554 matches
-
lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau amenințătoare, asemenea unor brațe , se chinuiau să scape de vâlvătaie: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii, având Înfățișări diafane, de o rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut în mijlocul vâlvătăilor, pierzând pălăria de feșter nouă, în foc, iar eu alegândumă cu arsuri superficiale, îmbâcsit de cenușă și fum. Partea cea mai supărătoare a fost că am făcut Paștele cu pălăria cea veche. În căzăturile „profesioniste” aș putea să-mi dau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
7. Pentru amândoi, dar mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc. Iozefina nu mai avea de-a dreptul, cuvinte. Nu mai putea vorbi. Nu se mai putea ridica de pe scaun. Obrajii i se îmbujoraseră rapid și o vâlvătaie parcă i se aprinse în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dragostea ei. Și, fiindcă marele ei atu nu era atât ceea ce ținea de partea afectivă, cât ceea ce ținea de partea cerebrală, iubirea noastră n-avea cum să fie, încă de când se înfiripase, un simplu foc de paie, adică o mare vâlvătaie, dar de scurtă durată și fără rost. Pentru că Relia nu avusese încă de la început acel ceva al iubirii adolescentine, pe care eu îl așteptam și de data aceasta, așa cum îl așteaptă copiii pe Moș Crăciun (orice ar fi, un bărbat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-a fost să fie așa. Repede te-ai dus atunci acasă, într-un galop chiar, unde stăteai în chirie, ai căutat toate scrisorile primite de la Vlad, te-ai dus repede în grădină și le-ai dat foc. Făcuseși o vâlvătaie mare de întrebau vecinii ieșiți să caște gura, dacă frigi sau nu slană. Voiai să pui și caietul acesta pe foc. Puseseși numai coperțile. Chiar așa. Un caiet, pentru că știai tu ce știai, se poate ascunde mult mai ușor dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unul pentru interpretare, celălalt pentru decor. O asemenea ascensiune nu putea să stârnească În rândul semenilor mișcători ai Unicului Stâlp decât o creștere de nivel a acelui combustibil secret pe baza căruia omenirea funcționează de milenii bune, care alimentează mereu vâlvătaia de la care Încep toate sfârșiturile de lume - invidia. Dacă un individ care nu deplasase niciodată o scamă reușise atât de multe În viață, vă imaginați frustrarea celor care, Încă de la primii pași, se dedicaseră eforturilor, studiului, muncii, acumulării de grade
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dom’ Șef, zice Gulie, noi o să ne întoarcem într-o clipită. Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți? mai apucă să le strige Roja cu sclipiri de piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți? mai apucă să le strige Roja cu sclipiri de piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej din chichineață izbind cu toată puterea ușa în urma sa. Închide ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe care Iehova i-a arătat-o lui Avraam, trezindu-l în toiul nopții, trăgîndu-l de mînecă înspre un loc anume, spune Gulie. — Mie nu mi-e frică, răspunde Tîrnăcop, stăpînindu-și un tremur al obrazului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
amorțească brațele. Dă-i drumul, ordonă Dendé, înșfăcînd actul de identitate din mîna lui Gulie, uite-așa pățesc mincinoșii și trădătorii, zice făcîndu-i vînt în direcția focului în mijlocul căruia se mai văd încă bucăți din cele două rame cuprinse de vîlvătăi, din clipa asta nu mai exiști, ești un nimeni, îl informează. O să înceapă să se certe pentru niște fleacuri, începe Roja să simtă tensiunea de parcă s-ar fi aflat chiar el în mijlocul disputei, o să le distragă pînă la urmă atenția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Povestea celor cinci munți sfinți Într-o perioadă de liniște, natura se dezlănțuie brusc. Cerul se ciocnește cu Pământul, apoi se formează o breșă uriașă pe cer. O bucată de cer se prăbușește, iar pământul se despică. Din crăpături țâșnesc vâlvătăi puternice care ard pădurile, iar puhoaie de apă înghit lanțurile muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au început să privească cu spaimă copacii în flăcări. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să se lase noaptea și să apară luna ca să ni se facă, în sfârșit, frică. Focul arată altfel în întuneric, capătă viață și-și bate joc de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camera mare, pe-un preș de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
