447 matches
-
Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450637899.html [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-ajunge nuiaua, ne-ajunge nuiaua! Să
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450637899.html [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-ajunge nuiaua, ne-ajunge nuiaua! Să leșine de râs
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450637899.html [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Vitellius, noul guvernator al Siriei, și superiorul său administrativ, dar și unul dintre aprigii oponenți pe care și-i făcuse încă de pe vremea când erau amândoi la Roma, cu mai mulți ani în urmă. Procuratorul simți dintr-o dată cum îi vâjâie capul și se așeză din nou în jilț făcând semn să plece legionarilor și lui Naulius asemenea. Rămase apoi un timp singur în mijlocul atriumului cu capul rezemat în mâna dreaptă, gândindu-se. Într-adevăr, fariseii aveau dreptate, pentru că Lucius Vitellius
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1397419735.html [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile bradului. Zăpada rece ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cadoul_de_craciun_viorel_darie_1387893637.html [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
se reflectă stilul de viață al intelectualității din Moscova și vedem un oraș în schimbare. Multe asemănări cu România. „Tinerii ar putea vorbi despre dragoste, dar vorbesc doar despre bani”, spune o voce. Clădirile-s monstruoase, grădinile dispărute, mașinile scumpe vâjâie pe bulevarde late, istoria gonește peste toate. Un film despre „poezia vieții de zi cu zi”, cum avea să spună regizorul. ####Știm fără să știm nimic Mirel Bran și Jonas Mercier au fost în festival cu două filme, foarte diferite
Festivalul de văzut, ascultat, mirosit, gustat by http://www.zilesinopti.ro/articole/1137/festivalul-de-vazut-ascultat-mirosit-gustat [Corola-blog/BlogPost/96988_a_98280]
-
Viorel răspunse instantaneu, vădit iritat de întrebare: ,,Marin Preda...’’. Cu un gest tunător, adjunctul de la Luceafărul, provocat (anterior) de titlul schiței încredințate de student, zvârli colile în sertar, îl împinse rapid, închizându-l cu un zgomot de ghilotină, sec. Auzeam, vâjâind, prin aer, sabie de Toledo, un: ,,Bine, bine... Mda... Mda... Dar de mine n-ai auzit? Brăilean de-al tău?!’’... Cred că, în fapt, Fănuș Neagu nici nu da viață acestor cuvinte. Le rostea, însă, în gând, atât de tare
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-fanus-neagu-povestirile-magice-de-viorel-coman/ [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
fără simțire...noaptea era la zenit. Un tunel întunecat se forma în jurul ei. Deschizând ochii, observă că totul era schimbat. Camera cu draperii grele de culoarea rubinului accentua nefirescul locului iluminat difuz de lumânări mari, albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se ridică, greu își găsi echilibrul. Se sprijini de măsuța plină de farduri, privind în oglinda ovală. Delira ori avea febră, altfel nu-și explica imaginea reflectată. Și-a pipăit obrajii, fața...corpul, rochia de purpură
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Elixirul_camelia_constantin_1331720962.html [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
veveriță hazlie dar speriată tresare Pisica curioasă, privirea spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboară Pe geam privesc dar nimic nou nu mai zăresc E numai vântul ce vâjâie prin pom în crenguțe Sau noua zăpadă ce liniștit și domol se așează Lângă foc mă întorc, cu pisica în brate, ea toarce Amândouă ațipim și apoi liniștit și ușor adormim Dintr-o dată, un sunet nou, puternic, prea aproape Amândouă
AN NOU de STELLA REEVES în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/An_nou_stella_reeves_1356999090.html [Corola-blog/BlogPost/350825_a_352154]
-
nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_2_marian_malciu_1335198905.html [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
atunci, va vedea! Flămândă, furioasă, îi părea în zadar așteptarea... Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459667175.html [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
părintele Mihail Milea, omul care, așa cum spunea profesoară de la Școala generală nr. 1, „a format convingeri și a schimbat convingeri”. Sunt mândru că mă număr printre fericiții beneficiari. Pe drumul spre Buzău îmi veneu în minte versurile citite la lansare: „Vâjâie vâjâit/ prin galbenul care aleargă./ Cărare-i plină de vîrcolac./ Prizoniere stau frunzele-ngălbenite/ într-o carantină./ Domnii în frac,/ nu se mai scalda/ s-au dus în larg.// Puștiul lac tremură-n valuri./ Sabia plânge/cu sânge de orizont./ Vecernia
„DUHOVNICUL” A VENIT LA „UMBRA SINGURĂTĂŢII” de TEO CABEL în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/_duhovnicul_a_venit_la_teo_cabel_1363610076.html [Corola-blog/BlogPost/345316_a_346645]
-
instantaneu. Când se trezi, răcoarea serii se străduia să usuce trupul lac de sudoare, ce fusese expus cu nepăsare razelor fierbinți și lacome și care-l arseseră ca pe o bucată de friptură uitată pe grătar. Complet înțepenit, cu capul vâjâind și stomacul chiorăind înfiorător, Carlos se ridică prudent, înjurând în gând toate senzațiile ce se înghesuiau să-l ,,gratifice” care de care mai generoase și foamea îl ghidă vehement către frigiderul imens, în care începu să cotrobăie febril după ceva
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1486768973.html [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
