160 matches
-
făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Citește mai mult La noi în sat oamenii calculează timpul după anul în care s-o făcut poama: „Cînd te-ai luat cu Natalița?” întreabă țața Anica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Și s-o făcut vin valuri-valuri...Da' era și tare! Nu știu cum, o fi bătut soarele mai chiezîș, că s-o făcut mult și tare. Umblau femeile cu
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
mov. O! mi-am zis, dacă viața ar fi un covor de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează ca râsul îngerilor fericiți, printre
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
privindu-le cu atenție. Ele, ce vor fi în stare să facă? Soarele ajunsese demult în crucea cerului și era atât de cald, încât aerul părea că tremură în depărtare ca și cum văluri până atunci invizibile se legănau mișcate de un vânticel, care din păcate nu reușea să ajungă și peste umerii ei încinși. Zina își ridică palma dreaptă în dreptul ochilor, încercând să zărească soarele. Și atunci, în acea lumină strălucitoare, își văzu degetele, cum devenin aproape transparente și ușor colorate în
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
-mi făceau nimic. În vale am găsit-o pe Agneta făcându-și baie, era despuiată și se spăla pe cap, lua apă cu pumnul și și-o punea peste părul despletit. Era tot vară, frunzele copacilor foșneau, adiate de un vânticel cald, iarbă mare, pufoasă, plină de maci roșii sălbatici și de crăițe și de ochiul-boului, mirosea a parfum adus de vânt și-a porumb și dovleac copt...Eu m-am așezat pe iarbă, mi-am lepădat un flanel și l-
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
pentru noi și pentru ei, ca Dumnezeu să ne călăuzească pașii spre bine! Cu aceste gânduri părăsesc pădurea, Lacul Lynn din Raleigh. În fața mea, pe poteca maronie, trec veverițe. Se opresc, ridică cozile lor stufoase: „Punct - virgulă, punct - virgulă!”. Un vânticel începe să bată aruncând ace de pin din copaci și frunze maronii cu o geometrie fermecătoare. Gânduri de recunoștință mă însoțesc: Recunoștință datorez întâi țării în care m-am născut și am trăit cea mai mare parte din viață, recunoștință
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pulsare densă Moș Crăciun s-a moșnegit, de bunăseamă, Nu mai vine coborând voios din Cer, Dar nu mai uită să mai scrie telegramă Cu ceva zăpadă, vânticel și ger. Stă la foc lungit pe două canapele, Sacul plin cu sumedenii...amintiri, Filigran cu savuroasele cafele, Cochetând prin numeroase risipiri. Orologiul orele nu le mai bate, Iar trecutul încă nici nu a trecut. Nici nu mai adună, nici
PULSARE DENSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351211_a_352540]
-
2000, deci cu nouă ani în urmă ... Spațiul înalt de vreo 3-4 metri ai “borcanului” care este răsucit pe turnul aproape de vârf, cu o țesătură din fibre de sticlă și fier și cu geamuri groase care fac imposibilă pătrunderea vreunui vânticel mai tăios sau a curenților de aer, cu o răsucire de 36o de grade pentru “postul de observație”, zonă protejată de unde poți admira priveliștea așezării, nu a fost de natură să mă ferească de manifestările insidioase și păcătoase ale fricii
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
persoane care mă trăgeau de mânecă și-mi spuneau câtă supărare au pe cap și azi? Azi sunt numai eu cu îndurerări? Merg să caut o scară să agăț de la fuscelul de sus toate amărăciunile și când o bate vreun vânticel să se destrame toate. Odată împrăștiate vor muri încet încet și...oare, vor muri? Sau mai bine să le smulg pe nepregătite de acolo de unde sunt ele înțepenite și-odată aruncate în univers să fiu sigură că nu se vor
MOARA DE MĂCINAT TRISTEŢI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369908_a_371237]
-