absorbant, dormea pe unde apuca (mai ales pe pernele noastre), făcea pipi și caca la baie, la sifonul din pardoseală, se juca ca o zăludă, n-a ținut nasul pe sus (ca domnișorică de apartament) și s-a aruncat în vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla de tomberon (care, pentru ea, a umplut de sânge alți motani de tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers, creează un soi de dependență, așa că perioadele de acalmie care precedă pacea finală se înmulțesc și se lungesc, din excepții se transformă (încet, încet) în regulă. Între altele, e tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
va spune ea în direct. Exact ca o pâlnie. Blondina noastră, ascultându-l, nu râde. Nici măcar nu zâmbește. Așa că spilcuitul îi spune că a mai văzut talente de-astea, că o dată, într-o transmisiune de pe teren, o magazie ardea cu vâlvătăi în plan secundar, iar corespondenta își tot făcea de lucru cu părul pe lângă ureche, privind țintă în obiectivul camerei, care transmitea în direct, și a spus: “Puteți repeta întrebarea? Mi-a căzut IFU...”. Voia să zică UFI. Unitate de Feedback
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cea bogată și sonoră și-a făcut apariția, lumea a prins culoare și farmec. Totul s-a schimbat și a devenit o lume de legendă, în care răsună clinchetul tălăngilor prin enorma catedrală a pădurilor. Viața Toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice, deșteptând întreaga suflare din monotonia verii. Fantezia celei de-a treia fiice a Bătrânului An aduce cu ea splendoarea de colier negru a nopților, cu care Toamna se împodobește după ce lumina zilei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au acoperit cerul. Se înnopta. Pretutindeni stăpânea întunericul. În depărtare se auzeau tălăngile turmelor care se întorceau de pe înălțimi. Se apropia toamna bogată și sonoră. Cămașa vegetației alpine urma să se schimbe și muntele să se transforme într-o adevărată vâlvătaie de aur. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie în munți Seara! Pe cerul limpede și înstelat se zărește Luna. Luminându-mi la fereastră cu raze line, ea mă adormi; dar o stea venind la mine mă trezi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de legende, te simți liber ca pasărea, ori ca frunza mângâiată de vânt. Dar nu există tablou mai încântător ca apusul soarelui, văzut de la cabana Dochia. Copacii învăluiți în vâlvătaia de aur a soarelui par turnuri uriașe de catedrală, norii par să se adune ca într-o gardă de onoare a cerului. Încet, încet, se lasă o noapte neagră și rece și ici-colo se zărește lumina albă a unei stele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privea lumea de sus și în oglinzile căruia alunecau încet timpul și infinitul. Când am adormit, uriașele aripi ale fanteziei m-au purtat în căutarea acelei nopți minunate de început de iarnă. A doua zi dimineață, soarele strălucea într-o vâlvătaie de aur puțin deasupra vârfului muntelui. Adierea plăcută a dimineții aducea cu ea puternicele miresme de rășină și de iarbă verde. Am plecat mai departe, închizând în cartea amintirilor visul și povestirea ciobanului. Am trecut prin locuri minunate, pe lângă munți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care-l slujesc tresar din somn, veseli și plin de viață, sub calda binecuvântare a astrului păzitor. Pretutindeni în jur, peisajul zugrăvește în diferite polarități, înălțătoare piscuri albe de calcar sau ținuturi păduroase ce îmbracă dealurile în culori vii. În vâlvătaia de aur se înalță un amfiteatru de munți în care oceanul de verdeață al coniferelor domnește în acest ținut în care garda de onoare a cerului înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui, zugrăvește o armie întreagă pe întinsul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stau aici ca într-un templu, respectând cu sfințenie primitoarea lor gazdă și legile naturii aspre din această lume de legende și de miresme tari. Mai sus, enorma catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dormitează alene, iar turma de oi urcă sau coboară de pe munți, în clinchetul tălăngilor. Când toamna bogată și sonoră pune stăpânire pe aceste meleaguri, noaptea devine neagră și rece, iar culorile vii ale vegetației alpine se sting treptat, treptat, în vâlvătaia de aur a munților. În acest timp, garda de onoare a cerului se schimbă, o măreție luând locul altei măreții. Raluca Mocanu, clasa a VII-a C Ceahlăul Priveliștea munților moldovenești are un caracter anumit. Parcă-ar ar fi decor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
priveliști care mai de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut aceea a unui munte ce se înălța până la cer ca un enorm telescop și un nume mi-a rămas adânc întipărit în minte - Rarăul. Când vâlvătaia de aur începe să e stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă, noaptea neagră și rece se instalează încetîncet. Mii de licurici răsar din întunecimile codrului. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat. Pânzele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]