526 matches
-
Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai seducător
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
interpret. Nici nu incumbă numai înțelegerea tacită de a admite unele sugestii, procedee, deprinderi provocate prin voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine. Servilismul vis-a-vis de ceea ce este vizual. înșurubarea unei civilizații a ochiului în lăcașurile uzurpate de către aceasta și părăsite de civilizația urechii ori de către formațiunile altor organe ale simțurilor noastre de toate zilele. Banchetul vizualității nu numai că se perpetuează sine die: el devine tot mai agresiv, mai simpotic. "Musique a voir". Avea dreptate Robert
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
vila bunicilor materni (Vila Carola), și apoi pe moșiile din Teleorman, în casele bunicilor paterni (de pe moșia Chiriacu), Alexandra Noica devine martora unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa înlesnirile aristocratice, familia filozofului schimbînd într-un ritm atît de dramatic rangul social îngăduit de autorități, încît, dintr-un neam de boieri mediu înstăriți, Noiculeștii aveau să devină curînd un fel de inamici politici cărora regimul nu le putea tolera
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
V. Fetescu surprinde „corespondența” unui alt scurtcircuit (după cele dintre natură și om, părinți și copii, a fi și a avea, educație și dresură, a naște și a face): cel dintre om și politician. Mai exact, politicienii sunt copiii care uzurpă autoritatea naturii, a părinților, a speciei, sunt dispuși să distrugă pur și simplu planeta. Ei sunt fiii risipitori de „a fi”, nu de „a avea”. Aici, verbul incisiv al autorului pare a se dezlănțui cu accente, tușe vituperante în chiar
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
savanta bombă atomică, cu civilizata poluare a tehnologizării, cu disoluția autorității și implicit a intimității, unicității ființei umane. V. Fetescu pune subtil în evidență „corespondența”: în măsura în care, pragmatic-consumist, autoritatea științei este aservită tehnologiei, în aceeași măsură și autoritatea părintelui, educatorului e uzurpată de reguli, regulamente, ea devine din orice punct de vedere discutabilă, relativă, inoportună, periculoasă chiar. Mai nou, se practică „bomba noului”, care pe moment nu permite replică. Fiecare întreprinzător (de la modă, mașini de lux, la sisteme XOX) se declară, cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
rafinat ca poet, mentorul fenomenului cluboptist vine parcă să mai relaxeze încrâncenarea și stereotipiile limbajelor publicistice din Capitală. Fie și numai ca terapie stilistică, dialogul merită parcurs. Cap-coadă. Și vă pot dovedi asta: "Cum prea puțini îmi știu boiul, aș uzurpa o imagine de spadasin ager. Cine mă știe mă știe însă așa cum sunt și nu vreau să m-ascund: un pingpong-ist cu burtă". Sau, eschivând o întrebare destul de tăioasă, despre competitorii săi direcți (Homer, Ioan Es. Pop sau Marius Ianuș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
bizare, Geoană proclamă momentul iertării, plasându-se ostentativ în tabăra detractorilor condamnării comunismului. Astăzi nu am văzut la Timișoara vreo manifestare de bun-simț, ci de prost gust. O revoluție răsturnată, în care PSD, PNL și câteva rămășițe din PNȚCD au uzurpat simboluri inviolabile. Am trăit s-o vedem și pe asta: cum devin anticomuniști Mircea Geoană și Ion Iliescu, cum luptă împotriva unei dictaturi închipuite și cum promit adevărul despre mineriade. Se cheamă delir. E drept că istoria se rescrie continuu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
lung de dureri și uneori, strecurată printre ele, o bucurie. Până la urmă, sensul cel mai important i-l dă moartea. Noi nu pe ea am desființat-o, ci viața, Înțelegi? Încăpățânându-ne să rămânem aici o veșnicie, nu doar că uzurpăm locul celor pe care nu mai avem voie să-i aducem pe lume, distrugem orice am fost și am trăit vreodată. — Poți oricând să-ncepi o viață nouă, Cassandre. De ce nu ceri resetarea memoriei? Mulți fac asta. — O viață nouă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reactivare în memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din actul creației dintîi ori din îndepărtata stilistică a unei viziuni bizantine convertită la tridimensional. între sculptorii afirmați în ultimul deceniu, Aurel Vlad ocupă un loc bine definit și greu de uzurpat. în afară de Mircea Roman, nici un altul nu și-a identificat atît de rapid și de exact universul și stilistica, după cum nici unul nu și-a urmărit proiectul cu atîta rigoare. Deși este în mod vădit un cioplitor, cu o specială sensibilitate pentru
