93 matches
-
în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios le învelea; La primăvară porni-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzoleau fără de ținte, Cele cu miez se-ndreptau spre pământ. Fata - Morgana Știu că mă îndrept spre zarea în care nu poți să fii niciodată. Și totuși doar pentru tine încă mai merg; poate până când va fi prea târziu să mă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scării monumentale de la San Felipe, sacagiii și vânzătorii de limonadă Își strigau băuturile, se vindeau pateuri, cornulețe și borcănașe cu pomezi, se instalau la gura calului niște birturi ambulante În care cu câțiva gologani Îți potoleai foamea, cerșeau sărăntocii, se vânzoleau servitoarele, pajii și scutierii, se vânturau tot soiul de bârfe și de scorneli fabuloase, se disecau În grup Întâmplările și zvonurile de la Palat și erau lăudate aspectul și Îndrăzneala cavalerească a tânărului prinț, comentându-se, În special de către femei, eleganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înainte de a muri, așa că-mi înfig mereu ciocul în ficatul meu putred și-l excretez. Dar crește la loc. în mine, creația face puroi. în prezent, te excretez pe tine și lumea din care faci parte. Aceste ștergătoare de cur - vînzoli hîrtiile de pe pat - fac parte din proces. — Nu sînt un om religios, spuse Lanark, dar nu-mi place că amesteci religia cu excrementele. Azi-noapte am văzut o parte din persoana la care te referi și nu era deloc rea. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fereastră. Deschizând canatul, îl invită pe oaspete să se apropie și îi prezentă, în lumina neutră și curată a primelor ceasuri ale dimineții, spectacolul pieței de dedesubt, unde printre înjghebările de corturi pe care Sebastianus le traversase la venire, se vânzolea în jurul focurilor o mulțime alcătuită din sute de bărbați, femei și copii. Dinspre apus venea o briză slabă, care însă nu reușea să împrăștie miasmele ce se înălțau din bivuacurile unde se adăpostea mulțimea îndurerată și înspăimântată. — Vezi toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ziduri, reușea să identifice santinelele, vigilente și nemișcate, ba chiar să intuiască, în siluetele ce se mișcau într-o parte și în alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată cu liniștea dintr-un ochi de ciclon. Făcând un semn din cap către spectacolul grandios și neliniștitor pe care-l aveau în față, Sangiban spuse sumbru: — Câțiva oameni de-ai mei au încercat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare și plin de virtuți, nu a avut parte de-a lungul istoriei de mentori înțelepți, ci numai de conducători „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, cum spune Eminescu. Așa se face că nu se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci, da, și să bei, să te îmbraci, să te tratezi, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că nu a auzit niciodată de ea sau de Colleen. —Tu cine ești? întrebase ea. Colleen? Ce mai e și aia? Ce dracu’ e aia? E o maniacă. O curvă nebună, șuieră Mercedes, după care începu din nou să se vânzolească în spasmele umilinței. O afurisită de curvă nebună! — O târfă premenstruală cu apucături de psihopat, spuse Kelvin, foarte dornic să treacă de partea lui Mercedes. —O toantă schizofrenică, plusă Trix. Și o slăbătură absolută, spuse Bernard plictisitorul, care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
izbită de valuri, acoperită de steagul britanic zdrențuit. În cele din urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându-l de guler, fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te. Vin și eu în câteva minute. Pran are un singur gând. — Și tigrii? Le-au dat drumul? — Nu. