120 matches
-
după aur” croit mai târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
Prin miile de prelungiri răzlețe, Ce nu le poate detecta retina. Cu cât mai mult te-nalți, cu-atât coboară Și fii precum copacul, cu măsură, Și orice pas în sus și-n jos măsoară, Și cum e viața o vântoasă dură, Și-o adiere mică te doboară Dacă te lași împins de vreo bravură... (vor urma serii a câte cinci sonete) Referință Bibliografică: LEGILE ZAMOLXIENE ÎN 45 DE SONETE - prima serie / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276
PRIMA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342793_a_344122]
-
cu cetină circulară pe rămurică) care crește, cu rădăcini superficiale în zone stâncoase, singura care, întotdeauna, a fost exploatată în ras, adică toți copacii din zonă. Dacă s-ar face răriri ca la celelalte specii pădurea ar cade la prima vântoasă. Copacii se doboară prin smulgerea rădăcinilor unul de câtre altul cum cad piesele de domino. Se respectă și la această specie posibilitatea anuală (înțelegeți la trecut căci azi se fură) dar pentru păduri întregi. Bineînțeles că pădurea doborâtă trebuie replantată
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
au fost infestați și urlă pe străzi pentru cine știe care partid care-i cumpără votul. Este adevărat că altfel ar șoma, căci în afara hoților de profesie miliardar nimeni nu mai exploatează în adevăratul sens al cuvântului pădurea. Este bine? Seceta și vântoasele ne bântuie tot mai des. O fi supărarea lui Dumnezeu? Si astăzi mai sunt încă mulți care gustă viața grea pe care o trăiesc muncind. Ei se bucură de rezultatul muncii, de mulțumirea sufletească a operei lăsată în urmă, chiar dacă
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
naibii, un băiat spilcuit șI frumos, se deschisese așa ca un bujor și toate fetele din sat mureau după el și el nici că le băga în seamă. Și într-o zi, spre primăvară, o primăvară turbată cu flori și vântoase și ape mari și ploi, venită ca un rai pe pământ, Norocel plecă și el pe câmp să-și vadă recoltele. Și boierul ce zice: -Ia, Noroace, tată, trăsura de la conac, pune caii la ham că vrea șI cea copilă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
pe strămoșeasca glie, Un petic de uitare, o grea sinusoidă De-ntoarcere în vremuri l-a ta copilărie. La casa părintească, imaginea te-apasă, Cu-acele ziduri strâmbe ce stau a prăbuși. Ce-așteaptă parcă-n chinuri să vină o vântoasă, Să-i curme agonia, să poat- a se sfârși. Erai pierdută-n gânduri, de-acest așezământ, Pe drumu-ngust de țară, spre micul țintirim. Și crucea de rușine intrase în pământ, Ascunsă-n buruiene să n-o descoperim. Ai plâns la
ACASĂ... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381067_a_382396]
-
pe strămoșeasca glie, Un petic de uitare, o grea sinusoidă De-ntoarcere în vremuri l-a ta copilărie. La casa părintească, imaginea te-apasă, Cu-acele ziduri strâmbe ce stau a prăbuși. Ce-așteaptă parcă-n chinuri să vină o vântoasă, Să-i curme agonia, să poat- a se sfârși. Erai pierdută-n gânduri, de-acest așezământ, Pe drumu-ngust de țară, spre micul țintirim. Și crucea de rușine intrase în pământ, Ascunsă-n buruiene să n-o descoperim. Ai plâns la
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
depărtare pe strămoșeasca glie,Un petic de uitare, o grea sinusoidăDe-ntoarcere în vremuri l-a ta copilărie.La casa părintească, imaginea te-apasă,Cu-acele ziduri strâmbe ce stau a prăbuși.Ce-așteaptă parcă-n chinuri să vină o vântoasă,Să-i curme agonia, să poat- a se sfârși.Erai pierdută-n gânduri, de-acest așezământ,Pe drumu-ngust de țară, spre micul țintirim.Și crucea de rușine intrase în pământ,Ascunsă-n buruiene să n-o descoperim.Ai plâns la
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
