221 matches
-
implicit. Autorul face distincția dintre instanțele narative care folosesc numele imediat, cerând lectorului o "acomodare" și cele care sunt în poziția de observator, revelând numele după apariția individului, revelație ce funcționează ca indice de focalizare pentru text. Studiind prin comparație uzajul lui Flaubert în Educația sentimentală și cel al lui Zola în Thérèse Raquin, Corblin arată că raportul dintre nume și alți designatori în lanțuri (referențiale) permite constituirea a două sisteme: desemnarea rigidă pentru lanțuri constituite exclusiv din ocurențe de nume
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un anumit areal lingvistic. În cazul numelor de locuri, norma lingvistică înseamnă varianta lor autentic-populară, de la care pornesc și la care se raportează în permanență norma literară și standardizarea geografică. Norma literară reprezintă impunerea prin convenție culturală a unui anumit uzaj lingvistic considerat clar, îngrijit și unitar, cu alte cuvinte cult, literar, deci oficial. Spus simplu, norma lingvistică arată „cum se spune“ într-un spațiu lingvistic și într-o perioadă de timp, norma literară stabilește „cum trebuie să se spună“ în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
4) Utilizarea limbii în diferite domenii publice și private. 5) Reacția în față noilor mijloace de comunicare (radio, televiziune, internet etc.). 6) Mijloace de învățare și predare a limbilor. 7) Atitudini și politici lingvistice la nivelul guvernului și al instituțiilor - uzaj și statut oficiale. 8) Atitudinea membrilor comunității față de propria lor limba. 9) Tipul și calitatea documentelor. Spicuim și alte observații prezente în acest raport: "Acest document își propune să ajute comunitățile de vorbitori, lingviștii, educatorii și decidenții (inclusiv puterile publice
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau japoneză; 3) izolant sau analitic că în franceză sau engleză; 4) polisintetic că în vietnameza și chineză; 5) cu flexiune internă că în arabă. După cum se poate observa, sensul termenilor izolant și polisintetic este diferit, la lingvistul ceh, de uzajul tradițional. El consideră, de pildă, ca limbile amerindiene din America de Nord nu sînt prototipuri ale tipului polisintetic, așa cum se considera în tipologia tradițională. Discipolul sau, lingvistul Petr Sgall, consideră că, din această perspectivă, una dintre diferențele principale este aceea care opune
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
luată de indo-europeană primitivă în perioada anilor 4000-2000 î.e.n., indiferent de gradul de transformare a limbii primitive. Cînd spunem că o asemenea limba reprezintă o formă mai nouă a limbii primitive, subînțelegem că limba dată continuă printr-o tradiție neîntreruptă uzajul indo-europenei primitive, care este cea mai veche limba indo-europeană"238. Limba comună străveche din care au descins limbile din această mare familie este denumită proto-indo-europeană sau indo-europeană comună. Prin comparația formelor unui cuvînt în limbi indo-europene înrudite se poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
intense, mai ales negative, construind din episoade disparate o lume aproape aseptică, rațională, temperat pozitivă și foarte aproape de ceea ce ea "ar trebui să fie". Tonul povestirii a modelat discret conținutul, în acord cu reprezentările de durată ale autoarelor și cu uzajele epocii invocate. Cât prezent și cât trecut cuprind aceste amintiri, rămâne încă de văzut, poate cu ajutorul altor femei și al altor istorii. Bibliografie Banuș, Maria, Însemnările mele, 1945-1999, Editura Cartea Românească, București, 2014. Bentoiu, Annie, Timpul ce ni s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
el (și, după 1707, orice rege al Marii Britanii) și Irlandei a purtat automat acest titlu. Insula Man intră sub jurisdicția Coroanei engleze la 1341, sub Eduard III. Norse desemnează limba scandinavă veche (primitivă) sau pe un vorbitor al acesteia. În uzajul comun, Norse are sensul de "norvegian". 27. Saxonia a fost regat între 1763-1918, sub regii Friedrich Augustus III (I), Anton, Friedrich Augustus IV (II), Johann, Albert, Georg, Friedrich Augustus V (III), deposedat. Toți monarhii, ca și principii-electori dinaintea lor, au
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sau emotionalitate. 52 53 Ca procedeu al receptării, lectura semiologică apare ca un cod al decodării. Ea este o operațiune pur semiologică cu semnele. Paradoxul apare de îndată ce constatăm că acest mod ultraspecializat și sofisticat al receptării, rezervat semiologului, devine modelul uzajului și finalitatea producerii culturii. Chiar și la acest nivel foarte general și introductiv devine clar faptul că lectura semiologică se adresează mecanismului textului, ruajului mașinii textuale, pe când interpretarea hermeneutică, indiferent în ce direcție se îndreaptă, funcționării acestui mecanism. După cum s-