petrecea timpul liber într-o atmosferă de basm. La anii maturității Regina Maria mărturisea: ,,Acolo printre vârfurile pomilor, era cea mai desăvârșită singurătate, iar în zilele de furtună, prietenescul meu colțișor se legăna ușor împreună cu brazii uriași, pe când vântul, ce vâjâia prin cetini, vuia ca marea. Nu numai copiii mei erau încântați de această căsuță. Cu toate că la început multă lume zâmbise la ideea mea caraghioasă, fiecare vroia să treacă peste podul meu și să-mi vadă cuibul pe dinăuntru. Chiar și
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VISCOL LA MARE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL LA MARE Doar vântul tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1453273521.html [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
veveriță hazlie dar speriată tresare Pisica curioasă, privirea spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboară Pe geam privesc dar nimic nou nu mai zăresc E numai vântul ce vâjâie prin pom în crenguțe Sau noua zăpadă ce liniștit și domol se așează Lângă foc mă întorc, cu pisica în brate, ea toarce Amândouă ațipim și apoi liniștit și ușor adormim Dintr-o dată, un sunet nou, puternic, prea aproape Amândouă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/stella_reeves/canal [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
audeîn depărtare o veveriță hazlie dar speriată tresarePisica curioasă, privirea spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboarăPe geam privesc dar nimic nou nu mai zărescE numai vântul ce vâjâie prin pom în crenguțeSau noua zăpadă ce liniștit și domol se așeazăLângă foc mă întorc, cu pisica în brate, ea toarceAmândouă ațipim și apoi liniștit și ușor adormimDintr-o dată, un sunet nou, puternic, prea aproapeAmândouă tresărim și buimăcite pe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/stella_reeves/canal [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
cenușii, mă duceam la naiba cu mama elicopterelor. Mă ținea de mână, îl strângeam cu teamă. Dar a meritat. Zona survolată înfățișa un peisaj divin. El îmi explica totul, îi făcea plăcere, eu nu auzeam decât timbrul vocii lui. Îmi vâjâiau urechile din cauza altitudinii. Tremuram de emoție, teama trecuse atât timp cât el îmi ținea degetele în palma lui caldă. Locul ales era peste așteptările oricui.O mini-cascadă, împrejmuită de stânci și vegetație bogată. Arăta ca o mică junglă departe de lumea reală
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1355578119.html [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un paracetamol, poate îți trece. - Asta-mi mai trebuia acum, să-mi stric sfârșitul de vacanță, făcu ea pe femeia supărată căreia ceva nu i-a ieșit cum și-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396625939.html [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Avea un plan de rezervă la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396625939.html [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
despre ceaiul de mentă, m-a dat pe spate, mai ceva ca un vin de clasă: dulceag, înmiresmat, îmbogățit cu mirodenii, mi-a lăsat în gură un amestec de arome, exotice, familiare și copleșitoare totodată, încât aproape simțeam că-mi vâjâie capul. Afară se așternuse brusc întunericul și se făcuse rece. În douăzeci de minute, din cerul împurpurat de asfințit se răspândise o boare care răcorea întinderea fără fir de iarbă și fără tufișuri, apoi bezna se-nstăpânise peste toate, chiar
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
sfârșitul liceului. Doamne! Așa tremura trupul acelei foste colege...Și tot așa se unduia, când încolăcindu-se pe trupul lui, când zvâcnind în refuzul atingerii. Ooo, murmură uluit, dansezi ca Irina...Tâmplele începură să i se zbată, urechile să-i vâjâie, se înroși... Nu cumva?.. Îmi amintești de... --Da! Eu sunt! șopti ea, mi-ai simțit trupul. 18-Iubire disperată Cu vocea sugrumată, reuși să șoptească: --Tu, Irina? --Taci! Să dansăm mai departe de separeu. Să nu mă-ntrerupi, că am multe
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1448298328.html [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o clădire pe timp de cutremur sau incendiu: trebuie s-o omor...trebuie...trebuie...cu ce? O strâng de gât...sau un cuțit de la...prostii...Ea
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1448616850.html [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
țineau vara, pe vremea bunicului, vacile și caii, acum scurmau câteva găini și lângă ele cucuriga un cocoș porumbac. În jur, strat gros de găinaț, ca și în pătul, sau în magazie. Acolo să usuce el plante medicinale? Bârr!..Îi vâjâiau urechile,iar pe ochi îi cădeau vălătuci de pâclă. Parcă era bezmetic. A intrat și în focărie, așa zisa bucătărie de vară. Căldări, oale și cratițe, aruncate alandala, împreună cu alte ustensile de bucătărie, sticle și borcane. Printre toate astea, două
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1432155701.html [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
mă privesc trei frunze mici, Eu le-adun cu grijă-n palmă și pe-ascuns mă joc cu ele, Le voi duce în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi va sufla-n ferestre, Vâjâind turbat de dorul nopților de vară pline, Ele îmi vor spune-n șoaptă a copacului poveste, Încercând cu al lor tremur jalea mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic, mă gonește pe cărare, Cu-al meu păr se joacă-n
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1479592097.html [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]