rănit cu străluciri de stele.”/ „Iubirea mi se scurse-n fâșii de vise rupte:” - (Nimic despre dragoste). Ilustrarea relației om-natură prin atribuirea unor calități omenești fenomenelor din natură, animalelor sau lucrurilor, este rezolvată de către autor cu plăcută și inspirată îndemânare: „Vântoasele-și încep baletul, / Pe gânduri a rămas poetul, / singur-cuc. Coboară liniștea-n zăvoi, / Cețuri prin văi se-abat ‒ puhoi, / Rămân copaci pustii și goi, „Iubire de toamnă „M-am înțeles cu ploaia să-ți cânte la fereastră,”/.../ „Se-ntoarse supărată
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
în unele privințe ca să-și asigure cele trei mandate, iar politic nu-l întreceau mulți în dialectica, doar omul se schimbă când scăpa de sub vremuri. Pe mulți ne-a făcut scăpați. L-a urmat academicianul Ștefan Păscu două mandate. Dar vântoasa aceea adusă de tezele din Iulie a fost mai grea că toate încercările pentru mine. Doar că mă știau puțin și eram printr-un colț de catedră lector, am scăpat. Îmi prefațase și o carte. În facultate cât am fost
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
teme de nimeni și de nimic?! replicaseră părinții, singurii care știau că nu-l răsfățaseră nicicând. Ceea ce observaseră toți erau scurtele popasuri făcute de copil în fața unui tablou din camera lui - un peisaj ilustrând un adânc de pădure bântuită de vântoasă. Întreba mereu de ce se vedea acolo în negrul verde un pui de vulpe. Și când i se explicase cum că, nefiind ascultător, se rătăcise, două lacrimi i se uniseră sub bărbie de mila vulpanului astfel pedepsit. Efectul avea să fie
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
pădure cu piciorul. Sporul casei-l sporește Cu ofrande -' nmulțește Sănătate...și colaci Se-'mpart pentru săraci. Pe obrazul nopții stele, Cântă cocoșul la ele, Și cu apă să se spele Pistruii ce ies din piele. In patru colțuri și vântoase Nucile cad viermănoase Sub a cerului cunună In această zi și tună. Haita lupilor nebună! Care urlă și la Lună Și atacă și mioare Se vor-mblânzi, azi, oare? Când se mijește răsăritul În fiecare zi de post Dorințele și
SÂNPETRU... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376436_a_377765]
-
Emma, Orăștie, 2015)... XXIII. VINE IARNA!, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, ... Citește mai mult Zâna iernii-nnegurată,În cojoace îmbrăcată,Bate cu putere mare,La ale țării hotare.Vine val-vârtej, colțată,Gerul mare și-l aratăși vântoase furioase,Ce ne țin pe toți în case.Vântul când se potolește,Ca în basme fulguiește,Un covor alb și pufosSe așterne lin pe jos.Și cu toții, fericiți,Afară ieșim grăbiți,Strângem bulgări mari de nea,Ridicăm un om din
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
pădure cu piciorul. Sporul casei-l sporește Cu ofrande -' nmulțește Sănătate...și colaci Se-'mpart pentru săraci. Pe obrazul nopții stele, Cântă cocoșul la ele, Și cu apă să se spele Pistruii ce ies din piele. In patru colțuri și vântoase Nucile cad viermănoase Sub a cerului cunună In această zi și tună. Haita lupilor nebună! Care urlă și la Lună Citește mai mult Ține în mână un sceptru'Este ziua lui SânpetruDeschide cămări cereștiși -animalele hrănești.I s-a-ncredințat și RaiulSpune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Sunt doar himere?! Par aievea?! Câte înaripate n-am întors dinspre încremenire?! Succesiv, mi se perindă pe dinainte o diaporamă: intervențiile mele. -Sosesc! Nu muri! Te-ajut! Glasu-mi prevestește ajungerea. Mă simt impulsionat. Digul e pudrat cu nisip de-o vântoasă ce-mi acompaniază decizia. Biruiesc tumulul de piloni. Pe mineee! Pe mine mă răzbun! E vindicativă călătoria decisă! Certat cu El dintr-o absurdă nepricepere... Nedibuit turnul în care scânteia să lumineze detașarea... Alienare. Sfârșit de neîmpliniri. Tabloul anulează cu
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
