436 matches
-
bine cînd am sărit În picioare și am luat-o la fugă, iar bărbatul a Încercat să-mi dea una cu bastonul. Am auzit cum acesta s-a izbit de ciment, după care s-a Înălțat iar În aer, a vîjÎit și mi-a aterizat cu putere pe spate, exact cînd ajunsesem la marginea ierbii, și cineva a strigat „Nu-l omorîți”. Am intrat În șirul de tufișuri și am fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am aruncat sabia, în zbor a mai spintecat 14 maimuțoi de-ăia și s-a oprit drept în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă cînd nu ieși în stradă, în dreptul unui felinar. Balbo și suita plecaseră pe neașteptate, în vreme ce ei stăteau în fața ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
câte una, și-au luat locul în șirul lung ce s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade, noaptea crește, vântul vâjâie printre tulpinile copacilor, iar pădurea are în răstimpuri înfiorări rare și ciudate. Peste câteva săptămâni vor începe să cadă primii fulgi de nea pe cate atâția copii îi așteptă nerăbdători. În curând, toamna cea bogată va face loc anotimpului alb
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
magice anunțau odinioară care dintre strămoși a trecut în care dintre cei șapte mari pești ai viselor, însă acum se crede că acestea sunt trunchiate sau pierdute. Din fericire, această practică deviantă și macabră nu mai există. În timp ce mintea îmi vâjâia, mâinile mele întoarseră cartea despre pești a lui Helstrom și o așezară deoparte, cu paginile despre Ludovician în jos. Am întins mâna spre cutia de pantofi și am scos ultimul obiect înfășurat. Și acesta era o carte, mai mică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cale, nu două". Dogmatismul kominternist nu se vindecă lesne. "Gata cu soldățelul Tiorkin", nu l-a mai răbdat, pe cale de consecință, Carp, după ce Stalin a fost scos din mausoleu (1961, vă rog!), iar Mișa Novikov încetase să mai personifice buzduganul vîjîind, aruncat de Traian Șelmaru spre provincie. Și ce bine-și începuse urcușul Mistrie! De răsfățat îl răsfăța Aronsohn, șef secție-critică, dar și cenzorul șef, Bluthal, Horovitz, Lesner, pe-aici, nu-mi aduc aminte cum îl chema. Mai mult, Vova era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja gând rău. Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
săpasem pe hârtia zilelor fiecare literă, cifrele anilor, altcineva mi le aduna pe ABAC, fiecare bilă avea esența amprentată de mine, eu îi dădusem formă și culoare, chiar dacă pe sârme majoritatea erau negre. Moșule, strigau ielele goale, înnebunitor de frumoase, vâjâind în jurul obeliscului de inox, ca vântul prin frunzișul lanurilor de porumb, tu abia te naști, abia te naști, totul începe cu sfârșitul. Atunci e bine, îmi spuneam. Și continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce greața, să faci și tu ce făceau ei. Nu puteai să te lași mai prejos, Părințele, pentru ei revoluția se terminase de mult, de-abia i-am scos în stradă în ziua cu pricina, era timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de Îndată ce tata mi-a dat drumul după explicații. Mă chemase de la joacă și mă amenințase că am s-o pățesc, dacă nu stau nemișcat lîngă aparatul de radio cu ochișor verde și cu acumulator negru. Ceva foșnea dinăuntru puternic, sîsÎia, vîjÎia. Am aflat atunci că Gagarin se suise În cosmos, am priceput repede cam ce poate fi cosmosul, și că ne vorbea nouă de acolo În limba rusă, o limbă pe care am s-o Învăț și eu cîndva ca să mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mult mai târziu, În fața unui ulcior de vin și cu mine ca unic martor, căpitanul avea să recunoască abia zâmbind că În momentul acela trebuise să-și vâre degetele mari În centură ca să nu-i tremure mâinile. Și că Îi vâjâia capul ca În scrâncioburile alea mari de prin iarmaroace. Marchizul de Buckingham, asta o știa toată lumea În Spania, era tânărul favorit al regelui Iacob I al Angliei: crema nobilimii engleze, cavaler faimos și curtean elegant, adorat de doamne, destinat celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gonească norii care acopereau fața lunii, ca să-mi Îngăduie să văd mai bine. Dar una gândește cârciumarul și alta bețivul; probabil că Făcătorul nostru avea cu totul alte treburi, fiindcă norii au rămas la locul lor. A Început să-mi vâjâie capul; nu mai știam ce să fac. Astfel Încât am lăsat să-mi cadă capa de pe umeri și m-am ridicat În picioare, cercând să Înțeleg mai bine ce urma să se Întâmple. Și chiar atunci apăru În bătătura largă