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și adesea numai schițat. La fel ca în cazul semiologiei, și hermeneutica își recuperează trecutul reconstruindu-l. 98 l discursului". Tot ceea ce trebuie presupus în hermeneutică este limbajul. Limba poate fi apoi considerată din două perspective: fie ca totalitate a uzajului unei comunități, ca sintaxă transindividuală, fie ca mijloc de a exprima sufletul individual, ca uzaj individual creator al limbii. în funcție de cei doi versanți ai limbajului, hermeneutica distribuie sarcini diferite interpretării. în primul caz interpretarea este gramaticală și obiectivă, pentru că raportează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
reconstruindu-l. 98 l discursului". Tot ceea ce trebuie presupus în hermeneutică este limbajul. Limba poate fi apoi considerată din două perspective: fie ca totalitate a uzajului unei comunități, ca sintaxă transindividuală, fie ca mijloc de a exprima sufletul individual, ca uzaj individual creator al limbii. în funcție de cei doi versanți ai limbajului, hermeneutica distribuie sarcini diferite interpretării. în primul caz interpretarea este gramaticală și obiectivă, pentru că raportează o expresie la cadrul lingvistic general. In cel de-al doilea caz, ceea ce are de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cei doi versanți ai limbajului, hermeneutica distribuie sarcini diferite interpretării. în primul caz interpretarea este gramaticală și obiectivă, pentru că raportează o expresie la cadrul lingvistic general. In cel de-al doilea caz, ceea ce are de făcut interpretarea este să descopere uzajul individual al limbajului. Aici interpretarea e tehnică întrucît este obligată să urmărească virtuozitatea individuală a unui autor în exprimarea stărilor sale sufletești sau a gândurilor sale1. Mai târziu Schleiermacher va numi această interpretare psihologică, nu tehnică: accentul cade tot mai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a fost diferită de cea a autorilor medievali prin aceea că el folosește stato în contexte "de exploatare" sau "de acaparare", astfel încât stato a fost în general obiectul verbelor de agresiune, achiziție și manipulare 40. S-a sugerat corect că uzajul "acaparator" al stato la Machiavelli s-a dezvoltat încă la generațiile precedente în lumea acaparatoare și competitivă a politicii oligarhice a Florenței, în care "status-ul" putea fi, deopotrivă, dobândit și pierdut 41. În sfârșit, studiile ulterioare au arătat ca
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
regimul că pe un lucru viu, supus ciclurilor nașterii și morții. O folosire primordial tradițională a imaginarului corpului pentru a descrie situațiile politice a fost deja prezenta în scrierile de cancelarie timpurii ale lui Machaivelli din 149844, în acord cu uzajul tipic al scribilor statului 45. Astfel, scrierile lui Machiavelli includ un numar de argumente obișnuite cu privire la importanța relativă a variatelor părți ale corpului. O provincie anexată este "ca un membru adăugat"46. O politică a dezarmării propriului popor este greșită
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
introducere utilă la vocabularul lui Machiavelli poate fi găsită în apendicele la Niccolò Machiavelli, The Prince, trans. Quentin Skinner and Russel Price, Cambridge, 1988, pp. 100-113. Fredi Chiappelli, Studi sul linguaggio del Machiavelli, Florența, 1952, prin concepție da puțină atenție uzajului contemporan ceea ce, paradoxal, uneori face studiul său cu atat mai util. 36 Cf. descrierii respingerii de către Machiavelli a listei virtuților din Felix Gilbert, "The Humanist Concept of the Prince and The Prince of Machiavelli", în History: Choice and Commitment, Cambridge
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Documenti sulla edificazione della fortezza di Sarzana (1487-1492), Sarzana, Canale, 1970, passim; plus ASF, SCRO, 9, fol. 3r-v; și PR, 181, fol. 54v; PR 182, fol. 41r-v. 60 Vettori, Vită, pp. 253-4; a se compară cu notă 5 supra. 61 Uzajul comercial modern, în care acest cuvânt înseamnă "faliment" sau "bancruta", derivă de la commissario, care era numit în mod independent și care asumă controlul unei companii eșuate. 62 Sergio Bertelli, Îl potere oligarchico nello stato-città medievale, La Nuova Italia, Florența, 1978
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Claritatea este a doua virtute a unui articol științific. Ea implică cuvinte simple și o sintaxă simplă. Ea poate fi ameliorată prin așezarea în poziție forte - la început de frază, paragraf, titlu - a unor cuvinte cu potențial informativ important. Contrar uzajului literar este bine să punem o virgulă chiar înainte de „și”; această politică a fost adoptată de cele mai mari jurnale biomedicale. Et caetera, așa cum și de exemplu sunt imprecise, în afara cazului în care cititorul poate deduce logic tot ceea ce este
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
semnificații colective, care se opune mișcării ce conduce la obiectivare." Moscovici, 1976, p. 173 Ancorarea permite elementelor reprezentate să fie transformate în funcție de tipurile de raporturi sociale și divers formulate în multiplele straturi ale societății. Acest mecanism se manifestă printr-un uzaj finalizat, incarnînd interese sau, cu alte cuvinte, printr-o instrumentalizare a obiectului reprezentat de către actori. Un anume sens sau o orientare evaluativă sânt date categoriilor descriptive care au fost selecționate, structurate într-un model figurativ, iar apoi naturalizate. De exemplu