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
oeil-urile preferate ale autoarei), viața este o luptă în care trădările și crimele cele mai abominabile sunt la ordinea zilei. Dincolo de măștile diafane, personajele Irinei Egli sunt niște carnasiere care nu ezită să se sfârtece unele pe altele. Misterioasa Anda uzurpă locul mamei și al amantei din patul tatălui și, în final, ca o văduvă neagră, nu ezită să-l ucidă pe acesta, la propriu, la fel ca pe un alt fost amant (Iuga) după o repriză de amor. Pământul infiltrat
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
nordul țării. Împăratul Wu încetează expansiunea la bătrânețe și promovează cu toate eforturile agricultura. Apoi, împărații Zhao și Huan continuă politicile de promovare a economiei, dinastia Han de Vest atingând astfel apogeul dezvoltării. În anul 8 e.n., însă, Wang Mang uzurpează tronul și schimbă numele statului în Xin. Aici se încheie guvernarea Han de Vest, care reprezintă una dintre dinastiile înfloritoare din istoria Chinei. Măsurile adoptate pentru refacerea țării au contribuit la stabilitatea politică a dinastiei. Împăratul Wu adoptă propunerea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu țările din vestul Asiei. Între anii 25-220 e.n., la conducere s-a aflat dinastia Han de Est, întemeiată de Liu Xiu (împăratul Guangwu din dinastia Han). În anul 25 e.n., el îl învinge pe Wang Mang, cel care a uzurpat tronul, și stabilește statul Han de Est, dar cu capitala la Luoyang. În prima perioadă a dinastiei, situația statului era stabilă și dezvoltarea țării a fost chiar superioară celei din Han de Vest în domeniile economic, cultural și tehnico-științific. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-și remarcată prezența la mari distanțe, prin mugete înfiorătoare. Simte de pe acum că îl cuprinde oboseala, că zilele lui sunt numărate, că în curând va sosi unul dintre "looser-i", mai bine hrănit și mai puternic decât el, și îi va uzurpa locul. "Looser-ii" retrași câteva sute de metri mai încolo, pe stâncile vulcanice de la buza mării, nu au acces la plajă și la femelele lor. Ei așteptă triști și răbdători momentul prielnic să atace. Doar leoaicele de mare își văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
temători de păpuși mecanice, mersul legănat, indecis. Așa cum se depărtau, deosebit de încet, profilurile lor încă mai sălășluiau un timp în spațiul terasei, ca niște spectre, ca și cum aerul politicos mai zăbovea o vreme ajustându-se la ritmurile lor, înainte să le uzurpe spațiile eliberate. Doamna de la mijloc Doi bărbați și trei femei au uitat de mult să mai moară; ocupau disciplinat loc pe aceeași bancă, mereu în aceeași ordine, într-o nemișcare imposibilă ce făcea ochiul să patineze pe imagine, grăbit parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
om care formase un număr era fostul Olaf Sildur. Apăsai tasta redial. Auzii soneria sunând. Inima îmi bătea mai să-mi spargă vene și artere. Și dacă o să mor și eu? Să mor în același mod ca cel căruia îi uzurpam identitatea? Nu, nu se făcea. Dacă n-ar fi decât din politețe față de anchetatorii care n-ar mai pricepe nimic. Un apel. Două apeluri. Trei. Respiram cu dificultate. Patru. Cinci. Începui să presupun - să sper? - că nu va ridica nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
el să-l sune pe Sheneve? Pentru ca acesta să știe că Sildur era într-adevăr la mine. Scuturai capul. Eram pe punctul să înnebunesc. Creierul meu începu să secreteze ipoteză după ipoteză. Tipul care dăduse în primire la mine acasă uzurpase deja identitatea unui Olaf Sildur decedat. Eu uzurpasem identitatea unui uzurpator de identitate, eram un impostor la pătrat. Da, dar atunci Sigrid nu știa nimic despre văduvia sa? Altceva. Era un caz burlesc de omonimie. În Suedia, să te numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să știe că Sildur era într-adevăr la mine. Scuturai capul. Eram pe punctul să înnebunesc. Creierul meu începu să secreteze ipoteză după