsonada sa protoecologistă de la Walden Pond), s-a prăbușit de pe urma dificultăților practice și polemicilor filozofice, dar poate și fiindcă iernile din regiune sunt foarte aspre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atât de fulgerător, încât nici nu cred că mai aveam timp să conștientizez ceea ce mi se întâmpla. Credeam, sincer convins, că Dumnezeu se miluise de mine și mă trimisese să trăiesc într-un timp paralel. Să împlinesc eu visul tuturor utopiștilor și nechemaților care scriau fel și fel de SF-uri. Iată, dintr-odată, mi s-a dat miracolul de a trăi, pe bune, într-o lume virtuală. Lumea de joi, în timp ce aceea de marți încă se chinuia să se împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
legea nu funcționează de la sine. Este nevoie de o conștiință de clasă. Pentru bătăliile pe care le va provoca în interiorul său, societatea trebuie înzestrată cu un conducător, armată, strategie. - Le avem, declarase Aizic. Un partid, o clasă, o ideologie. Toți utopiștii au predilecție pentru promisiuni. În punctul acesta nu se deosebesc de demagogi. Dar, oricît ar fi promisiunile de raționale, viața nu poate fi reglată după vise. Ea e alcătuită din comportamente individuale. Așa că unicul rezultat al celei mai frumoase utopii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Heinrich Khunrath, care scrie un Amphitheatrum sapientiae aeternae, plin de alegorii cu niște alfabete ebraice, și caverne cabalistice care trebuie să-i fi inspirat pe autorii Famei. Ăștia sunt probabil niște amici ai vreuneia dintre cele zece mii de bisericuțe de utopiști ai renașterii creștine. Zvonul public pretinde că autorul este un anume Johann Valentin Andreae, după un an el va publica Nupțiile chimice ale lui Christian Rosencreutz, dar o scrisese de tânăr, deci ideea rozacruceenilor i se-nvârtea prin cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spiritul critic, puterea moralei ce-i servește ca fundament, pe scurt, ceea ce caracteriza rolul de pater familias este categoric brutalizat. Constatarea empirică oferă nenumărate exemple cotidiene. De aici, emergența a ceea ce am numit "societățile de frați", mici bande așa cum prevăzuse utopistul Charles Fourier, sau diverse triburi, dacă reluăm această metaforă din ce în ce mai utilizată. În fiecare dintre aceste cazuri, ceea ce este în joc este alunecarea de la imperativul categoric (Kant) către imperativul atmosferic (Ortega y Gasset). Atmosferă oarecum libertară, poate chiar anarhizantă de-a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
separată". O astfel de separație nu mai este obligatorie. Pentru că între toate ele-mentele există "relianță", putem vorbi de "deontologie". Adică de un comportament colectiv care este tributar momentului trăit și care depinde de reacțiile afectuale ale acelora care trăiesc momentul. Utopistul Charles Fourier a atras atenția asupra procesului de atracție. Într-un mod poetic, A. Breton a indicat orbita acesteia. Din punct de vedere sociologic, P. Tacussel a arătat, cu regularitate, actualitatea ei70. Ce mai rămâne de spus este că o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
minunate calități de sanatoriu, începînd de la marmora albă a exteriorului. Credea că ;';r fi fost păcat să rămână un imobil particular. Fără iluzii asupra vindecării prințului, iluziile lui prevedeau vreun testament sau vreo donație. într-o meserie de realități, era utopist și nici nu ;.vea destulă informație: nu cunoștea pe Lică Trubadurul. Din reclama asta Maxențiu nu știa nimic, dar o simțea sub forma unei separații tot mai mari între el și lume. Ii era tot mai rușine de trupul lui-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
profesor de științe politice care mărturisea adesea că era mai curând Înclinat să trăiască o viață de pescar Într-unul din satele dărăpănate de pe coasta Mediteranei. Era o inimă delicată, un suflet naiv și o fărâmă umblătoare de haos; un utopist sangvin care făcea promisiuni nesăbuite, un bărbat din cale-afară de dezordonat, de iute la minte și de onorabil. Nu existau doi ca el și de aceea Asya nu Îl asociase niciodată cu vreo identitate colectivă. Cum era tentată să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ele „putîndu-se constitui în strofe sau în versete”. În schimb, este negat caracterul parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele clasice și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și dorința. În sine, dorința - contrar plăcerii - este izvor de suferință, de ură și nefericire. Toți filozofii - nu doar budiștii, nu doar creștinii, ci toți filozofii demni de acest nume - au știut acest lucru și l-au făcut cunoscut. Soluția utopiștilor - de la Platon la Huxley, trecând prin Fourier - constă În a stinge dorința și suferințele legate de ea, organizând satisfacerea ei imediată. Dimpotrivă, societatea erotico-publicitară În care trăim Încearcă să organizeze dorința, să dezvolte dorința În proporții nemaivăzute, menținând totodată satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
treziri civice din delirul globalizării. absolut niciun ghid turistic nu indică această oază unde în jur de treizeci de parizieni își cultivă fantasmele vegetale, reconstituind cu parcelele lor lipite unele de altele un fel de falanster demn de viziunile unor utopiști precum saint-simon sau Charles Fourier. Da, în fața computerului și în grădina mea de legume pariziană mă simt apărat. Cînd ies însă la diverse cumpărături, cînd intru în librării sau mă așez pe o terasă ca să beau o cafea, începe să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