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
din Chipercenii Orheiului, - tragedie care e destinul a miriade de femei, - m-a atins mai dureros decît aceeași poveste a vreunei Aliona sau Dunea oarecare? Pentru că vorbește limba copilăriei mele? Dar eu abia pot îndruga acest patois țărănesc, rudimentar, pentru uzajul mărunțișurilor vieții zilnice. N-aș putea exprima în el corect nici gîndurile mele mai abstracte, nici sentimentele mai adînci! Instinctul zoologic, chemarea inconștientă a speciei? Dar atunci de ce această înduioșare, acest sentiment de intimă legătură morală?“ (4, 97 - 98). Răspunsurile
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care Ann Jefferson o semnează împreună cu Jean-Alexandre Perras: "Nu e vorba de a înțelege esența geniului, noțiune proteiformă, modelabilă în funcție de utilizările sale, ci mai degrabă de a interoga modalitățile înseși ale acestei utilizări"73. Ce schimbă perspectiva asupra geniului ca "uzaj"? În raport cu abordările tradiționale ale problemei, avem de-a face cu o deplasare radicală. În primul rând, prin abandonul "ideii de geniu". În virtutea unei lungi practici de reflecție, geniul a fost tratat ca o idee platoniciană construită transnațional, prin acumularea contribuțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de natura lui de loc comun. Cum observă și autoarea citându-l pe Derrida, noțiunea geniului pare cu atât mai fertilă cu cât e mai confuză. De aici, a doua consecință majoră a propunerii lui Ann Jefferson. Abordarea din perspectiva uzajului presupune scoaterea geniului dintr-o dezbatere cultivată, a unei "conversații" europene, purtate în secolul al XVIII-lea între câteva figuri centrale, Condillac, Voltaire, Kant etc. Ann Jefferson critică privilegierea autorilor de primă mărime și a contribuțiilor lor singulare, în detrimentul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aici la un pas de trădarea noțiunii foucaldiene de arhivă care s-a constituit tocmai prin denunțarea unei asemenea reprezentări vagi a circulației de idei. Literatura pune în evidență limitele modelului de analiză propus de Ann Jefferson: pentru a fixa uzajul geniului în domeniul literar nu e eficientă o disociere a seriilor discursive. În mod evident, literatura nu are monopol asupra unei sintaxe specifice a geniului pentru că nu există un discurs "literar" al geniului. Universul literaturii e mai puțin un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de cei care nu au citit-o, expresiile memorabile se vor fixa ca locuri comune pentru păturile cele mai puțin cultivate care nici măcar nu mai au conștiința originii lor literare, iar în anumite cazuri, figurile ei se vor sedimenta în uzajul colectiv al limbii - și astfel cifrele cresc vertiginos. Din aceeași perspectivă, putem privi și celălalt versant, al producției de opere: nu trebuie să luăm în considerare doar actorii implicați direct în creația textului, autorii, criticii care îi îndrumă, editorii care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să facă din el un gen, un autor-funcție, o poziție clar determinată în tabulatura spirituală a culturii române? Poate că în cazul lui Ienăchiță Văcărescu răspunsul ar fi afirmativ. Prim poet al modernității, autor de gramatică și model de bun uzaj al limbii, întemeietor al unei dinastii de scriitori, el are un "gen". Dar pentru mulți alți autori vizați de Heliade Rădulescu acest lucru e imposibil. De pildă, "genul" lui Daniel Scavinschi, autor minor cu operă vagă, e mult mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
emancipatoare. În schimb, monumentalizarea nu se referă la oameni, ci la lucruri. Ea corespunde unor fenomene istorice care au condus la mărirea parcului de antichități și e expresia nevoii de a numi și de a gestiona abundența pieselor interesante. Dacă uzajele sacralizării sunt legate de disoluția clasei artizanilor, uzajele monumentalizării sunt reclamate de disoluția clasei obiectelor frumoase, de ieșirea lor din muzee și din nomenclatoarele specializate: frumosul se găsește peste tot și în toate. Pentru întemeietorii culturii literare în Țările Române
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
oameni, ci la lucruri. Ea corespunde unor fenomene istorice care au condus la mărirea parcului de antichități și e expresia nevoii de a numi și de a gestiona abundența pieselor interesante. Dacă uzajele sacralizării sunt legate de disoluția clasei artizanilor, uzajele monumentalizării sunt reclamate de disoluția clasei obiectelor frumoase, de ieșirea lor din muzee și din nomenclatoarele specializate: frumosul se găsește peste tot și în toate. Pentru întemeietorii culturii literare în Țările Române, descoperirea monumentului a fost o bifurcare între investirea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]