din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de armă Îl descumpănise la fel de mult ca pe ceilalți și În primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a repezit afară. Dinspre miazănoapte se auzeau. Probabil că vânătorii târgului, scăpați de grija lupilor albi, porniseră după iepuri. Sau se iviseră - iar - vulpi. Donna Iulia a deslușit, parcă, un urlet, mai multe; alte împușcături le-au acoperit. Era vântul, vâjâia în acele pinilor. Tot vântul fusese, poate, și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ies din casă de șase zile. Scriu în continuare, știu că nu o să te superi. Mai ales că am o veste, într-adevăr, mare! Rebelul e pe ducă! Am reușit! Sunt epuizat. Capul. Capul! Nu mai aud bine, totul e vâjâit! Vâjjjjjjjjjj...jjj..∗ Compresele nu mai ajută la nimic. A, da, Rebelul! Și lui îi vâjâie! Precis că are și amețeli. Eu am. Dar sunt lucid. Mă verific mereu. Sunt mai lucid ca oricând. Joc șah singur și câștig de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Mai ales că am o veste, într-adevăr, mare! Rebelul e pe ducă! Am reușit! Sunt epuizat. Capul. Capul! Nu mai aud bine, totul e vâjâit! Vâjjjjjjjjjj...jjj..∗ Compresele nu mai ajută la nimic. A, da, Rebelul! Și lui îi vâjâie! Precis că are și amețeli. Eu am. Dar sunt lucid. Mă verific mereu. Sunt mai lucid ca oricând. Joc șah singur și câștig de fiecare dată, iar astăzi am spus pe de rost poezii pe care nu le-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pulsul, bate într-un ritm extraordinar, de abia prididesc cu număratul. Mă îngrijorează uneori lipsa aerului din încăpere - respir din ce în ce mai greu, însă îmi dau seama că suntem doi inși, iar holul nu este chiar atât de mare. Încetez. Iar îmi vâjâie capul. Vâjjjjjjjjjj... Îți scriu după moartea Rebelului. Nu mai are nici măcar puterea să capituleze. Mâine ...Cei câțiva medici care au fost solicitați să elucideze, sub aspect clinic, cele petrecute au presupus că ar fi vorba de o afecțiune nemaiîntâlnită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și tot despre tinerețea sufocată, cum este Drumul egal al fiecărei zile! Dar dacă temele grave ar impune romanele (și nu invers), n-am mai putea opera nici o distincție între prozatoarea Gabriela Adameșteanu și "prozatoarea" Ioana Nicolaie... "- Felul în care vâjâie vântul pe sub fereastra camerei mele mi-e foarte familiar. Ca și mirosul de găini fierte și jumulite. Doar senzația că sunt suspendată, ca o pasăre pe un fir electric, e ceva nou. Într-un oraș ca ăsta ești ca și
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
mai delicat începeau să vorbească după această primă lovitură, pentru care Pomenea le cerea scuze, prevenindu-i că asta era nimic față de ceea ce avea să urmeze. Hoții trecuți prin alte bătăi urlau cu un fel de voluptate, numai cînd auzeau vîjîind centironul. Claudiu a încercat să-l păcălească, simulînd că a leșinat de durere. Nu era primul. Pomenea i-a mai tras o curea, ceva mai ușor, de l-a făcut să ridice capul. Apoi l-a prevenit trist că o să
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
tranșeze un cap de porc. Din ladă se aud gemete și alte sunete ciudate. Iese Omul. Urmează un șir pașnic și inocent de întrebări și de răspunsuri: de ce nu dorm în pat și dorm în lada de cărbuni, de ce îți vîjîie urechile, de ce ești vînătă la ochi, de ce vrei să te lovesc în cap, de ce am cîntat și azi noapte imnul, de ce nu ducem gunoiul la tomberon, de ce am zbierat, de ce se trezesc copilașii în fiecare noapte, de ce plătim amendă de
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
un adăpost pentru cei însetați de dreptate, un refugiu al libertății, o criptă cu mesaje încifrate pentru spectatorul care o vizitează. Statistic vorbind, asemenea oameni sînt puțini. Dar cît valorează un individ?" Doamne, Dumnezeule! Cît valorează un individ? Urechile îmi vîjîie, întrebarea doare. Pe cine interesează „un individ"? Teatrul, creația înseamnă libertate în stare pură. Cui îi mai pasă de asta? Teatrul este una dintre formele fundamentale ale dialogului. Astăzi este dictatura monologului, dialogul este alungat din cetate. Cine mai merge
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pămîntului: „Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme“. Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai cînd scrie acest pasaj special al capitolului VIII
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest pasaj special al capitolului VIII
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]