realitate fără acest viitor, noi trebuie să fim însă necruțători și cu singura noastră speranță... Utopia este o dezertare teoretică din fața realității. Insuficiența instinctului construiește o altă lume, neținând seamă de ireductibilul acesteia. Disprețul pe care-l mărturisim cu toții pentru utopiști este cum nu se poate mai firesc. Noi știm ceea ce nu știe un utopist: reforma lumii nu este posibilă decât cu mijloacele și datele ei. Dacă Platon și Rousseau ar fi conceput numai viziuni utopice, de mult ar fi ieșit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
speranță... Utopia este o dezertare teoretică din fața realității. Insuficiența instinctului construiește o altă lume, neținând seamă de ireductibilul acesteia. Disprețul pe care-l mărturisim cu toții pentru utopiști este cum nu se poate mai firesc. Noi știm ceea ce nu știe un utopist: reforma lumii nu este posibilă decât cu mijloacele și datele ei. Dacă Platon și Rousseau ar fi conceput numai viziuni utopice, de mult ar fi ieșit din circulație. Dar ei au constatat prea adesea gradul de fatal din realitate, pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
socialist, joacă un rol important în așezarea principiilor teoretice ale unei societăți egalitare. I-au urmat îndeaproape Noel Babeufxe "„Babeuf,Noel" (1760-1797) și socialiștii utopici. După Babeufxe "„Babeuf,Noel", socialismulxe "„socialism" s-a divizat în socialismxe "„socialism" umanistxe "„socialism umanist" (utopiștii, revizioniștii, fabienii) și socialism științificxe "„socialism științific" (Marxxe "„Marx,Karl", Engelsxe "„Engels,Friedrich", Leninxe "„Lenin,V.I."). O vreme, socialismulxe "„socialism" a fost aproape în întregime confiscat de către marxismxe "„marxism". Se poate spune însă că, dacă e adevărat că toți marxiștii
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și promisiuni care, fiind contradictorii, nu se realizează niciodată. Nu este aceasta cauza tuturor revoluțiilor? Căci între stat, care nu precupețește promisiunile imposibile, și public, care a conceput speranțe irealizabile, vin să se interpună două clase de oameni: ambițioșii și utopiștii. Rolul lor este în întregime trasat de situație. E de ajuns pentru acești curtezani ai popularității să strige la urechile poporului: "Puterea te înșeală; dacă eram în locul ei, te-am fi umplut de binefaceri și te-am fi eliberat de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din '93 și al organizatorilor moderni. Să trecem acum la consecințele celor două sisteme pe care tocmai le-am pus în opoziție, și să începem cu sistemul juriștilor. Cea dintâi consecință este de a deschide un câmp fără limite imaginației utopiștilor. Acest lucru este evident. Odată ce am declarat de principiu că Proprietatea își datorează existența Legii, există atâtea moduri posibile de organizare a muncii câte legi posibile există în mintea visătorilor. Odată ce am declarat de principiu că legislatorul este însărcinat să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să fie ridicat un stâlp unde să fie înscrise numele leneșilor. Dar nu a spus dacă vor fi existând și inchizitori pentru a descoperi păcatul lenei, tribunale pentru a-l judeca, și jandarmi pentru a executa sentința. Trebuie remarcat că utopiștii nu se preocupă niciodată de imensa mașinărie guvernamentală fără de care nu poate fi pusă în mișcare mecanica lor legală. Cum delegații de la Luxembourg se arătau întrucâtva neîncrezători, a apărut cetățeanul Vidal, secretarul cetățeanului Blanc, care a desăvârșit gândirea maestrului. După
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
producției. Nu trebuie să se teamă că planurile sale vor fi dintr-o clipă într-alta bulversate de puterea legislativă. Dar când, dimpotrivă, declarând ca principiu că nu munca, ci Legea este fundamentul Proprietății și se admite ca toți intriganții utopiști să își impună combinațiile lor, de o manieră generală și prin autoritatea decretelor, cine nu vede că întoarcem împotriva progresului industrial întreaga prevedere și prudență pe care natura a pus-o în inima omului? Care este în acest moment curajosul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu solidaritate, căci solidaritatea intereselor, ca și proprietatea, există în afara legii. Acest principiu implică pe deasupra unitate. Așa cum am văzut deja, dacă legislatorul creează dreptul de proprietate, există atâtea moduri de a exista ale proprietății câte erori pot exista în mintea utopiștilor, adică un infinit. Dacă, dimpotrivă, dreptul de proprietate este un fapt providențial, anterior oricărei legislații umane și pe care legislația are ca scop să îl facă respectat, nu există loc pentru niciun alt sistem. Mai înseamnă în plus securitate, și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vremea lui ca un fel de oracol. Limba "Curierului de ambe sexe" se latinizează și se franțuzește, el începe a scrie c-o ortografie imposibilă, nesistematică, un product bastard al lipsei sale de știință filologică pozitivă și al unei imaginații utopiste. Făr' a avea el însuși talent poetic, dă cu toate acestea tonul unei direcții poetice a cării merite consistau într-o limbă pocită și în versificarea unor abstracții pe jumătate teologice, pe jumătate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechi care se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acestui curent este aceea că tehnologia informației a schimbat deja ceea ce era realitate într-o simulare electronică. Societatea pe care au prezis-o acum câteva decenii poartă o asemănare surprinzător de mare cu viața reală, mult mai mult decât prezicerile utopiștilor tehnologici. Hiperrealiștii văd utilizarea tehnologiei comunicației ca o cale spre înlocuirea lumii naturale și a ordinii sociale cu o hiperrealitate mediată tehnologic, "o societate a spectacolului", în care nu suntem conștienți că lucrăm întreaga zi pentru a câștiga bani cu
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]