125 matches
-
diliu (dilie), drenă, eu, fărșerotă, făzăniță, fricativă, geacă, geminată, guturală, hopa mitică, împielițatul, învățat, labie, mătănii, măturelele, meglenoromâncă, păstăioasă, planetară, plecat, posesie, probațiune, pufulete, răposat, sălățică, sărățea, semigreu sictir, sit, socată, sonor, stagiatură, străromână, tâlv, transcripțiune, transformaționalism, șorecie, țăndărică, țeapă, vântoase, vindereu/vinderel, zece, zeci, zis ș.a.; unele dintre aceste substantive neincluse inventar sunt populare sau regionale (arăpilă, grivă, molan, rișcă, talion ș.a.); de asemenea, nu am inclus substantivele derivate de la toponime românești, deoarece am considerat că nu sunt recente (albaiulian
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
și de reîntregire a neamului românesc, au angrenat segmente largi de populație. Trebuie să punctăm și faptul că războaiele fiind purtate între bărbați, zestrea maternă nu a cunoscut nici măcar o adiere plăpândă și chiar avea să atenueze din tăria acestor vântoase. Cuceritorii teritoriilor noastre și-au luat, cel mai probabil, soții dintre femeile învinșilor și, mai ales, ale localnicilor. Așa s-au amestecat până aproape de contopire în vasta masă compusă din aceste ființe docile. Sfânta simplitate țărănească Nimic nu putuse a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
atrage câte un turist ocazional; dar detest să instalez o placardă pe care să scrie „Proprietate privată“. Această micuță pajiște este unica fâșie de iarbă pe care o posed, în afară de un petec mărunt, chiar în spatele casei. Iarba, frământată desigur de vântoasele mării, este foarte scundă, iar firele se răsucesc într-un fel de mici preșuri circulare, țepoase ca niște cactuși. În jurul temeliei turnului, crește valeriană roză și albă, precum și un soi de cimbru cu floricele purpurii, care se amestecă prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i însă înzestrarea romantică, puterea imaginației, timbrul patetic și încercând în cadru eroic sau legendar jocul rolurilor, el ajunge nu o dată la teatralism (Regina ostrogoților, El Zorab). Structura clasicismului său popular se valorifică în baladele cu subiect autohton Crăiasa zânelor, Vântoasele, Pe plaiul muntelui și, mai ales, în Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului, embleme, ambele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
seama numai când urci muntele ”pas cu pas, treaptă cu treaptă”: „Lași regiunea brazilor și a smeurei; te ridici până unde cresc afinele, și, mai sus, până la jepi. Acolo începe să se simtă între stânci adierea cea fără hodină...”, adică vântoasele care învăluie mereu creștetul muntelui. Pe Muntele Coziace se înalță cu creștetul zimțat pe stânga Oltului, în apropierea stațiunii Călimănești-Căciulatapovârnișul sudic, bine însorit a favorizat urcarea unor specii de stejar, îndeosebi gorun, până la 1200 de metri altitudine, iar prin poieni
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
prezență impusă în V. este tânărul publicist ardelean Ion Gorun, care își va lega ulterior numele de publicațiile sămănătoriste, ca și Constanța Hodoș, Vasile Pop, C. Sandu-Aldea. Lui Duiliu Zamfirescu îi apare idila Culcate-s romanițe, iar lui Coșbuc poeziile Vântoasele și Ispita, se tipăresc versuri postume ale lui Ion Păun-Picio. Exceptând un lung și monoton studiu al lui Ion Gorun despre Grigore Alexandrescu, preocupările de istorie literară și de critică sunt ca și inexistente. Al. Vlahuță și-a dat seama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
mai plouă în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de egal așezat era cartonul pe suprafața asterelii, în timp ce șipcile înguste și lungi îl fixau temeinic de grinzi cu ajutorul cuielor împotriva vântoaselor, a crivățului ori a ploii. Oare cum am putea procura și noi asemenea material? De unde? Cu ce bani? Ah, ce frică ne era de ploaie! De regulă, după ce se oprea ploaia afară, începea alta în pod, sub acoperiș. Modalitatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ultimele tale fotografii, în acest cadru, peste tot, Tu. În inima mea vie și sângerândă: Tu. Plecam către tine, în acea zi, și te-am avut. [...] M. c. p. 17 noiembrie [1949], joi [...] M-am