ipoteză. Tipul care dăduse în primire la mine acasă uzurpase deja identitatea unui Olaf Sildur decedat. Eu uzurpasem identitatea unui uzurpator de identitate, eram un impostor la pătrat. Da, dar atunci Sigrid nu știa nimic despre văduvia sa? Altceva. Era un caz burlesc de omonimie. În Suedia, să te numești Olaf Sildur era ca și când te-ai numi Dupond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ocaziile și mijloacele de a acționa; ceilalți însă le au din plin. Voința, intenția acestor oameni sînt aceleași, căci setea de a domni este o patimă tot atît sau chiar mai arzătoare decît dorința de răzbunare." (III, 6) " Pentru a uzurpa autoritatea într-un stat liber și a instaura tirania, trebuie ca deja corupția să se fi dezvoltat aici, ca treptat, din generație în generație, aceasta să fi ajuns la un anumit stadiu; or toate statele ajung în mod necesar la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care gîndesc ca el să nu mai găsească subterfugii și pentru a nu mai rămîne nici o posibilitate de a da frîu liber răului din ei. Cezar Borgia și-a clădit planul de mărire pe disensiunile dintre prinții Italiei. Pentru a uzurpa toate bunurile vecinilor mei, trebuie să-i fac slabi, iar pentru a-i face slabi trebuie să-i fac să se dușmănească între ei. Aceasta este logica sceleraților. Borgia voia să se asigure de un sprijin. A trebuit, deci, ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe tron, pentru a-și consolida uzurparea, autorul îi dă niște sfaturi care va ridica împotriva lui pe toți suveranii și toate republicile. Cum poate un individ să ajungă suveran, dacă nu deposedînd un principe suveran de statele lui, sau uzurpînd autoritatea unei republici? Cu siguranță, nu așa înțeleg lucrurile principii Europei. Dacă Machiavelli ar fi compus o culegere de șiretlicuri pentru folosința hoților, n-ar fi făcut o lucrare mai blamabilă ca aceasta. Eu țin, totuși, să analizez cîteva raționamente
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
strâmbătatea de rând nu produce decât parte femeiască” (5). Al doilea punct: în ochii săi, „îngerul”156, „demonul” și „sufletul” sunt denumiri diferite care „trimit la una și aceeași realitate” (16). Prin urmare, îngerii despre care vorbește Geneza 6,1-4 „uzurpă numele de îngeri, nu cunosc fiicele dreptei socotințe, științele și virtuțile, ci le caută pe muritoarele care se trag din oameni muritori” (17); ceilalți îngeri, care tânjesc după cunoaștere și virtute, reprezintă la rândul lor sufletele curate ale filozofilor. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu sintaxa, el sondează, de fapt, incongruențele și disfuncțiile realului, se bucură irepresibil de spectacolul efemer, de expresivitatea involuntară a limitelor mentale și de absența reperelor înalte, dar, simultan, sancționează relativismul existenței, absența orizonturilor largi și promiscuitatea unui cotidian care uzurpă și subminează ființa. Prin propriul său ciclu de lucrări închinat hranei, de pildă, plin de copane, fleici, șnițele și frigărui, polemizează, evident, cu proiecția mistico-eclezială a lui Horia Bernea, dar, în același timp, sancționează drastic insuficiența idealului și blocajul moral
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
gust cu totul îndoielnic, și nu din cosmopolitism, acestuia din urmă, să zicem, Pitigrilli. Dar și lui Marcel Proust, în Franța, i se prefera Marcel Prevost, tot astfel cum, în țara noastră (ca și pe mapamond, probabil), Dan Brown a uzurpat-o, mai nou, pe Sandra Brown". Contactînd subiecte spinoase, eseistul o dă pe witz: „Or, dacă nu «sărăcia lucie» e problema, rămîne să decidem, cu tot riscul, ce e mai dezirabil, și anume ca societatea (fie, ea, chiar SSR sau
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
cum multă vreme nu am avut prilejul s-o aflu, stăruința cu care alții îmi vorbeau despre ea m-a făcut să-i atribui o importanță nefirească, asemenei unei stihii ale cărei contururi, sporite de o imaginație curioasă, amenințau să uzurpe identitatea scriitorului. Căci, printr-un fenomen de ilicită substituție simbolică, ajunsesem să mi-o închipui nu doar ca pe ipostaza obiectivată a spiritului său, grație acelei elementare selecții care face ca biblioteca unui intelectual să fie oglinda propriei personalități, dar
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]