poate găsi nici măcar în biserică...A fost înlocuită cu un alt produs, care are mare căutare azi: interesul.... Și astfel, din interes în interes, sau interes peste interes, clădim o construcție șubredă, din toate punctele de vedere, care la primul vânticel se va prăbuși... Pe care temelie să edificam ceva trainic? M-am întrebat de multe ori. Răspunsul nu poate fi decât unul: pe Dragostea lui Cristos care generează dragostea între oameni. Îl mai iubim noi oare pe Cristos? Poate, numai
DACĂ AR FI DE VÂNZARE... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354630_a_355959]
-
copiii și să stăm de vorbă, să mă plimb și, poate, să trec pe la rubedenii. Atâta doar că vremea s-a schimbat. În jurul orei la care era planificată plecarea, temperatura scăzuse, surprinzător de repede, cerul își pierduse limpezimea și un vânticel rece dădea de știre că nu-i de glumit cu toamna grăbită să-și intre în drepturi. Am trecut imediat la consultarea buletinelor meteo. Nu am crezut în valorile furnizate de internet. Erau prea alarmante. Am așteptat primele știri la
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
baltă. Îmi ascund ochii sub iarbă, Cu pământul mă-nfășor Și de voi renaște ,iară, Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri, Spirit neîncătușat, Fără formă ori culoare, De substanță dezbrăcat. Și-am să fiu o adiere, Vânticel uitat de timp, Râsul de pe gura ta-mi Va fi veșnic anotimp. Voi sculpta-n nisip destine, Oameni, vise și-o dorință, Le voi nărui în clipa Când voi crede-n neființă. Stinge-voi făclia vieții De se-nșiră dale
DESCĂTUŞARE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357809_a_359138]
-
răzbăteau până la ea, lovindu-i sufletul scăldat în lacrimă... -Doamne, nu ne pedepsi! Că doar la tine am fost! Erau Sfintele Paști și Anica își primenise cei doi copii și plecase la biserică pentru împărtășanie...Era cam frig afară; un vânticel rece intra obraznic prin hăinuțele noi și subțiri cu care îi gătise, ca în fiecare an...Gigel avea un fesuleț alb din ațică pe cap, croșetat de Anica.. Scâncea de frig și somn... Anica se întoarse de la spital fără Gigel
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ține, Doamne! Ține, Doamne, toamna lungă! Orișicum n-o să ajungă Până vara viitoare, Să ne răsfățăm la soare! Fie-o rază doar filtrată, Aducând a amintire, Cu recolta mult bogată Și un vânticel subțire! Ține, Doamne, toamna lungă! Frunza tremură în dungă; Râde toamna în buchete Dezinvolte și cochete. O să țină, o să țină! De nu, cine e de vină? O să stau și eu stingher Pe lângă calorifer! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Ține, Doamne! / George
ŢINE, DOAMNE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358929_a_360258]
-
să scoale în picioare când treci pe lângă ele, ca să-ți răspundă la bună zâua. * Peste izlaz se lăsase un strop de liniște. Erau numai ei și vitele. Păsările migratoare plecaseră și pe el, tânărul de atunci, îl luară gândurile. Un vânticel domol se porni, semn de avertizare că toamna se apropie. Frunzele fagului începură să foșnească trezindu-i în suflet cu zumzetul lor, poveștile despre Iele auzite în copilărie. - Nașă! ...când era flăcău, nașu’ Gheorghe poate a auzit și le-a
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
momentul la care au spus „da” pentru a fi primite în selectul club. Așadar, dacă ascultăm vocea establishment-ului împărtășim la unison spiritul pro Uniune. În același timp șuieră printre steagurile de la Bruxelles, mai vocal sau mai în surdină, un vânticel de naționalism. „Frumusețea” acestei dezbateri, încă decente și exploratorii, este că scepticii sunt de acord între ei (vă amintiți reacțiile de susținere pentru guvernul Tsipras venite anul trecut din Spania, Franța și Marea Britanie?). De parcă nu și-ar dori chiar o
Brexit-ul, intriga ce a schimbat simțitor scenariul poveștii europene. Chiar are Europa o oportunitate de creștere până în 2020? () [Corola-blog/BlogPost/338535_a_339864]
-