întors acasă, împinsă de o vântoasă care a smuls afișele de teatru și ziarele de pe stâlpi. Cu Ina de o parte, Lila de cealaltă, pe deasupra mai având și bastonul, încercam să mă țin pe trotuar, dar, precum o frunză uscată, mă răsuceam, zburam de la un capăt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la nuntă”, insistă Gința. Peste noapte i s-a făcut alt costum, din tergal. Mereu slabă, uscățivă, mama a fost totuși o femeie rezistentă. N-a zăcut nici măcar o singură zi. Nu-i plăcea să bolească. Era grăbită ca o vîntoasă ori ca o flacără într un lan. Nu o dată se mira cum pot unele (între care și Zoița, altă vecină de-a noastră) „să se corcolească”. În privința sănătății, tata a cedat primul. De cînd s-a îmbolnăvit, în urmă cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și măntorc minten cu cheia». Ce-i drept n-a plecat chiar în clipa aceea, mai întâi l-a ajutat pe proaspătul mire să degajeze ușa cabanei în care nu era chip să intri fără cheie, de zăpada pe care vântoasele o aduseseră până aici. Au cărat împreună multe brațe de lemne, să fie din belșug, în fața cabanei din cele se aflau depozitate chiar într-o latură a acesteia, au întețit un foc din lemn de jnepeni oblu pe prispa cabanei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vorba între noi o zi de luni trebuie consumată cât mai repede, fraților, tocmai pentru a face loc zilei de marți, așa că a fost o idee excelentă preumblarea prin magazine, iar cortul acesta care rezistă asediului și dă cu tifla vântoasei lihnite mă aștepta tocmai pe mine, frumos ambalat în săculețul său, tăcut, dornic de drumeții, ca un copil ținut prea mult în casă și care nu așteaptă decât deschiderea izbăvitoare a ușii pentru a plonja cu bucurie nedisimulată în tot
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
drept în fața mea, stătea o fată palidă cu fața ca marmura cea vânătă... ea-mi zâmbi trist și-mi făcu cu mâna... Era Poesis... Poesis! strigai eu... și deschisei ochii. Focul nu era încă potolit... fereastra însă deschisă, și o vântoasă sufla cumplit pin el. Gândeam c-o fi deschis - o vântul si mă dusei s-o reînchid. Când mă-ntorc însă... văd Corpul... s-ar fi însănătoșat curând, însă ceea ce era bolnav în mine, nebun de bolnav, era inima mea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai era necesar. Le ajungea să știe că Îi conducea. Între timp, Începuse o ploaie torențială, ca un potop de sulițe lucitoare. Stropii de ploaie erau destul de mari cât să lovească, până la durere obrajii și nasurile oamenilor. O Însoțea o vântoasă care smulgea frunzele, astfel Încât abia mai știau ce anume Îi izbea peste fețe. Deodată, un trăsnet mai-mai că despică muntele În două. O clipă, cerul și pământul avură o singură culoare - alb-fumuriu În aversă. Când ploaia slăbi, cascade și torente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lor Însângerate Îl Înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat În mijloc, porniră În direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
terminat, reușiseră să-și așeze păturile unul lîngă celălalt. Acesta fusese al doilea noroc - nu că se așezaseră unul lîngă altul în adăpost, ci că brigada lor primise pături. Un noroc de care au devenit conștienți abia prin noiembrie, cînd vîntoasele și ploile reci ce anunțau iarna începuseră să-i chinuie pe alți deținuți, care dormeau în continuare pe pămîntul gol, protejați doar de acoperiș și de pereții subțiri, în adăposturi cărora încă nu li se fixaseră geamuri. E adevărat, nici
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
preluați de la Jung sau alți pasionați de alchimie) a ajuns în ultimii douăzeci de ani la tiraje amețitoare. Împărtășirea înțelepciunilor elementare (precum „descoperirea Marii Opere nu e misiunea câtorva aleși, ci a tuturor ființelor de pe Pământ”, „Dunele se schimbă sub vântoase, dar pustia rămâne aceeași” sau „Când vrei ceva cu adevărat, tot universul se va pune în mișcare spre a te ajuta să atingi ce-ți dorești” - Alchimistul; „Totul se leagă și are sens. Deși acest sens rămâne de cele mai multe ori
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