Sfârșit de neîmpliniri. Alienare. Nedibuit turnul în care scânteia să lumineze detașarea... Certat cu El dintr-o absurdă nepricepere... E vindicativă călătoria decisă! Pe mine mă răzbun! Pe mineee! Biruiesc tumulul de piloni. Digul e pudrat cu nisip de-o vântoasă ce-mi acompaniază decizia. Mă simt impulsionat. Glasu-mi prevestește ajungerea. -Sosesc! Nu muri! Te-ajut! Succesiv, mi se perindă pe dinainte o diaporamă: intervențiile mele. Câte înaripate n-am întors dinspre încremenire?! Par aievea?! Sunt doar himere?! Poftim, acum chiar
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
se integrează marii "familii" de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele populare ale românilor, sub numele de "iele" (din thr.-dc. elle sau preindoeur. ellai), din care fac parte zânele (zână), din lat. Diana, sânzienele (sânziana), vântoasele (vânt), lat. ventus, frumoasele (frumos)-lat. formosus, măestrele (măestru) -lat. magister. Bogăția patrimoniului cultural romanic și rezistența sa în fața celui slav se observă și din influența exercitată de latină asupra slavei, elementele de origine latină din limbile slave referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cel care își asigura discipolii că îi poate învăța cum să oprească sau să declanșeze pe cale magică furtunile și ploile în beneficiul oamenilor. Așa rezultă din următorul fragment de poem, atribuit lui însuși : Astfel, tu vei opri violența neobosită A vântoaselor ce se aruncă peste ogoare Și cu suflarea lor distrug câmpii cultivate, Dacă vei voi, din contră, s-aduci bune vânturi Vei crea pentru oameni seceta binevenită Din sumbra ploaie, iar din seceta verii isca-vei Ploi ca torenți ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vacilor, spunând : „Până a strânge tot macu’ să nu poată intra strigoaia la vaci în grajd” (150). Practici similare sunt atestate la țăranii din Bucovina (12, p. 77). Strigoaicelor, zic țăranii, „le place macul” (162, p. 186). Pentru ca spiritele rele, vântoasele/frumoasele (în Moldova) și halele (în Banat), să nu ia mana vacilor și vlaga pruncilor, țăranii își protejează animalele și copiii cu pelin (Artemisia absinthium) și odolean (Valeriana officinalis). Dacă n-ar fi pelin și odolean - se crede în Moldova
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1953), Mitruț al Joldii (I-II, 1953-1954), Vijelie-n sus pe Jii (1954), Zile învolburate (1954), Marșul miresei (1955), Romanțe de dragoste (1957), Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962), Dosarul lui Ion Măruntu (1962), Vântoasa (1964), el probează indiscutabile calități de povestitor. Ciuma lui Caragea, invaziile osmanlâilor, bătăliile grozave, lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
București, 1953-1954; Vijelie-n sus pe Jii, București, 1954; Zile învolburate, București, 1954; Marșul miresei, București, 1955; Romanțe de dragoste, București, 1957; Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș, București, 1960; Agurida, București, 1962; Dosarul lui Ion Măruntu, București, 1962; Vântoasa, București, 1964. Traduceri: N.V. Gogol, Taras Bulba, pref. Cezar Petrescu, București, 1952; G. Bașirov, Onoarea, pref. trad., București, 1952 (în colaborare cu N. Cerna). Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 344-346; Silvian Iosifescu, „Moșia oamenilor slobozi”, CNT, 1951, 23; Al. Săndulescu
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
dezvăluie oarecum lumi noi, necunoscute sau puțin abordate până atunci. Vocația sa pare să fi fost aceea de a deschide pârtii noi, de a se avânta în terenuri nedesțelenite pentru a smulge necunoscututlui atâtea taine... OVIDIU BÂRLEA SCRIERI: Ielele, Dânsele, Vântoasele, Frumoasele, Șoimanele, Măiestrele, Milostivele, Zânele, București, 1886; Încercare asupra semasiologiei limbii române, pref. B. P. Hasdeu, București, 1887; ed. îngr. și introd. Livia Vasiluță, Timișoara, 1999; Ioan Eliad Rădulescu ca gramatic și filolog, București, 1892; O istorie a literaturii române
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
intră în odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]