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să înceapă un soi de joc de cărți, dar se lovește de conștiința nonconformistă a lui Morgan. Profesorul moțăie într-un scaun cu dungi de pe punte, o piesă din echipament a cărei stare a verificat-o și s-a tot vânzolit cu ea încă de la Dover. Gregg, care pare foarte nefericit că nu poate privi la distanță, se urcă pe timonerie și se așază în fața acestuia. Se reazemă de platforma de lemn și fumează țigară după țigară, adăpostindu-le în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu gura strâmbă și avați cu ceafa groasă mistuiau la umbra unei sălcii-n floare foste grupuri de obleți aventurieri căzuți într-o ambuscadă de nuferi. Porcușorii, văduvițele, săbițele, babuștile, biborții, carașii, plăticile, aspreții, murgoii, țigănușii, țiparii și roșioarele se vânzoleau pe lângă maluri, formând vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voiau să o vadă murind într-un lagăr de concentrare. Vocea subțire și tărăgănată a actriței cu pielea albă era acoperită de zgomotul făcut de ambalajele de bomboane și de cutiile cu floricele de porumb și de oamenii care se vânzoleau deja pe culoare, spre lumină. În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, încă mai cred că oamenii sunt buni la inimă. Un oftat străbătu sala. Asta își dorise publicul. Triumful spiritului uman, cum îl numea soția mea. Asigurarea că, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sunt acela care nu vrea să descifreze ceea ce este înscris pe foaia cepei? Elementele atenuante sunt citabile cu promptitudine: ordinul de concentrare și urmările lui, toate sunt rumegate, desigur, puse literalmente în ordine și transformate în carte. Anii de câine vânzolesc pe mai bine de șapte sute de pagini. Stă scris cu destule detalii cum unul pe care-l cheamă Harry Liebenau, de îndată ce devine soldat, începe să țină un jurnal și cum, de pe terenul de instrucție Fallingbostel, îi scrie verișoarei sale Tulla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sigur în rândul militarilor s-a instalat plictisul. S-au recrutat noi combatanți, au fost chemați rezerviști din casele de bătrâni, aziluri de nebuni și din canalizările orașului. Au fost angajați ieniceri din rândul dracilor, care, plătiți în valută, își vânzoleau ecusoanele capsate pe coadă, mândri de noua misiune, la care nici Talpa Iadului nu s-ar fi așteptat. Cert e că în partea adversă nu se simțea, psihologic, nicio cedare. Foșnind, luminând și vălurindu-se continuu, armata grâului nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță, crăpau pocnind pietrele. Iahuben se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben s-ar fi mâniat. Acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pătrundeai dinspre strada Stoian Militaru. În dimineața zilei de 11 aprilie, într-o luni, Sucu Marcel se prezentă la sediul unui liceu industrial de pe Platforma Pipera (ales special în celălalt capăt al Capitalei, pentru ca Doru, apariție proaspătă, să nu se vânzolească, de dimineața până seara, stârnind bănuieli, prin același cartier). 291 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI ...Aluzia cu urlatul nu era mai puțin adevărată. Întrucât ai mei își dăduseră, într-o anumită clipă, în petec. Întrecîndu-se să urle. Care bărbați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și cuvintele care i-ar fi tulburat liniștea. Ferma era așezată la marginea drumului. Era lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc, fermecat, pe Vultur-în-Zbor. în spatele ei se vânzoleau oameni, iar viețile își continuau mersul. Brusc, a sărit peste gard și s-a furișat către lumina aceea galbenă. Virgil Jones a rămas în drum și l-a urmărit cu privirea. Vultur-în-Zbor s-a ridicat încet pe vârfuri, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea și câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
facă un infarct, sau, mă rog, ceva asemănător. Saveto, nu te juca cu mine. Spune-mi, vorbești parascovenii? Spun drept, s-a dat animalul la mine. Cum, vreau să știu amănunte. Păi erai în cameră și tu cînd el mă vînzolea. Spunea că își dorește să mă spurce cu tine de față. Tu-i anafura mamii lui de jigodie. Tu dormeai, beat ca porcul și te mai și miri că vroia să-ți pună coarne de față cu tine. Îl omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a fi vechi cunoștințe. A doua secvență de scriitură se desfășură ceva mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un măr al lui Adam sugrumat de nodul prea strâns al cravatei, podețele spălătorilor de geamuri fluturau inutile, asemenea ochelarilor legați cu șnur la gât, pe care Îi cauți peste tot, numai acolo nu. Vânturile și zăpezile s-au tot vânzolit peste acoperișuri, ronțăind nituri din plictiseală, astfel Încât antenele lungi de pe culmi s-au prăvălit Într-o rână, iar reclamele luminoase, de mult stinse, și-au pierdut din litere, alcătuind cuvinte din ce În ce mai știrbe și mai lipsite de sens. Nu știu dacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]