alerge cît îi place ursirea de prăpăd! încrîncenarea firii eu știu că-i trecătoare și contemplînd ninsoarea aievea parcă văd prin sită cum se cerne făina viitoare. C-așa-i omătul pururi, ori cade-ncetinel, ori hohotește amplu în leagăn de vîntoase. E și făina dulce, și lamă de oțel în care se retează dorințe dușmănoase. Parodia, în fine, după Maiakovski obligă fanfara tumultuosului poet să celebreze un eveniment derizoriu - cumpărarea unui bec electric: De dorul luminii cu sufletul plin pășesc prin
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
-n țara pierzaniei Ochiul lui, ce-mi încânta inima - și-a pierdut strălucirea Glasul lui ce-mi încânta inima - l-a năpădit muțenia. în lăcașul desfătării lui - acum stau câinii. Pe moșia stăpânului meu - coboară corbii. în fluierul lui - șuieră vântoasa. Câinii stăpânului meu - umplu furtuna cu urlete" Note introductive bine concepute oferă cititorului informațiile necesare înțelegerii textelor antologiei. Traducerea, respectând spiritul originalului, este realizată într-o frumoasă limbă românească. De-ar fi să-i facem o imputare autorului, am remarca
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
de puț, cîte o casă, cîte un turn de biserică, năluciri neastîmpărate cufundate acum în apă, întoarse apoi cu susul în jos și aruncate iar în aer, după cum se schimbă vîntul și după cum se mută ochiul. Din cînd în cînd vîntoasele se dau vîrtej, adună paie și frunze și praf, le ridică volbură naltă în aer. Apoi o nevăstuică își iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
seara până dimineața la opt. Sau poate fusese un cutremur? Primele mari cutremure se simțiseră și aici, afară. Se uită prudent în jur. Daffy ședea la birou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În mijlocul curții, cei trei luptau cu vântoasele. Pesemne n-a fost cutremur. Pesemne o fi fost altceva. Talentul e a ști să alegi. El avea o experiență de douăzeci și cinci de ani în alegerea potrivită. O vorbă - și Daffy i-ar fi negat prezența. Deschise ușa, întinse mâna
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
și neputință fac dragoste? Un lucru este cert, prostituata nu dorește banii celor doi amanți culpabili, miza ei se află în altă parte, și din nou seducția oferă cheia deschiderii inițiatice, ana pputând fi asimilată unui genius loci, Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor cum sunt numite în folclorul românesc spiritele pădurii în care dispare de fiecare dată pentru a se reîntoarce la cuplul dezorientat. Regizorul lasă suficient loc pentru o astfel de interpretare, fără a o condiționa de planul social. Fără a anula
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
lumini, lumini! Ies cu toții în afară de Hamlet și Horațio.) Traducere de Violeta Popa și George Volceanov SONETE XVIII ShaRI compare thee... Cu ce să te compar, c-o zi de vară? Ești mai încântător și ești mai blând: Bobocii-n mai, vântoasele-i doboară Și-ncheie-arenda vara prea curând: Când prea fierbinte ochiu-aprins în cer e, Când chipul lui de aur mai pălește, Și frumusețea când și când mai piere, După noroc, cum firea rostuiește: Dar vara ta eternă n-o s-apună, Nici
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
în sufletul meu/ bătut de alean și de umbre cuprins..." (Un dor fără sațiu). O pîlnie de ciclon, urcînd la cer cu toată mizeria nevoinței, zbătîndu-se să scape și luîndu-și, totuși, biata forță din ea, e acest suflet jucat de vîntoase: "Dincolo de morți, departe de vii,/ prin câte veacuri, hai?,/ arătare noptoasă, ruptă din rai,/ ai trecut pân' să vii?" (Cerb). Suflet care, neștiind a muri, nu se-nvață cu viața. Se sfarmă, deci, neputincios de una sau de alta, în
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
trăiască pe nici una, le anunță, totuși, pe toate. Corespondențe, a la Baudelaire, s-ar putea numi, pe altă parte a poeziei, această incantație către dezastre. Corespondențe ca între semne rele, ca între coșmaruri și încă mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de întuneric zdrențuit din ilustrațiile Marcelei Cordescu, schițe de basm fără acțiune, în care șuieră golul, instantanee de țară părăsită, "peisajele stranii ale dragostei nostalgice și exasperate". Superstițioșii, și nu numai ei, știu cît pot fi de neliniștitoare
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]