care dădea dovadă. Mai puțin Brigitté, care arunca distrată ocheade prelungi peisajului ce se vedea pe fereastră. Natura întreagă părea să fi pus stăpânire pe ea, aruncând-o printre frunzele copacilor din fața liceului, care dansau la fereastră sub adierea unui vânticel de sfârșit de martie. Simțea că a intrat într-o altă lume, unde este primită în sufletul vegetal și ocrotitor al plantelor. Era întocmai ca o Crăiasa a Primăverii ce plutea odată cu adierea vântului mângâietor, iar revenirea la timpul prezent
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
și libertate. Să ne rugăm și pentru ei! Dumnezeu să ne călăuzească pașii spre bine! Cu aceste gânduri părăsesc pădurea, Lacul Lynn din Raleigh. În fața mea, pe poteca maronie, trec veverițe. Se opresc, ridică cozile lor stufoase: „ Punct-virgulă, punct-virgulă !” Un vânticel începe să bată aruncând ace de pin din copaci și frunze maronii cu o geometri fermecătoare. Mulțumesc Ție Doamne! Mulțumesc semenilor mei! Referință Bibliografică: In asteptarea unei frumoase sarbatori / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 21, Anul I
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
-și oglindească chipul? Un lac liniștit ne oglindește imaginea așa cum apare ea. Om sau animal se sperie uneori de fantoma, chipul său, care se apare din senin pe apa liniștită. Cu atât mai mult dacă, datorită Zefirului sau alt domol vânticel apa este ondulată. Realitatea oglindită este dese ori dezvăluită, în aceste cazuri, aducând la suprafață ceea ce, în special omul, ascunde în fundul sufletului. Apa unduită poate dezvălui un chip hain sau de blândețea unui înger. O fi FIREA celui oglindit chiar
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
Dar trebuia să facem ceva, cu ultimele resurse trebuia să ne adunăm de pe jos, să urcăm câte un pic, iar acolo, la stână, aveam speranța să căpătăm ceva caș de oaie. Când am prins ceva înălțime, începu să adie un vânticel firav, care ne-a răcorit fețele. Începeam să vedem mai limpede poiana și pădurile din jur, deși încă le vedeam în culori sumbre. Parcă nici panta muntelui nu mai era chiar așa de mare. Da, intrasem în poiana din apropierea stânei
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
toamnă ziua, Tot ca-n luna lui Cuptor, Numai noaptea din pustiu a Dat răcoarea, vag fior Și vag zvon de dezvărare, De răceli și alergii În prelunga întomnare A perversei nostalgii. Măcar eu te am pe tine, Ca un vânticel duios Ce, de cald și dor, îmi ține Și de dulcele miros. Măcar știu că plăpumioară Îmi va fi sulfetu-ți drag, Că-mi vei da din inimioară Sărutări încă din prag Și-mi va fi perină sânu-ți Și culcușul pântecu-ți
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
Acasă > Impact > Scrieri > SĂRUTUL DIN VIS Autor: Mirela Penu Publicat în: Ediția nr. 1340 din 01 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Un vînticel cald se desfată în voie printre frunzele proaspete iar lumină după-amiezii îmbrățișa pămîntul.O buburuza adormita pe un fir de iarbă tresării speriată .... Anton intra cu inima strînsă pe poarta mică ce dă spre casă veche a bâtrînului.Un gard
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
zis, dacă viața ar fi un covor de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate în semn de rugăciune... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează precum râsul îngerilor fericiți printre
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
apa minerală. Ridică paharul, îl îndreptă în dreptul ochilor privind cum fierb bulele de oxigen în el și-l dădu repede peste cap, ridicându-se de la masă, însoțind-o pe Adriana. Ieșiră pe terasa din fața casei. Fură întâmpinați de adierea unui vânticel ce se juca zglobiu printre frunzele copacilor plin cu fructe, ca un năstrușnic de copil, pus pe șotii. Fluturi albi, brodați pe aripi cu franjuri negre, se alergau printre petalele florilor cultivate pe ambele părți ale scării din beton. Culegeau
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]